2,101 matches
-
cele două provincii istorice românești, imediat după cedarea fără luptă de la sfârșitul lunii iunie a anului 1940. Mii de oameni asasinați prin beciurile din Chișinău, alte zeci de mii de deportări în zone aflate la mare distanță de baștina fiecărui nenorocit, și multe alte atrocități. Toate acestea precum și amintirile ce-i bântuiau, i au determinat pe mulți frați de-ai noștri să le arate pur și simplu dosul, celor de care crezuseră că scăpaseră pentru totdeauna: rușii. Așa cum aminteam prin toate
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
excepții. Nu înclin nici către victimizarea tatălui care, pentru plăcerea de a-și apela fiul cu sintagma duios-realistă "mă, Caragelea" pe care Mateiu o percepea ca pe o impardonabilă invectivă a plătit cu o nedezmințită suferință, mărturisită fiicei sale Ecaterina: "Nenorocitul, i-am spus să nu se apuce de literatură! L-am sfătuit să facă orice meserie, numai asta nu; e cea mai trudnică." Și totuși, doar pe această cale, fiul și-a regăsit tatăl! Învăluit în mantia unei nepătrunse taine
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
al obârșiei nobiliare" și abordează ținute pentru care nu este menajat nici de prietenii familiei: "...mănușile, gulerul, ghietele și pomada mi-au lăsat o impresie desagreabilă" (Delavrancea). Un alt măr al discordiei îl va constitui apetitul fiului pentru cariera literară ("Nenorocitul, cât i-am spus să nu se apuce de literatură! [...] Dar acum s-a molipsit și nu pot să-l scap.") din care Mateiu va face și o atroce armă de răzbunare. Așa cum s-a răzbunat și prin poza pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
acest Brutus ne apar sub o lumină nouă. De exemplu, sună de-a dreptul îndoielnic protestele de căință pe care Ovidiu vrea să-l facă să le creadă: "Ah, desigur eu mă căiesc de vina mea. Afirm în caz că afirmațiile unui nenorocit mai au vreo valoare afirm că mă căiesc și că în interiorul meu sunt torturat de ceea ce am făcut. Oricât de dureros mi-ar fi exilul, vina mea este încă și mai gravă: suportându-mi vina, mă resemnez că am meritat
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de Maximus nu este mai mare decât geniul tău (v. 99-104). Cum se observă, sunt elogiile pe care le știm deja din scrisorile precedente și din Fasti -. " În timp ce alții [se referă mai mult ca sigur la însuși Augustus] lovesc în nenorociți, pentru că doresc să fie temuți, și poartă săgețile (spicula) înmuiate în fiere caustică, casa ta este obișnuită să vină în întâmpinarea celor care imploră ajutor, printre care te rog să mă incluzi și pe mine" (v. 105-108). În sfârșit în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
l-au protejat de gloanțe. Garnier și Valat vor fi uciși pe 15 mai 1912 la Nogent-sur-Marne după un veritabil asediu. Multe dintre elementele acestei aventuri ne pot ajuta la constituirea unui model de acțiune teroristă. • Luarea sub control a nenorociților, pînă atunci delincvenți minori, de către o personalitate mai puternică, Bonnot în acest caz, el însuși aflat în relație cu misteriosul Jean Dubois, originar din provincia Odesa, așa cum Callemin este împreună cu Rirette Maitrejean și Kilbatchiche care, întors în Rusia, va deveni
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
martirizau inutil. Îl amenință cu ciomăgeala stabilită în chiar aceeași zi. Nefericitul își îndeplinise rolul cinstit; nu face nimic; boierul nu e tandru, mai ales față de servitorii săi, toată lumea o știe. Fuga era singurul mijloc de a scăpa de corecție; nenorocitul o șterse deci mâncând pământul spre munte. Dar era militar și fu semnalat ca dezertor. Fu prins o lună mai târziu. Tradus în consiliul de război, făcu mărturisiri complete și intră în cele mai mici detalii asupra micii drame de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fulgeră. -Ce-ai făcut blestematule?Așa ai înțeles tu porunca?Mi-ai distrus globul pământesc, mi-ai ucis mai bine de jumătate dintre fiii mei, creiațiile mele. -Dar Luminate, eu nu m-am atins de ei. S-au ucis reciproc. -Tu nenorocitule, ai băgat zâzania între ei, i ai instigat la ură, răzmerițe și războaie. Tu secătură le-ai adus seceta, foametea, potopul și molimile. Fiindcă nu mi-ai ascultat porunca și te-ai atins fără nici -un drept de viața lor
