3,633 matches
-
lui devenise (și) a „noastră”! Când impărtășești durerea altora „suportabilul” se încumetă anevoios să-și reia locul în viața pustiită de plecarea celor dragi. Golul incomensurabil rămâne, regretele celor apropiați își au pasul lor inconsistent, stingher, frustrant, nerostuit, îndârjit și neputincios, împleticit și totuși...O cunoșteam de copilă, în drum spre serviciu treceam prin dreptul casei ei. Era sfioasă, temătoare, cu privire în nesaț dar răbdătoare, ingenuă, fără prihană, grațioasă și fragilă totdeodată și alte câte pot deprinde și instrui un
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
ar fi înghițit cum a făcut lupul cu bunica Scufiței Roșii. Se pare că Transilvania se mai află pe Lună în comparație cu Vechiul Regat. Așadar nu sunt departe dacă afirm că noul președinte ar fi picat in lună. Politica română este neputincioasă fără promisiuni, chiar mincinoase. N-ui de nasul Președinției să de ocupe de tratative. Dar un hoț se înțelege cu confratele său. Și la urma urmei, dacă găsesc un om potrivit pentru locul potrivit ce contează partidul din care provine
IMNUL PATRIEI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373175_a_374504]
-
din senin. Mai întâi s-a întunecat cerul, apoi un vânt puternic, nori vineții, se lăsaseră jos de tot , aproape că ne împresuraseră. Taifun era parcă o jucărie în mâinile lui Ocheanos, se legăna și se zbătea ca o ființă neputincioasă în fața unui cataclism. Apoi a început ploaia, repede, cădea din cer potop, negură peste tot,mi s-a făcut frică...și am intrat în camera mea. A durat așa cam o oră apoi am răsuflat ușurată; ca prin minune marea
EXCURSIA, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373201_a_374530]
-
RENAȘTERE Autor: Eleonora Stoicescu Publicat în: Ediția nr. 1628 din 16 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Noapte, atmosfera apăsătoare... Nările îmi sunt asaltate de un miros greoi de mucegăi, Păienjeni uriași invadează cameră Târând după ei, nemilos, Victime nevinovate și neputincioase. Ies din toate colțurile, Inspaimantandu-ma. Cu guri înfometate, Le sorb acestora ultima răsuflare, ultimul strop de seva. Așa mă simt și eu, spectator nefericit... E ziua în care camarile sufletului se deschid larg Și, din sertare întunecoase, reci, Țâșnesc
RENASTERE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373255_a_374584]
-
Căci legile ne sunt plăpânde. Nu mai există fermitate, Nici sentimentul de dreptate. Domnește voia întâmplării Și se-nmulțesc violatorii. Sunt cercetați în libertate, Fiecare face ce poate. Apă la moară li se dă, Incompetența se perpetuă. Să fim așa neputincioși Cu infractori periculoși? Cu legi în fărădelege Care nu pot pe ei să-i lege? Nu se poate, ori nu se vrea Ca legea să fie acas’ la ea? Discernământul să domnească, Violatorii să plătească? Să nu mai fim oare
ZODIA VIOLULUI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373281_a_374610]
-
Autorului TOAMNA JUCA ȘOTRON Toamna juca râzând șotron În fața gării, pe peron, Sărind pe un picior de vânt, Cu fața înclinată spre pământ, În păr cu frunze ruginii, Cu ochii iscodind copii. Toamna juca râzând șotron, În fața gării, pe peron; Neputincioasă și bătrână, Se sprijinea tandru cu-o mână De plopii încărcați de ciori, De plopii goi, înfipți în nori. Toamna juca râzând șotron În fața gării, pe peron, Aruncând cu-n ciob de vară Găsit undeva, pe-afară, În micile pătrate
TOAMNA JUCA ŞOTRON de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373287_a_374616]
-
se adăposti în tăpșanele Văii Porcului și ale Zârnei, luncile toate erau inundate, un colț din natură cu imașuri și fânețe nu se mai supunea nici unor legi, era ca și cum Dumnezeu părăsise intenționat acele locuri sporind și mai mult amărăciunea oamenilor, neputincioși și temători ca nici o altă dată mai apropiată de care să-și aducă aminte. Cam pe vremea când asupra văii se abătuseră puhoaiele tulburi de noroi și potop, coliba de bârne din Luncă adăpostea întâmplător pe „moș” Dâră și nepotu-su
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
tu ai auzit ceva? Plângi, taci și ce aștepți? - Nu știu, nici cât, nici până când! Eram totuși conciliantă, dar mă sperie oglinda. Nu pot schimba acele ceasornicului, nu pot împiedica plânsul, nu pot șterge amintiri. În fața aducerilor aminte mă văd neputincioasă și chiar rea. Chiar dacă sunt pe aceleași trepte cu Zeus, Diana sau Hercule, nu mă simt mai importantă, nu par mai abilă, nu am veleități de ordonată, nu mă consider stăpâna mea. În rând cu amintirile, cad în visare și
SINUCIDERE CU AMINTIRI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372186_a_373515]
-
