2,353 matches
-
care l-a plătit pentru ura împotriva iubirii curate. Într-o zi, pe când împărăteasa se plimba prin grădina palatului, printre atâtea flori intens parfumate și viu colorate care-și răspândeau mireasma departe, foarte departe și culorile pastelate până la cei mai nepăsători ochi, observă una care părea cu totul ieșită din comun, era deosebită. Era în două culori: negru și alb. A cules-o cu sfială convinsă fiind că această floare nu este una obișnuită, ci una care avea să aducă o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și acolo ca niște licurici bezmetici trădau prezența vieții. La marginea unui colț de pădure, o potecă scurta drumul până la gară. De fapt, era o haltă unde opreau câteva trenuri vechi, destinate navetiștilor. Celelalte trenuri noi și impunătoare își continuau nepăsătoare drumul fără să ia în seamă micul popas. Alina se grăbea și de aceea a ales drumul scurt și anevoios care nu prea era folosit pe o astfel de vreme. Trenul trebuia să sosească și dacă ar fi mers pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
rugăciune, nici speranță în glasul și în gândul ei. Fără să fi decis asta, se lasă jos și, în câteva minute, somnul o copleșește. Noroc că a reușit să pătrundă în peșteră. Afară, ziua se îmbină cu noaptea. Orele trec nepăsătoare, cerul se-nnegrește și tăcerea noții adânci răzbate până-n văgăuna în care Violetta s-a adăpostit... În timpul nopții, un urs intră în peșteră. E mare, fioros și are niște dinți ascuțiți, numai buni pentru a sfâșia orice îi iese în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ascunde acest criminal. Mulți au zis ca nu știu, dar unul i-a zis că se află în golful părăsit de la marginea vestică a mării, însă l-a avertizat pe Sherlock să nu meargă acolo. Sherlock a dat din cap nepăsător și s-a îndreptat spre golf unde l-a întâmpinat o ceață deasă. Locul era sinistru. Avea dreptate localnicul, dar lui Sherlock nu îi era frică. Era obișnuit de multă vreme cu astfel de situații. S-a asigurat că nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
putea fi cea mai fierbinte din această primăvară. Cerul e mai puțin albastru decât de obicei; poate fi decolorat de ascuțișul razelor trimise de către soare. Niciun nor, oricât de mic, nu se încumetă să dea ochii cu soarele care dogorește nepăsător. La fel de speriat este și vântul. Nu are curajul necesar să și arate chipul răcoros nici măcar o clipă. Încearcă din când în când să adie ușor, dar nu are puterea să se lupte cu soarele, care este cu mult mai puternic
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un moment, după care închide ochii o fracțiune de secundă și clatină din cap. După ce ți-ai petrecut toată ziua gătind pentru ei ? — E mâncarea lor. Casa lor. Pot face absolut orice au chef. Încerc să-mi iau un ton nepăsător și sec. Dar în adâncul sufletului încă mai simt o puternică dezamăgire. Nathaniel își lasă rucsacul jos, se duce la aragaz și inspectează plătica. — Arată foarte bine. — Arată ca un pește congelat și ținut prea mult pe foc, îl corectez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vocea lui Hilary la microfon. Sunt încântată să vă urez bun venit în această dimineață. Deodată, îl văd pe Guy care își pune niște apă minerală. — Guy ! îl strig stresată. Guy ! Unde-i Nathaniel ? — Habar n-am. Dă din umeri nepăsător. — Ce i-ai zis ? Adineaori, când ai vorbit cu el. — N-a fost nevoie să-i zic prea multe, răspunde Guy. Și-a dat seama și singur încotro bate vântul. — Ce vrei să spui ? Mă holbez la el. Vântul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
noastră, de parcă Tatăl dorea să ne Înece. Pământul s-a făcut clisă. Pășitorii au Început să ni se afunde În noroiul moale, sorbecăind. - Nici maică-mea nu mi-ar da de urmă pe o ploaie ca asta, zise Runa. Hohoti, nepăsătoare, căci nimeni n-ar fi auzit-o pe potopul ăla. Am râs și eu: - Ți-am spus eu că vine ploaia. - Ăla nu era zgomot de ploaie, clătină ea din cap. Am ridicat din umeri și am râs din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ai ce alege din vrăjmaș. Și, În sfârșit, am aflat că noi, oamenii neamului meu, ne meritam numele de scoborâtori din lupi. De ce nu se repeziseră bourii ăia asupra lupilor? Ce-i făcuse să stea locului? De ce erau atât de nepăsători? - mă gândisem atunci deși, În vremea aceea, n-aveam habar nici măcar ce Înseamnă să-ți pese de ceva... - Enkim! Enkim! strigă Runa, alergând la omul ei cu Unu În brațe. - Afurisitul ăsta de Krog! M-a salvat din nou! Frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
