3,370 matches
-
nu era răsplătită numai de babulea, ci maică-sa Îi dădea pe ascuns și ei câțiva bănuți. Nicanor o lua pe genunchi, o mângâia pe creștet, Îi strecura și el În palmă o bancnotă de zece lei. Pentru un copil nerăbdător ca Mașa, mersul la biserică se transforma Într-o corvoadă. Slujbele de amiază Îi păreau că nu se mai sfârșesc, iar cele de dimineața era și ele lungi și plicticoase. Mașa Însă moștenise de la tatăl ei o imaginație bogată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ea de-o pojghiță, luând la rându-i forma altui ou dispus pe orizontală. Din vechea Evlampie mai rămăsese Întregi doar coarnele și bărbuța, ce se mișca În jos și-n sus, scoțând din timp În timp câte un behăit nerăbdător. Deasupra acestor două ouă uriașe, unul așezat pe verticală, altul pe orizontală, pluteau alte două ouă mici, bătând din aripioare și căutând să ajungă sub cuibul lipit de grindă. Ușa grajdului se prefăcuse și ea Într-un fel de coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
o curiozitate diabolică - curiozitate ce pentru moment Îi Învinse rațiunea! „La cine mergem...? - se auzi vocea balaurului. „La tine, Doctore...?” Acesta strâmbă din nas. „Cu idioata de nevastă-mea...V’aduce-ți aminte ce tărăboi a facut ultima dată...?” Vizibil nerăbdător,Gică picior de lemn se ridică dela masă, monologând. „Bine... Să mergem tot la mine. Și trebue să mai știi Doctore: În casa mea cântă cocoșul...!” II SPECTATOR AL UNEI DIABOLICE INVENȚII Vila construită În stil arhitectonic modern - Gică picior
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
plăcere și teamă, ajutând’o pe gazdă să fixeze alături o mică masuță cu pahare și câteva sticle cu vin, apoi ea merse În camera de alături. Balaurul avea zarurile, pe care le transfera dintr’o mînă În celaltă evident nerăbdător. Monologă: „Ce mai așteptăm...?” La rândul lui Doctorul, așeză banknotele În ordine valorică.Câteva momente le mai privi insistent - hipnotizându-le apoi turnă băutură În pahare.Sorbi două Înghițituri, articulând zâmbind: „Putem Începe...” Traseră la sorți cine are dreptul să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
crescut la oraș...! Am Îndrăgit Însă atât de mult munca câmpului Încât cu greu a-și putea renunța, În timp ce creșterea, mai corect spus, Înmulțirea,diferitelor specimene de păsări constitue pentru mine o adevărată delectare...! Așa dar, vă stau la dispoziție...” Nerăbdător Nando, se linguși pe lîngă fermier. „Bună țuică, domnule...Recoltă propie...?” „Livada de pruni se află În fundul grădinei. E muncă multă, nu se merită...!” „Poate cumpăra oricine...? - Îl mai iscodi Nando. „Nu, nu e de vânzare...! Însă, la unele cunoștințe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
noaptea În somn revedea-i imaginea spectacolului...! Aflând mese libere la discreție, alese una chiar la marginea bazinului pentru a savura spectacolul care deja Îl cunoștea În toate amănuntele, În timp ce Gică Popescu se minuna de frumusețea terasei de vară, mai nerăbdător să savureze sirenele descrise cu admirație de prietenul său, se așeză pe scaun Într-o poziție cât mai confortabilă. Georgică, veche cunoștință și de curând proaspăt ospătar se dovedi a fi la Înălțime.Rapid le pregăti o delicioasă gustare, aducând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Încăpere unde o sumedenie de agenți civili holbară ochii la apariția lui, În timp ce Lct.Col.Tudose Ion, triumfa.. „Ce mică-i lumea, domnule inginer...! Pierdusem speranța să ne mai Întâlnim...! Oricum dacă ai venit, colectivul nostru de agenți economici sunt nerăbdători să vă pună unele Întrebări. Apropo, Înainte de toate, a-i idee de ce te afli aici...?” „Desigur nu...! Urma să Întâlnesc pe altcineva....!” „Auzi vorbă le el...!” - ridică tonul Lct. Col. Tudose Ion. De mutrele noastre nu-ți place...? Fi-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Piepernotter-Morgan. La St. George, duminica, zeul brokerilor putea răsufla cu ușurință oarece vreme În orașul rebel. În gândul lui, domnul Sammler avea nervi pe America albă protestantă pentru că nu menținea ordine mai bine. Predare lașă. Nu o clasă conducătoare puternică. Nerăbdătoare Într-un mod umilitor, tainic să coboare și să se se amestece cu toate mulțimile minoritare și să țipe Împotriva ei Înseși. Și clerul? Făceau din săbii pluguri? Nu, mai degrabă făceau din zgarde de câini bikini. Dar lucrurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