o prinse. - Lasciami! Lasciami in stare! (Lasă-mă! Lasă-mă în pace!) - țipă ea. Dar Mimo o puse la pământ, își afundă chipul între sânii săi, iar cu mâna îi dezveli coapsele. Aiuto! Aiuto! (Ajutor!) - țipa Florica și se zbătea neputincioasă fiindcă italianul era vânjos. În disperarea sa femeia îl trase de păr și-l apucă cu dinții de ureche. Mimo tresări de durere și o slăbi din strânsoare. Femeia, țărancă zdravănă, se eliberă și sări în picioare. - Sei un animale
DEPARTE DE ȚARĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372169_a_373498]
-
BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU Autor: Sandu Barbu Publicat în: Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului Satul doarme. La nici o fereastră nu se zărește lumină. De altfel, în sat n-au rămas decât copii mici și bătrâni neputincioși. Toată suflarea bună de muncă, începând cu copiii de opt - nouă ani, se află acum la mare distanță de sat, pe câmpia Burnazului pentru seceriș. Pământurile pe care le au cervenenii se întind pe o suprafață de aproape cincizeci de
LUMEA BURNAZULUI -- SANDU D. BARBU de SANDU BARBU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372232_a_373561]
-
Dumnezeu în Ziua de Înălțare a Domnului. Ce Semn mai vrem? Ea fiind cea mai mică, pe ea o mărităm în casă să ne fie de sprijin, că la bătrânețe nu putem trăi singuri. Fetița, începu să scâncească și mama neputincioasă după chinurile facerii, ajutată de bărbatul ei, se pregăti să-i bage țâța în gură. La venirea dascălului acasă, toate femeile care o ajutaseră la naștere, ieșiseră în curte și trăncăneau... Referință Bibliografică: CAPITOL DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” / Ion C.
CAPITOL DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372295_a_373624]
-
Hora începuse...Odată primenite, cu fețe zâmbitoare și poftă de joc, ieșeau pe uliță, unde se formau grupuri-grupuri. De pe toate liniile, grupurile curgeau spre horă în pas vioi, parcă atrase de un misterios magnet. Pe acasă rămâneau doar unele babe neputincioase și moșnegii morocănoși. Dar și aceștia ieșeau la porți, pe băncuțe, sau direct pe șanț. Ori își arătau doar nasurile pe la gard. Priveau cu invidie la cei care se-ndreptau spre horă și-i bârfeau: -O văzuși, fă, pe sluta
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
douăzeci de ani având o statuie în față, ce reprezenta un eminescu. când fata gazdei o brunetă cu ochi albaștri, și câteva degete lipsă la ambele mâini ii aducea câte o placintă făcută de mama ei, de la etajul opt privea neputincios cum un tren îi căra toate jucăriile copilăriei și lucrurile vieții de până atunci într-o direcție necunoscută în acea cameră liniștită își imaginase o dramă calea ferată se pierdea într-o singură direcție și-a amintit de o notă
ULTIMUL TREN de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376263_a_377592]
-
totuși e încă departe. Respir profund și întorc spatele viitorului. Încă nu încetăm să iubim, abia la bătrânețe am învățat să iubesc. Vine o zi când cineva, în tramvai, autobuz sau în metrou, îți oferă amabil locul; sau te simți neputincios în fața unei escaladări, fie chiar și doar când provocarea este o scară la capătul căreia nu ai alceva de făcut decât de schimbat un bec; sau de văruit un perete; sau de cules cireșe. Citește mai mult BĂTRÂNEȚEIn ceasul venirii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
totuși e încă departe. Respir profund și întorc spatele viitorului. Încă nu încetăm să iubim, abia la bătrânețe am învățat să iubesc.Vine o zi când cineva, în tramvai, autobuz sau în metrou, îți oferă amabil locul; sau te simți neputincios în fața unei escaladări, fie chiar și doar când provocarea este o scară la capătul căreia nu ai alceva de făcut decât de schimbat un bec; sau de văruit un perete; sau de cules cireșe. ... XXXI. SATUL MEU NATAL, de Ionel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurie Și în izvorul munților tăi suri. Mă strângi în chinga ta nesățioasă Și haină-mi faci din frunze sângerând... Neputincioasă-n stolul de cocori Și eu mă sting, treptat, cu tine-n gând. Citește mai mult În grabă, despletită, vine toamnaCu-alaiul ruginiu, înflăcărat,Privește-nspre păduri și înspre mine,Că sufletu-i pustiu, îndurerat.Azi asfințitul mă sfâșie-ntrunaCa o hienă nesătulă
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
istericși o povară mă apasă, grea.O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă,Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurieși în izvorul munților tăi suri.Mă strângi în chinga ta nesățioasăși haină-mi faci din frunze sângerând...Neputincioasă-n stolul de cocoriși eu mă sting, treptat, cu tine-n gând.... XVIII. COPII AI LACRIMII..., de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015. Copii ai lacrimii suntem cu toții, Pribegi în lumea asta trecătoare Și oscilăm
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
