3,779 matches
-
Finn a nimerit direct la țintă. În minutele care îi sunt alocate, nu scapă din vedere nici cel mai neînsemnat defect al Vanessei. Iată capetele de acuzare: totdeauna aștepta ca el să plătească, îl critica tot timpul și era mereu nemulțumită. E egoistă, obsedată de propria ei persoană și superficială. Se consideră cea mai grozavă ființă din lume și așteaptă mereu complimente. Finn e în elementul său și pare să savureze fiecare moment. Când termină, are o figură foarte satisfăcută. Charlotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu o purtau, lăsau să se Înțeleagă că ar fi putut s-o cultive și că renunțaseră la ea doar ca ripostă. Divaghez. Dar la un moment dat sosiră Belbo și Diotallevi, tot șoptindu-și unul altuia, cu un aer nemulțumit, comentarii Înțepătoare la adresa cinei de la care tocmai veneau. Abia mai târziu aveam să aflu ce anume reprezenta o astfel de cină dată de domnul Garamond. Belbo trecu imediat la distilatele lui preferate, Diotallevi reflectă Îndelung, dezorientat, și se hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de pe jos plângând. — Așa-ți trebuie, să vezi și tu cum este când cineva îți strică lucrul. — Dar n-am vrut. —Taci dracu’, nesimțito! În timp ce se certau, a sosit și Vasile. —Iară vă certați? Ce tot aveți?le-a întrebat nemulțumit. —Uite, măi Vasile, n-am dreptate s-o bat? Mi-a pătat bluza la care eu țineam foarte mult. Doar știi că n-o luam decât pe la sărbători. Vezi cum arată? Dar n-am vrut, s apăra Teofana, m-am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fiecare dimineață se prezenta conștiincios la Drapelul, cu manuscrisul pregătit. Găsea totdeauna numai pe Roșu, la același birou, parcă nici nu s-ar fi clintit de-acolo. Spre amiazi își mai făceau apariția reporteri, redactori, veșnic grăbiți și agitați și nemulțumiți, discutând violent și abținîndu-se permanent de a scrie. Altminteri însă, Herdelea era singurul tovarăș redacțional al lui Roșu, care îi spunea deseori: ― Să știi, puiule, că tu ai să ajungi! Ascultă-mă pe mine ce-ți vorbesc, că eu nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu se gândește în clipele astea la tratative! Deocamdată azi stați liniștită și odihniți-vă, iar mâine vom vedea ce va mai fi. Dacă domnul Iuga va dori să vă spuie ceva, vă trimite dumnealui știre, n-aveți grijă! Nadina, nemulțumită totuși cu soluțiile acestea, deși trebuia să le recunoască cuminți, zise deodată cu o candoare, parcă acum s-ar fi deșteptat: ― Atunci de ce am mai venit? Dacă era să aștept să treacă potopul, cum îmi spune de-abia acuma dl
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bearcă. Pe urmă a mutat farfuriile în jurul mesei, poposindu-le la fiecare margine până ce a ajuns iar la locul obișnuit. ― Acu de i-o plăcea, bine, de nu, să-mi spuie dumnealui cum e mai bine! murmură fata resemnată și nemulțumită, aruncîndu-și ochii pe fereastra mare, deschisă, dinspre curte, unde colonelul Ștefănescu vorbea și nu mai isprăvea cu țăranii. Bătrânul pensionar arendaș avea o înfățișare mai vioaie și glasul cutezător. Într-un moment de inspirație, alaltăieri, și-a adus aminte de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grecotei! sudui printre dinți Nicolae Dragoș. Trăsura ieși uruind pe poartă. După câteva clipe Nicolae, mai răcorit, zise: ― Acu noi am isprăvit ce-am avut de isprăvit și ne putem întoarce acasă, că mai avem și alte treburi! Un vlăjgan, nemulțumit, îl înfruntă: ― Da noi cum rămânem, măi vere? Că doar nu ne-am ridicat noi numai ca să puteți jugăni pe feciorul grecului! ― Cum, băiete, noi să vă învățăm ce să faceți dacă ați scăpat de ciocoi? se înfurie Dragoș. Voi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
radioul din casca sa. ― Emit. Mă auziți? ― Recepționat, anunță Kane mărind regimul propriului emițător-receptor. Mă auziți? Dallas dădu afirmativ din cap și se-ntoarse spre o Lambert posomorâtă. ― Recepționat, zise ea îmbufnată, fără să-și ascundă indispoziția. Era în continuare nemulțumită pentru că fusese aleasă pentru această expediție. ― Hai, Lambert! zise Dallas, încercând s-o consoleze. Te afli aici pentru capacitatea dovedită, nu pentru entuziasm. ― Mulțumesc pentru compliment, replică ea sec. De ce nu l-ai ales pe Ash sau Parker? Ei nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dumneata. Cred că ar fi de ajuns. M-a obosit povestea aceasta. Dacă vrei să formulezi o anumită acuzație, încredințeaz-o lui Dallas. Dacă nu... (se aplecă pe instrumentele: lui), fiecare cu treaba lui. ― Cum dorești. Ripley plecă spre coridor... tot nemulțumită. Dar n-ar fi știut să spună de ce. Răspunsurile lui Ash păreau valide și raționale. Era greu să le respingă. Dar nu asta o frământa. Faptul că a deschis sasul implica mai mult decât o simplă infracțiune. Acest gest nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