băgară unii În alții, precum oile. După-amiază, furtuna se Înteți și se porniră niște fulgere cumplite, care scuturau pământul de parcă ar fi fost o frunză uriașă. - Ai mai vânat vreodată pe furtună? mă Îmboldi Logon deodată și, plini de veselie, nepăsători la tunete și la șiroaiele de ploaie, ne-am scos sulițele și am luat urma unei turme de animale din acelea, cu gâtul lung. Alergând necontenit și hăulind precum lupii, izbutirăm să le Încolțim În apropierea unui crâng, cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ajung acasă. E chiar după colț. Adeseori mi se părea că mă aflu sub Kenmore Square din Boston. Stranietatea acestor Împrejurimi halucinatorii era, Într‑un fel, eliberatoare. Mă Întreb uneori dacă, aflat În pragul morții, nu cumva m‑am desfătat nepăsător, ca orice persoană normală, cu aceste năluciri fantasmagorice - ficțiuni care nu trebuiau născocite. Mă găseam Într‑o pivniță spațioasă. Pereții de cărămidă fuseseră pictați cu veacuri Înainte. În unele locuri Însă erau albi ca brânza de vaci. Dar brânza se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
apă sărată, un gust de apă sărată, simt.... Încă simt drumul spre apă, înțelegi? Încă nu sunt bolnav de tot, încă mai simt apa, simt apa, o simt în toți porii, mă face să tremur... Ascultă, Grubi, nu pot rămâne nepăsător... Uite, în direcția aceea e marea, apă multă, țărmul, oceanul, totul e-adunat acolo, în direcția aceea, trebuie să plecăm și noi în direcția aceea. Doi bărbați, în zece zile, cu drezina... ajungem la apă, ajungem la țărm... Iar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
domnilor, de o partidă de zaruri? HAMALUL: Da, da... Cred că o partidă de zaruri ar fi binevenită. ȘEFUL GĂRII: Da, cred că cel mai bun lucrau pe care... (Se așază pe geamantanele din jur și încep să joace zaruri, nepăsători și tot mai entuziasmați de joc; vor scoate exclamații și strigăte de plăcere) CASIERUL: Hm! HAMALUL: He, he, he... ȘEFUL GĂRII: Aș! (CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE se întoarce, absent, pe peron; îi privește pe cei trei care joacă zaruri; o privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
transformată mai târziu de Eminescu, nepotul dinspre verișoara Gondolina, de la Șoptireanca, a lui Cangurașu Brandabrulea, în Casa de amanet și schimb valutar „Gincarla Y Monei“), la intersecția cu Strada Mare, îl aștepta prozatorul Burtăncureanu. Cei doi mergeau cu pas domol, nepăsători, de la un capăt la altul al străzii, ca și cum ar fi mânat o turmă de vaci întoarse de la păscut. Burtăncureanu îi povestea de una, de alta, iar Goncea, madama cu căruciorul, izbucnea din când în când în hohote năpraznice, clocotitoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Aulius! Banca plătește! Ieșirea prin Sărindar! Nu vă omorâți că avem sarmale și țuică pentru toți! Să vină pompierii de la secția Centrală! Prins de un entuziasm fără margini, Verginel zdupăia aerobic, bătând din palme și arătând cu capul spre Biluță. Nepăsător, acela tocmai intra în cea de cincea cabină. ...Bărbosul ocoli banca. Rezemat în umbrelă, privi îngândurat spre Verginel care țopăia zvăpăiat. Se răsuci apoi spre Aulius. Se aplecă mlădiu și cu un gest îndelung exersat îi închise ochii, trecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cinematograf, unde-și țineau săptămânala șediță de lucru. Cel mai elocvent semn de dispreț era țopăitul în fața lui, ca și cum se fereau să nu calce în vreun rahat de câine. Uneori și scuipau după ce trecea și se ducea cu mersul lui nepăsător. Puțin îi păsa lui Burtăncureanu de disprețul lor. După cum nu-i păsa nici de amenințările fotografului Vasilică Urdinare. Acesta deschisese un studiou de înregistrări video după ce fusese delegat oficial să tragă pe video reconstituirea Revoluției de la Județeană. Îl chemau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mea. Dacă-ți spun că chiar Goncea m-a ajutat să plec? Că am plecat trimis de ei, pentru niște... În fine, totul a fost o cacialma pusă la cale de ei, prin Băcănel-Obănceanu! Îl privi nedumerită. Ridică din umeri, nepăsătoare. - Goncea, se pomeni ea râzând, e mare general acum. E în pensie, dar e cel mai tare. Fără el