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ceea ce el vrea să dărâme. Atacul e îndîrjit, ai să vezi. Ce e de râs însă e că nici nemții nu scapă de diatribele lui, aproape nimeni, nici măcar Luther, acest popă fatal, Kant, Schopenhauer iar din rest, Dante e un nenorocit de creștin. În Shakespeare n-ai să găsești un aer atât de tare ca în Zarathustra, zice el însuși despre sine. Cât despre Shakespeare, în general n-are cultură... - Așa zice? - Da, geniu incult. Voltaire e mai generos, îi spune
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cianozați, cu acel ochi de holeric congestionat și fix, în fundul capului, pe care, odată ce l-ai văzut, nu-l mai poți uita și care este suficient pentru un diagnostic aproape sigur. Soarele este dogorâtor, orizontul întunecat; muștele îi acoperă pe nenorociții aceștia, care gem... Este o lipsă de mijloace absolut sălbatică. Sunt acolo trei medici tineri, aproape neputincioși în fața acestei mizerii... La o sută de metri de acolo, cinci morți zac grămadă; li se pregătește mormântul. Au culoarea vânătă, pe care
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mică, cu luleaua în mână, tutunul și rachiul alăturea, iar în față cu Biblia, din care citea sau, mai bine zis, îl citea ea pe el. - De ăsta îmi ești tu? Satană!...Pângărești Cartea Sfântă. Furios, Lică intră în casă. Nenorocitule. Uite la el... - Apoi, nu te supăra domn’ Lică, se auzi vocea pițigăiată a unei femei subțirică la trup și trecută de greutăți, așa face în fiecare zi. Eu i-am zis să se lase, da’ n-ai cu cine
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
moale pe umăr ? Tresări, șarpele luneca pe umăr. Îl simți și pe spate, umed și rece, lungindu-se. Așadar, nu se terminase, abia începea ! Mâna îi apăsa ușor umărul. Reîncepea totul... de acolo de unde se temuse mai mult ? Rezista oricât, nenorocitul ăla fără vlagă ! A mai prins putere și poftă, a mai golit o sticlă. Reîncepe de la capăt, cu ceea ce așteptase și o îngrozea cel mai mult. Nu se va sfârși, calculase bine, într-adevăr, ea nu va rezista, nu mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de dragul lor sunt cum sunt, Bologa!... Altfel, Dumnezeu știe, poate că și eu... Așa însă nu pot... Sunt capabil de orice lașitate, numai să nu mor înainte de a-i îmbrățișa, să mă pot întoarce la ei... Ce vrei! Sunt un nenorocit... Și totuși, în doi ani, o singură dată am fost acasă cinci zile! înțelegi? O, câinii, cîinii! Scrâșni dinții, cu lacrimi gârlă pe obrajii grași, înroșiți de emoție. Se auziră pași coborând în adăpost și Klapka se potoli brusc, întorcîndu-se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să te scap!... Auzi?... Trebuie să scapi! Bologa se cutremură și se uită la Klapka necrezător, cu o mirare ca și când l-ar fi văzut întîia oară în viață. ― Bine... bine... firește, șopti dânsul cu o voce ca un suspin prelungit. ― Nenorocitule... zise iar căpitanul, clătinând din cap; adăugă apoi îndată, mai apăsat: Curaj! Curaj, Bologa! Se depărtă brusc spre postul de comandă fără a mai întoarce capul... Căruța se urni curând și merse deocamdată la pas, căci drumul avea coborîturi grele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aveți minte. Aveți pretenții de intelectuali, dar sunteți ultimii oameni din sat, din lume, de pe pămậnt : “Casa părintească nu se vinde, Încă vin colindători să o colinde.” Cui săi spui asta? Unor creiere năpădite de buruienile economiei de piață, unor nenorociți care-și zic frați în Domnul, dar își neagă sậngele, își nesocotesc aproapele, pentru a-și afișa sậmbetele țoalele lor noi, ideile lor prostești, mașinile lor scumpe și prostia care nu doare încă... De asemenea oameni eu nu mă leg
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Sandule, cu ce ți-am greșit, vrei să te punem pe lista neagră? Nu, zic, că la mine nu merge cu liste, eu și când văd lista de la Întreținere am draci și fac urât. Vă părăsesc, ies din portocaliul vostru nenorocit și-mi văd de viața mea nenorocită. Păi de ce?, m-au Întrebat. Uite de-aia, de chichi-bambus, fiindcă ați adus la cașcaval numai șulfe, numai știfturi, numai hoți, numai lingăi, numai ciurucuri, numai nasoale și alte dandanale. Ați dus țara
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu sunt chinuit de o parte a presei, ca tine. Toată ziua stai În gura presei, În altă vreme te duceai cu plocon la nașu`. Uite, râde politica de ei, În loc să facă front comun și să dea la cap tuturor nenorociților că prea s-au Înmulțit, e ca la biologie, mă, cu amibele alea, Înmulțire prin diviziune - cu vorba să le dea peste maxilare, nu cu fapta, că vorba doare al dracu`, e ca menghina, da` ei nau altceva mai bun
