3,664 matches
-
CONTINUARE) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1951 din 04 mai 2016 Toate Articolele Autorului Zilele dinaintea sosirii Valeriei și a lui Iancu se scurgeau în ritm de maraton. Pentru cei doi copii așteptarea aceea, făcea să le mărească nerăbdarea cu fiecare nouă zi. În sat lumea se pregătea să întâmpine sărbătorile și să înfrunte căzuse peste sat, se anunța lungă și geroasă. Copiii învaseră colinde, pregătiseră cu miaglă cadouri pentru părinți realizate cu mâinile lor, așa cum îi învățase bunicul
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
îl obosiseră peste măsură. Dorea cu disperare să se retragă împreună cu Lea, să se relaxeze și să fie singuri, în sfârșit. Se pare că telepatia dintre ei funcționa încă, destul de bine, deoarece Lea puse capăt serii, cu un gest de nerăbdare: Citește mai mult Carlos disimulase degajare și naturalețe pe tot parcursul zilei și al serii, de când aterizase pe teritoriul românesc.Tensiunea resimțită în timpul cinei, efortul de a face o impresie bună familiei iubitei sale, zâmbetele cu care își însoțea fiecare
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
îl obosiseră peste măsură. Dorea cu disperare să se retragă împreună cu Lea, să se relaxeze și să fie singuri, în sfârșit.Se pare că telepatia dintre ei funcționa încă, destul de bine, deoarece Lea puse capăt serii, cu un gest de nerăbdare:... VIII. , de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. Profil de autor M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitatea
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
eforturi vizibile, erau nesemnificative încă. Maria, care își imaginase că problemele Leei erau ca și rezolvate, constată că nimic nu era așa simplu, cum se iluzionase ea. La început evită să facă vreo aluzie la starea fiicei, deși murea de nerăbdare să își împărtășească bucuria și sentimentele cu bărbatul ei, mai ales. Liviu intuia că ceva ciudat se petrece. Privirile și tăcerea complice a celor două femei îl intrigau peste măsură, dar la întrebările insistente adresate soției, nu primise decât răspunsuri
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
eforturi vizibile, erau nesemnificative încă. Maria, care își imaginase că problemele Leei erau ca și rezolvate, constată că nimic nu era așa simplu, cum se iluzionase ea. La început evită să facă vreo aluzie la starea fiicei, deși murea de nerăbdare să își împărtășească bucuria și sentimentele cu bărbatul ei, mai ales. Liviu intuia că ceva ciudat se petrece. Privirile și tăcerea complice a celor două femei îl intrigau peste măsură, dar la întrebările insistente adresate soției, nu primise decât răspunsuri
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
2215 din 23 ianuarie 2017. - Vrei să intru în pat, lângă tine? întrebă Maria cu un licăr de speranță, observând mirată, cum Lea o trăgea insistent de mână. Fă-mi și mie loc! Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv, un braț peste pieptul ei ce tresălta de duioșie și bucurie și adormi instantaneu, cu un căscat uriaș. Biata mamă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
speranțe și ... Citește mai mult - Vrei să intru în pat, lângă tine? întrebă Maria cu un licăr de speranță, observând mirată, cum Lea o trăgea insistent de mână. Fă-mi și mie loc!Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv, un braț peste pieptul ei ce tresălta de duioșie și bucurie și adormi instantaneu, cu un căscat uriaș. Biata mamă
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
imediat al vieții. Nu mai trăiești în timp, ci cu el, paralel lui.” ( Emil Cioran ) Reîncarnarea nu este o poveste. ESTE O REALITATE. ****************************** - Tovarășu’ Fabian ! Încăperea era ticsită cu indivizi obosiți și plictisiți, transpirați, cu fețe care emanau suprasaturație și nerăbdare. - Da, eu sunt ! Aici ... Cea care îi strigă numele era genul de secretară acră, aflată undeva între două vârste, grăsuță, accesibilă numai pentru șeful ei, firește. - Tovarășu’ redactor-șef vă așteaptă. Vă rog să intrați ! scârțâi ea cu vocea-i
A FI COMUNIST E LUCRU MARE, DAR A FI OM O ÎNTÂMPLARE … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375882_a_377211]
-