simți curați, ne-om simți iubiți.... X. NECUVINTE, de Dorisdoria Stănescu, publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. Din vorbele cu care am pus în noi iubirea, Azi, ne-a rămas amară și crudă, nevorbirea. Ne despărțim săraci, neputincioși în toate, Nici mâna să salute de-ar încerca, nu poate. Și grele-s ale noastre priviri ce înainte, Își fluturau amorul, acum doar necuvinte. Am înghețat în toate și transformați în lemn, Stăm reci în nevorbire și nu ne
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
în gânduri cuvinte ce s-au spus, Stăm muți în necuvinte cu clipe ce s-au dus. Citește mai mult Din vorbele cu care am pus în noi iubirea,Azi, ne-a rămas amară și crudă, nevorbirea.Ne despărțim săraci, neputincioși în toate,Nici mâna să salute de-ar încerca, nu poate.Si grele-s ale noastre priviri ce înainte,Isi fluturau amorul, acum doar necuvinte.Am înghețat în toate și transformați în lemn,Stăm reci în nevorbire și nu ne
DORISDORIA STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/374615_a_375944]
-
odoare, ele își exprimau calitățile de soții și mame. Simțul artistic, împreună cu vrednicia și priceperea erau nestematele prețuite și căutate la femei. Așa credeau oamenii din satul meu pe vremea aceea. De asta, aproape tot satul, de la copii la bătrânii neputincioși, umplea Piața în ziua de Sfântul Gheorghe și se înghesuia în fața carului cu Govia, ca să vadă odoarele strigate de flăcăi. Aveam vreo patru-cinci ani, când, în pantaloni scurți și bască albă pe cap, m-am strecurat prin mulțime și m-
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
buze pline își întoarce privirea sfârșită spre asistenta la fel de tânără. Prin lumina ce răzbate pieziș în salon se pot distinge culoarea palidă și proeminența oaselor feței, dar și silueta firavă, acoperită aproape în totalitate de așternuturi. Alături de pacientă, mama stă neputincioasă pe un scaun, cu umerii plecați, cu palmele împreunate ca pentru rugăciune. Tânăra asistentă se așează pe marginea patului și vișiniul costumului de spital pare o pată dureroasă peste culorile terne. „Te doare?” întreabă luându-i mâna slabă în palmele
DESPRE NOI…. …PENTRU EI CEI CARE AU FOST…(AUTOR DR.RUXANDRA FILIPESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371681_a_373010]
-
com Subject: Dileme 35 Tentativele soarelui de a pătrunde cu orice preț, prin draperia grea de catifea, eșuară lamentabil. Creată anume pentru a proteja somnul celor ce iubeau confortul dimineților târzii, opunea cu eroism rezistență, asaltului luminii, ce se filtra neputincioasă prin țesutul infailibil. Carlos veghea somnul iubitei de ceva vreme și îi asculta respirația ușoară, ca pe o muzică celestă. Observa cu atenție și răbdare fiecare amănunt al dormitorului în care Lea își petrecuse atâtea nopți de solitudine și insomnii
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
de oțel și înnebunea la gândul, că alesese asemenea soluție, ca să se elibereze de povara unei vieți, căreia nu-i putea descoperi sensul. Nu crezuse niciodată că rănile sufletului ei sunt atât de grave și de profunde. Se simțea speriat, neputincios și vinovat, în egală măsură. Nu avea de unde să știe, că alta fusese cauza declanșării dezastrului emoțional și că Lea, în loc să-și găsească liniștea și stabilitatea în mijlocul alor săi, se dezechilibrase complet, constatând că în lumea în care căuta salvarea
DILEME ( FRAGMENT 35) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375663_a_376992]
-
pentru ce auzise, decât pentru ce văzuse ea. - Da, am văzut că nu ești în pat și cum fereastra era deschisă, ți-am auzit vocea în parc. Iubitule, de ce ai făcut asta? se tângui ea cercetându-i mâna, dezolată și neputincioasă. Trebuie să mergem imediat la spital! - Nu, nu! protestă el hotărât. Ajută-mă să-l îndrept și să-l imobilizez cu ceva! Hai în cameră să vedem ce putem face! Nu e mare lucru, numai că doare al naibii de rău! - Carlos
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei dârze rezistențe, camuflate sub un discurs «favorabil» pentru liderii comuniști. S-a opus din răsputeri abuzurilor și ingerințelor partidului-stat în viața Bisericii și încercării acestuia de a transforma Biserica într-o instituție neputincioasă, tolerată și discreditată, cu un rol nesemnificativ în societate. (Părintele Patriarh Daniel). Patriarhul Justinian a încetat din viață în data de 26 martie 1977, la vârsta de 76 de ani, după o lungă perioadă de spitalizare. A fost depus într-
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE IUSTINIAN MARINA – ACUM LA ÎMPLINIREA A PATRUZECI DE ANI DE LA MUTAREA DIN LUMEA ACEASTA, PĂMÂNTEASCĂ (1901 – 1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2275 din 24 [Corola-blog/BlogPost/375675_a_377004]