duce mai bine la anul - 19%) și național (crede că situația economică a țării va fi mai bună la anul - 16%). Combinația de nemulțumire și pesimism s-a dovedit a fi însă un cocteil Molotov specific românesc : procentul celor continuu nemulțumiți (este rău și va și mai rău - combinînd deci nemulțu mirea prezentă cu pesimismul în privința viitorului) este de departe cel mai mare din Europa (51%, față de 19% în Europa celor 15). Despre parvenire — Draga mea, am ajuns o societate de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
neliniștesc eu. Păi sîntem la mijlocul semestrului și încă nu e clar nici programul, nici orarul... M-am liniștit (într-un fel) : orarul e și la avizier, și pe site, iar respectivul student a venit regulat la toate cursurile. Era însă nemulțumit pentru că așa e normal să fii și își exprima public nemulțumirea pentru că e dreptul lui. — Cum rămîne cu „întîlnirea dintre religii”, că înțeleg că despre asta trebuia să discutați ? întreabă din sală un domn între două vîrste, profund nemulțumit și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Lăsă revolverul jos și, dintr-o cutiuță de carton, scoase un cartuș lucios în cămașa sa de alamă, pe care îl întinse celui mai apropiat acționar. Acesta îl controla atent și concentrat pe toate părțile, aprobă scurt din cap, parcă nemulțumit că nu găsise vreo neregulă, și îl trecu celui de lângă el. Cartușul făcu înconjurul încăperii, lăsând urme de grăsime pe toate degetele. L-am atins și eu o clipă. Mă așteptam, nu știu de ce, să fie rece ca gheața sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de lângă becul strălucitor al diascopului, Gina îmi spuse amuzată că așa ar putea arăta copilul nostru. Apoi scoase diapozitivul și mă lăsă orbit în mijlocul dreptunghiului gol de lumină. Îi spuneam de multe ori că o iubesc, dar ea părea atunci nemulțumită, așa că până la urmă n-am mai avut acest curaj.Pierdusem orice inițiativă, dacă o avusesem vreodată. Trebuia să fac orice voia Gina, necondiționat. Ea lua bilete la teatru, ea propunea să mergem la film, iar dacă intram într-o cofetărie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culori prost suprapuse, înfățișînd mașina Dacia 1300 din toate pozițiile, citi distrat textul cu greșeli de tipar, dar găsi prea puține detalii în legătură cu claxonul. Pare-se că era de un tip foarte obișnuit, electromagnetic, fabricat de întreprinderea Electrobobinajul din București. Nemulțumit, nici el nu știa de ce, arhitectul caută prilejuri de ceartă toata seara și se culcă pe sofaua din sufragerie. Adormi târziu, cu prospectul pe piept. A doua zi, după serviciu, trecu pe la Electrobobinaj. Cunoștea bine întreprinderea, în copilărie furase magneți
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cântec cunoscut. Lucrurile deveneau tragic de complicate pentru inimoasa soție, care încă nu vroia să recunoască în sinea ei tristul adevăr. Toată povestea cu claxoanele dură mai bine de șase luni, timp în care arhitectul, mereu mai nervos și mai nemulțumit, schimbase opt asemenea produse de făcut zgomot. Fericirea de la început i se schimbase în ură și venin. Hărțuit de vecinii care-l amenințau cu Parchetul, de șefii care nu mai erau mulțumiți de randamentul său în fața planșetei, de nevasta care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fost Cabinetul civilo-militar pentru Basarabia, Bucovina și Transnistria din cadrul Președinției Consiliului de Miniștri. Populația, în majoritate zdrobitoare, a salutat cu căldură și încredere revenirea administrației române, sub care se înfăptuise o operă rodnică până la 28 iunie 1940. Au fost și nemulțumiți, din pătura foarte subțire de persoane care, sub regimul bolșevic, a trecut la persecutarea și deposedarea de bunuri a celor înstăriți. În noul cadru administrativ, s-au luat măsuri pentru refacerea instalațiilor și clădirilor distruse în retragere de sovietici, pentru
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