una la o singură specie. Un individ grotesc ce și-a găsit echilibrul sub douăzeci de mile de apă. Nici nu e de mirare, spunea Govinda, că ființele umane pun atâta accent pe următoarele posibilități realizabile și sunt atât de nerăbdătoare să salte de pe suprafața pământului. Imaginația este Înnăscut o putere biologică ce caută să Înfrângă condiții imposibile. Domnul Sammler Își ridică chipul, conștient că cineva se iuțea spre el. Îl văzu pe Feffer. Mereu grăbit. Feffer era grăsun, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
creatură. Porțiuni sau aspecte din sinele său de mai Înainte revin la viață. Vechiul caracter se impune, și câteodată neplăcut, slab, dezonorant. Vechiul Sammler, cel de la Londra și Cracovia, fusese cel care coborâse din autobuz la Columbus Circle nesăbuit de nerăbdător să surprindă cu privirea un delincvent negru. Acum trebuia să evite autobuzul, de groaza unei alte Întâlniri. Fusese prevenit, de-a dreptul instruit, să nu mai apară. — O clipă, totuși, spuse Feffer. Știu că urăști metroul. Nu e o schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un savant hindus. Era parfumată, era dată cu fard la ochi. El spuse: — Ar trebui să fiu acasă pe la zece. Atunci, dacă e acolo, dragă unchiule, Îl aduc cu mine și poate aștepta aici cu mine. O să fie așa de nerăbdător să ia manuscrisul. O văzu curând În stradă. Atingînd draperiile din sibir, o privi mergând spre West End Avenue, În sus pe lățimea palidă a asfaltului, alertă la prezența unui taxi. Era mică, era puternică și avea un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să se simtă Lal ăsta acum! Și știe că a dispărut? — Nu puteam foarte bine să-l mint. A trebuit să-i spun. Voia să te aștepte aici. Ne-am Întors În fugă de la Butler Hall, evident. Era atât de nerăbdător. — Ei, Margotte, trebuie să ne păstrăm cumpătul. — Este atât de Îngrijorat. Serios, unchiule, nimeni nu are dreptul să facă un om să treacă prin așa ceva. — Scuzele mele față de doctorul Lal. Nu pot să spun cât de rău Îmi pare... Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mers bine. Cred că m-am făcut de râs. — O, dar vă rog, continuați, spuse doctorul Lal. Vă acordăm cea mai mare atenție. — Vederile cuiva sunt ori necesare, ori superflue, spuse Sammler. Superfluul mă irită adânc. Sunt un individ extrem de nerăbdător. Nerăbdarea mea câteodată e aproape furie. E clinic. — Nu, nu, papa. — Cu toate acestea, este câteodată necesar să repeți ceea ce știu toți. Toți cartografii ar trebui să așeze Mississippi În aceeași amplasare și să evite originalitatea. O fi plicticos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
prins și la asta. Dacă există un puț și există o pompă, există și un Întrerupător. Voi merge jos. Aveți o lanternă? — Știu eu casa, spuse Shula. Merg cu dumneavoastră. În sari, legat lejer, cu sandalele alunecându-i din picioarele nerăbdătoare, se grăbi după Lal, care fugi În jos pe scări. Sammler Îi spuse lui Wallace: — Nu există niște căldări? Or să cadă tavanele. — Avem asigurare. Nu-ți bate capul cu tavanele. — Și totuși... Sammler coborî. Sub chiuveta de la bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spuse: — Amintește-ți, Doamne, de sufletul lui Elya Gruner, care, din toată puterea inimii și pe cât a putut de bine, și chiar până la un punct de nesuportat, și chiar atunci când se sufoca, și chiar atunci când moartea se apropia, a fost nerăbdător, poate chiar copilărește (iartă-mă pentru asta), chiar cu o oarecare servilitate, să facă ce i se cerea. În cele mai bune clipe acest om a fost mai bun la suflet decât am fost eu În clipele mele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mutră tristă. Sheba a zâmbit. — Mă bucur că îți place de mine, menținându-și același ton sever de profesoară, dar nu pot vorbi acum cu tine, trebuie să ajung acasă. E mai mult decât că îmi place, a obiectat Connolly nerăbdător. Ajunseseră într-o intersecție. Sheba a ezitat. Drumul ei spre casă era la stânga, pe o stradă cu magazine, Gafton Lane. Trebuia să scape de băiat - nu putea să meargă cu el după ea până acasă - și totuși i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