nu mișcă nimic p-aici. Pune deputați și senatori, a pus prefectul... Să-l vezi cum arată! L-au sărbătorit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aparat. Altădată ar fi făcut-o, ca în ziua aceea când un vecin de pe plajă s-a încăpățânat să pună la maximum volumul radioului. Zâmbi amintindu-și scena. A lăsat-o pe Lola cu vorba în gură, s-a ridicat nepăsător, a ajuns până la vilegiaturist, a apucat radioul minuscul și l-a aruncat în apă, cum făcea când era copil cu pietrele foarte plate, reușind să le facă să sară de mai multe ori pe suprafața liniștită înainte de a se scufunda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ia În calcul posibilitatea de-a n-o face. Câteva minute mai târziu, Paola intră În dormitor, cu părul auriu desfăcut, cu prosopul acum Înfășurat pe lângă corp și se duse la comoda unde-și ținea lenjeria intimă și sveterele. Neglijentă, nepăsătoare, aruncă prosopul pe pat și se aplecă să deschidă un sertar. Strecurându-și o cravată nouă sub guler și Începând s-o Înnoade, Brunetti o studie În vreme ce pășea Într-o pereche de chiloți negri, apoi Își puse un sutien și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Ambrogiani de la un magazin de pe autostradă. O sută șaizeci de mii de lire și-i răneau picioarele! De-ndată ce intră pe ușă, Îi aruncă din picioare, apoi se duse către baie, dându-și jos hainele din mers, aruncându-le nepăsător În urma sa. Stătu la duș vreme Îndelungată, săpunindu-se de mai multe ori pe corp, frecându-și picioarele și Între degete cu o cârpă, clătindu-le și spălându-le iar și iar. Se uscă și se așeză pe marginea căzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nestemată de culoare roșie strălucește cu putere. Tania, fericită, i-o înmânează Danei. Aceasta se transformă imediat într-o brățară de aur cu un fulger roșu strălucind voinic în centru. Trec din nou... dați-vă din calea mea! Andra trece nepăsătoare și cu un aer rece pe lângă fete, dar în mâna Taniei nestemata onestității strălucește într-o nuanță portocalie. Prietenele fug și îi spun Andrei despre ce este vorba: Ce vă face să credeți că vreau să fiu prietena voastră? Dar
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
copii mici. Mama, o femeie cu fața rotundă, îmbrăcată în trening, s-a întors către el. —Și ce-i cu asta? a țipat la rândul ei. Eu am copiii cu mine, nu? Nu vi se pare că sunteți puțin cam nepăsătoare? a provocat-o Hugo. Locurile astea au fost gândite pentru ca oamenii care au copii mici în cărucioarele de supermarket, să-i poată transfera în mașină mai ușor. De asta și sunt mai aproape de intrare. Pentru o clipă, lui Hugo aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
securitate al lui Alice. În plus, faptul că, după incredibilul incident cu prezervativul, Jake mai făcea încă parte din peisaj era o surpriză neplăcută. —Spuneți-i că este un prieten, a repetat el cu încăpățânare. Da, dar care prieten? Vocea nepăsătoare, ușor plângăcioasă avea o nuanță de încăpățînare de neclintit. Hugo era conștient că, dacă ar fi știut cine era, Jake ar fi închis telefonul instantaneu. Gândul la această posibilitate, cu Theo eventual murind pe fundal, l-a adus pe Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amintea, la modul cel mai neplăcut, de propria lui nuntă. Și în clubul foarte la modă din Soho existaseră automate cu bomboane. Fuseseră golite, pentru ca ulterior întregul conținut să fie aruncat în el și în Amanda. Ochii i-au trecut nepăsători peste femeile îmbrăcate în haine din piele de culoarea caramelului, care aveau șuvițe groase, blonde sau care se învârteau de colo colo în pantaloni negri, mulați pe corp, care le scoteau în evidență fundurile. Cândva, femeile astea i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nou dar ... sufletul satului a rămas neschimbat. Aceleași zbateri, preocupări și patimi își înfig rădăcinile acolo unde s-au așezat oasele străbunilor, generații și generații de țărani, truditori ai gliei întru nemurirea neamului. Într-o lume super-informatizată, grăbită, individualistă și nepăsătoare, Vasilica Ilie se apleacă, cu duioșie și respect asupra unor crâmpeie din viața satului de la sfârșit de secol XX. Provenită dintr-un sat românesc, legată, cu cătușele vieții, de zbuciumul Capitalei, Vasilica scrie poezie și iată, proză scurtă, în care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]