ca să-ți mai citească. ― N-am să pot ceti deloc, babà, vorbi Maitreyi. Englezeasca mea e incomprehensibilă (spuse cuvântul acesta cu o vădită grijă de pronunție și accent). ― Dar, Allan, nu mi-ai spus nimic despre iubita ta, reveni Geurtie, nemulțumită că intervenția ei n-a corespuns așteptărilor. ― Oh. Lasă-mă, că n-am nici o iubită! strigai eu, înfuriat și de prostia mea, și de prostia ei. ― Minte, spuse ea mai încet, aproape confidențial, către inginer. E un mare crai... Scenă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lui Jean, un prieten atât de devotat, un om atât de cultivat și de distins, care a făcut o carieră politică atât de frumoasă. Papa răsucește țigaretul de fildeș între degetele osoase și lungi, o ascultă pe Muti și tace nemulțumit, până când cineva - cine oare ? - se strecoară pe lângă el neobservată... Cineva își strecoară căpșorul cu funda de tafta foșnitoare, exact prin îndoitura brațului, și Papa se sperie și se miră, pentru că nu știe cine poate să fie ! Câți ani au trebuit
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o trimit... Nu, nu, nu oricare ! Nu oricine ! Știi doar ce-am pățit ultima dată... se împotrivise Muti. — Oricare în sensul că ți-o trimit pe cea pe care mi-o ceri... Spune-mi care... — Știu și eu, șovăise Muti nemulțumită. Știu și eu, sigur că n-o să-ți cer o lucrătoare de mâna întâi pentru așa un fleac... Cred că Vica s-ar descurca, e și iute de mână, e și la locul ei, e și mai curățică... Totdeauna tropăise
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu profețeam peste cincizeci de ani... Teoretic discutam, in abstracto... Deci - o direcție nefastă, în care lesne se poate târî acest popor, împotmolindu-l tot mai mult în corupție și sărăcie - bolile noastre străvechi... Făcând cu mâna osoasă un gest nemulțumit, Profesorul ia hârtia de pe gheridon, o parcurge neatent și o lasă să cadă la loc, în pomieră. Poftim în ce plate speculații s-a lăsat antrenat ! Ia un alt plic, îl deschide afundându-se în lectură și își mișcă mecanic
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu te disprețuiască, la un moment dat îți pierduseși capul (interesant este că ți-ai dat seama totuși că îl pierzi, ai stat chiar în cumpănă un timp, apoi ai spus fie, măcar de data asta !). După ce s-a îmbrăcat, nemulțumită că nu are la dispoziție nici măcar un bideu, darmite sala ei de baie luxoasă, ai meditat la cât de dezamăgitoare sunt victoriile. Atunci ți-ai amintit ce-i spuseseși în acel moment de pierdere de sine : că lupți împotriva defectelor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
naturii. — Nu am putea oare, stimată și distinsă doamnă, să ne oprim aici ? Nu e un drum prea agreabil, la Domnia voastră mă refer, înainte de toate, cu acest noroi de pe alee... Nu ai vorbit atât de clar cum situațiunea o cere ! Nemulțumit, îți scoți batista să îți ștergi fruntea, batista nu e prea curată. Te jenezi și te întrerupi, ea râde, ca de o întâmplare amuzantă, și continuă să meargă înaintea ta, ghidându te. Continui s-o urmezi, cu neplăcere, căutând cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rațiunea. Important este numai peronul gol. Nici urmă de Marie Liliane, dar nici (îmi spun ca să mă consolez) vreun mosafir care să mă inoportuneze. De la peron, privirea îmi alunecă firesc spre grădină și deodată fac ochii mari, apoi mă strâmb, nemulțumit. Cum ? ! Da, este chiar ea, chiar Sophie, cu toate că abia am recunoscut-o ! Parcă s-ar fi travestit în grădinăreasă ! Nu s-ar putea spune că o asemenea ținută ostentativă, ca de carnaval, ar fi pe gustul meu ! în primii ani
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o dă jos și o lasă să facă în jurul gheridonului câțiva pași, ținând-o de mână, grijuliu și stângaci, ea nu catadicsește să se poarte cuviincios, ca o persoană ce ia parte la o sindrofie. Un spectacol de prost-gust, observă nemulțumită tânăra mamă, care face salonul nostru asemănător cu o petrecere de mahala. Dar tot a mahala ar aduce și o contrazicere în public cu soțul ei pe acest subiect, unde, ca și în altele, nu se întâlnesc. Sophie își ascunde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Iar generalul Prezan le-a interzis ofițerilor săi gazetele filogermane, în cap figurând Steagul... Nu știați ? Chiar n-ați mai auzit de la nimeni ? Profesorul tace în semn de neștiință și, pe deasupra ochelarilor, îi aruncă fostului său student o privire. Parcă nemulțumită. Poate numai permanenta ambiguitate a tânărului l-a împins să își ascundă, acum, gestul cavaleresc cu care sărise să o apere pe Sophie de replica lui iritată. Nu este doar generozitatea trăsătura firii lui pe care și o lăsa cel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]