M-am așezat și eu lângă ea. Megan zâmbea strălucitor. La un moment dat m-am gândit că voia să nu se vadă că îi e frică. Acum, retrospectiv, cred că era pur și simplu încuiată. — Hai, a zis Richard nerăbdător, întreab-o ce ai de întrebat! Sheba a deschis gura și apoi a închis-o. S-a întors spre mine, neajutorată. — Te-ai întâlnit cu Ben azi? am întrebat-o pe Megan. Ea s-a uitat la Richard. A dat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o îmbulzeală groaznică, pentru că mulțimea s-a năpustit spre ieșirile din parc. Richard s-a panicat și a încercat să ne țină pe toți în vărful dealului, până când se risipea lumea. Dar se făcuse extrem de frig deja și toată lumea era nerăbdătoare să ajungă acasă, așa că a fost depășit de situație. Am coborât dealul pe o potecă dispre nord fără prea multă bătaie de cap, dar când am ajuns pe platou acolo unde oamenii voiau s-o ia în două direcții opuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
siguranță la destinație. Scrie ce speri, a insistat femeia. Ajungi acolo. Jina și-a pus săculețul în buzunar și-a coborât de pe verandă. Când a ajuns pe plajă, Ellis a luat-o de mână. Zach era acum mai mult decât nerăbdător. Devenise de-a dreptul iritat, ca un copil pe punctul să izbucnească în plâns. Jina, hai să mergem, a spus el. Ellis nu l-a luat în seamă și-a ținut-o în continuare pe Jina de mână. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care demonstra ce scriitor disciplinat putea să fie atunci când voia. Un singur rând, dar care spunea totul. Un rând pe care i l-a trimis prin poștă. John s-a întors la ea a doua zi, cu ochi și trup nerăbdător și creierul sedus de cuvintele ei. Fac orice. Ceea ce Alice, într-adevăr, a și făcut. Până când John s-a însurat cu ea și-a depășit faza cauzelor și a poeziei. Până când a devenit un agent de asigurări ocupat, până când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
reziste peste noapte. Jina și-a închipuit că-și simte copilul mișcându-se, deși, la două luni, știa că era mult prea devreme. Și totuși mișcarea parcă nu fusese o părere. Fusese acolo: o bătaie ușoară de aripi, un zvâcnet nerăbdător. Ca un băiețel, căruia nu-i venea să creadă că ea continua să stea acolo și să se gândească în loc să se pună în mișcare. Jina s-a chinuit să se ridice și-a întors spatele râului. A încercat să găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și periuța de dinți. Apoi a văzut biletul lipit pe ușă. Suntem pe munte, cu Ellis. Tu și Charlie rămâneți în tabără. Mama Fir-ar al dracului, a exclamat băiatul. Afară, cerul era cenușiu și murdar, iar Charlie se plimba nerăbdător. Nu mai rezist să mai aștept mult, a spus el. Era înfiorător să gândești același lucru ca un trol. Dar și mai tulburător era să urci muntele alături de Charlie, indiferent de ceea ce scrisese în bilet. Băieții au urcat în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
simțea cea mai norocoasă ființă de pe pământ, era acea persoană în stare să creeze un fir de perfecțiune, o persoană care era capabilă să ia pixul în mână și să compună un șir de prieteni. Ochii îi fugeau în josul paginii, nerăbdători să mai găsească o altă propoziție perfectă, o altă nestemată, și-așa, Alice pierdea noțiunea timpului. Trupul prindea să i se legene. Uneori începea să cânte chiar cu voce tare. Pentru o oră sau o zi, ceea ce făcuse îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dimineață soarele m-a orbit și acum tu poți liber să torni în ochi aur și limba care strigă mă doare numai pentru noi înțeleasă ne certăm din cauza locului strâmt și a rochiei scurte mai sus de genunchi privim împreună nerăbdători tu eliberat de păsări eu educată de pești nu sunt Hilbert închid ochii și număr cine a început cu o filă albă a terminat tot în alb ce iese din clopot nu mai are niciun cuvânt lumea a uitat să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prefăcut că n-o văd și am Început să-mi strîng lucrurile. Desfăcu bilețelul și Începu să-l citească, tulburată. Nasul bont și obrajii durdulii prinseră culoare imediat. Nu mai mișca deloc, părea că a Încetat și să respire. Așteptam nerăbdător răspunsul, savurînd clipa ca pe niște mirodenii frumos mirositoare. Îmi aruncă o privire de probă, parcă. Umerii i se relaxaseră și răsuflă ușurată. Mototoli hîrtia și-i dădu un bobîrnac cu vîrful unghiei. Ținti greșit și bilețelul căzu pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]