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de drag. Dară nu-l iubesc... În urmă și maioru-i juruit Cumcă de a doua oară nu se-nsoară din iubit. Lasă-mă cu juruință, judecată, hotărâre, Căci acestea mi-s nimică contra gingașei iubire. Voi, în crudă tinereță, amândoi nenorociți, Voi cu inimi simțitoare, ce atât vă potriviți, Amândoi amici cu codrii nebunii v-ați pus în cap Încât ochii-a vă deschide eu, mătușa, nu am cap. Dară fost-au din iubire cea de-ntîiu căsătorie? Înclinare, simpatie - mai știu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înșelători sunt răsturnate; 14. dau peste întuneric în mijlocul zilei, bîjbîie ziua în amiaza mare ca noaptea. 15. Astfel, Dumnezeu ocrotește pe cel slab împotriva amenințărilor lor, și-l scapă din mîna celor puternici. 16. Așa încît nădejdea sprijinește pe cel nenorocit, iar fărădelegea își închide gura. 17. Ferice de omul pe care-l ceartă Dumnezeu! Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic. 18. El face rana, și tot El o leagă; El rănește, și mîna Lui tămăduiește. 19. De șase ori te va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
căpeteniilor tăcea și li se lipea limba de cerul gurii, 11. Urechea care mă auzea, mă numea fericit; ochiul care mă vedea mă lăuda. 12. Căci scăpam pe săracul care cerea ajutor, și pe orfanul lipsit de sprijin. 13. Binecuvîntarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima văduvei. 14. Mă îmbrăcam cu dreptatea și-i slujeam de îmbrăcăminte; neprihănirea îmi era manta și turban. 15. Orbului îi eram ochi, și șchiopului picior. 16. Celor nenorociți le eram tată, și cercetam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
mîncat singur pîinea fără ca orfanul să-și fi avut și el partea lui din ea, 18. eu, care din tinerețe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naștere am sprijinit pe văduvă; 19. dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învelitoare, 20. fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei; 21. dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentru că mă simțeam sprijinit de judecători; 22
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
răstoarnă, sunt zdrobiți. 26. Îi lovește ca pe niște nelegiuiți, în fața tuturor. 27. Abătîndu-se de la El și părăsind toate căile Lui, 28. ei au făcut să se înalțe la Dumnezeu strigătul săracului. I-au îndreptat luarea aminte la strigătul celui nenorocit. 29. Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure? Dacă Își ascunde El Fața, cine poate să-L vadă? La fel se poartă fie cu un popor, fie cu un om, 30. pentru ca nelegiuitul să nu mai stăpînească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
minciuni, ci ai a face cu un om cu simțăminte curate. 5. Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni și este puternic prin tăria priceperii Lui. 6. El nu lasă pe cel rău să trăiască și face dreptate celui nenorocit. 7. Nu-și întoarce ochii de asupra celor fără prihană și-i pune pe scaunul de domnie cu împărații; îi așează pentru totdeauna ca să domnească. 8. Se întîmplă să cadă în lanțuri, și să fie prinși în legăturile nenorocirii? 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
bucurie. 12. Dacă n-ascultă, pier uciși de sabie, mor în orbirea lor. 13. Nelegiuiții se mînie, nu strigă către Dumnezeu cînd îi înlănțuie; 14. își pierd viața în tinerețe, mor ca cei desfrînați. 15. Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui, și prin suferință îl înștiințează. 16. Și pe tine te va scoate din strîmtoare ca să te pună la loc larg, în slobozenie deplină și masa ta va fi încărcată cu bucate gustoase. 17. Dar dacă-ți aperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
decât cel orbit de durere. Omul e productul împregiurărilor sale, prin transparentul zilelor sale se vede enigmatica umbră a acelor visuri de viitor asupra cărora l-a surprins moartea. Adevărul e același, dar altfel îi bate frunt[e]a unui nenorocit, altfel unui fericit. Căci adevărul, creație a omului, e ca și el (ființa lui) efect a împregiurărilor. Ceea [ce] mie fericitului mi-e adevărat celui nefericit e neadevărat. Filozofia disperărei, minciună și adevăr, aceeași idee pe care-o desparte spațiul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]