Nici de munți și nici de mare, De vifor sau de ninsoare, Nici de basmele cu zmei, De pisici sau de căței, Nici de oamenii cei răi! Si-uite-asa crescu bunica, Fara-a ști ce este frică! Epistola, Plină sunt de nerăbdare, Am primit azi o scrisoare Tocmai de la Movilita, Unde sade bunicuța! În epistola îmi scrie Cu-nteleapta gingășie, Și în câteva cuvinte, Ma-nvata să iau aminte! Cu drag bunicuta-mi spune Câte daruri sunt pe lume Pentru-acei copii ce
POEZII DIN VOLUMUL ,, PRIETENII COPILARIEI (`1992) PARTEA A II A de TELA MOCANU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375899_a_377228]
-
și, astfel, aceștia nu vor îngheța. Apoi, bunicul Pământ, încălzindu-se, va menține viața din semințele adăpostite în cămările lui. Hrănit cu apa din neaua ce se va topi, pământul va deveni rodnic, mulțumindu-ți și chiar așteptându-te cu nerăbdare în anul următor. Spunând toate acestea, Regele Timp își îndreptă privirea spre următoarea fiică: - Tu, draga mea copilă, fiindcă ești surâzătoare, plină de farmec și de gingășie, de acum te vei numi Primăvara! Cu bunătatea și priceperea ta, vei readuce
REGELE TIMP ȘI FIICELE LUI de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375919_a_377248]
-
bine cine trebuie să fie, Emanuela tresări puternic. Din doar doi-trei pași, ajunse la ușă. O deschise cu mare grabă, deosebit de precipitată. Era într-o stare de agitație pe care nu și-o înțelegea și nu și-o putea stăpâni. Nerăbdarea o năpădise și emoțiile o copleșeau. Tocmai se gândea la Adrian. Regreta enorm că nu este acasă, că nu-i este alături, mai ales acum, când avea atâta nevoie de el... - Ai venit Simona? Ce bine. Hai, intră! își întâmpină
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
nu mai am, poți merge... Grăbiți-vă! Emanuela făcu un duș rapid, își aranjă repede părul, se îmbrăcă punându-și un costum deux pieces, albastru-indigo, cercetându-se în oglinda din hol. Mulțumită, trase aer în piept privindu-și ceasul cu nerăbdare. Era nouă și treizeci de minute. Apropie toate bagajele în hol și verifică banii. Inventariind cu privirea totul, se convinse că nu a uitat nimic. Se îndreptă către micuțul ei altar, fixă icoana cu privirea și trase profund aer în
ÎN MÂNA DESTINULUI...(3) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375964_a_377293]
-
mare agitată. “Poate voi reuși să-mi cumpăr alta, cândva...”, mă gândeam. Mi-am cărat grăbit bagajul la mașină și am plecat spre casă. Acolo, am ales și împărțit peștele pe sortimente, cel mic pentru pisicile care mă așteptau cu nerăbdare, celălalt în pungi de două kilograme, pentru comercializare. Hanusul l-am pus separat, fiind o mândrețe de pește capturat în ziua aceea. După ce am pus totul la congelator, mi-am preparat câțiva hanuși mai mici, asigurându-mi astfel prânzul de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
răstoarnă Mormane de frunze, pe-un gând călător. Mi-e sete de tine și nu mă mai satur Să-ți sorb adierea din cupa de foc, În poala iubirii, poverile-mi scutur, Adun universul întreg la un loc. `Mi-ascund nerăbdarea sub vălul candorii, Puzderii de visuri m-alintă duios, Dar tremur, tăcută, în fața terorii De-a pierde-n abis al tău chip luminos. Răsună-a ta voce - o muzică lină, Ce-mi vindecă magic din rănile vechi, Își leagănă crinii
CULOAREA IUBIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376063_a_377392]
-
de îmbrățișări pasionale și sărutări fierbinți, care făceau să ne dea sângele în clocot prin toată făptura. Apoi iar ne alăturam, fără prea multă tragere de inimă, celor din casă, prea mulți și prea gălăgioși, ca oamenii după chef, pentru nerăbdarea noastră. Parcă nu mai venea odată seara, să plece și ei pe la casele lor, iar noi să rămânem singuri cu dorințele și intențiile noastre de iubire și dăruire. Mâinile fine și dornice de dragoste ale lui Genny, în mângâierile sale
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
cade dimineața roua peste iarba verde. Cu tandrețe și teamă, palmele mele treceau pe deasupra lor, cu mângâieri ușoare, simțind cum se ridică, se întăresc și încep să împungă nervos prin materialul cămășii de noapte... Corpul îi fremăta de plăcere și nerăbdare... Am coborât mâna în intimitatea chiloțelului și parcă, din instinct, corpul ei a avut o tresărire de refuz și deoarece era prima dată când cineva umbla prin zonele interzise bărbaților nepoftiți, prima ei pornire a fost să se ferească. Acum
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
vânătorii, în ideea că sute de mistreți, aproximativ 300 de exemplare, sunt capturați într-un perimetru bine împrejmuit, având loc, de fapt un masacru al mistreților. An de an, atât sătenii din Balc, cât și bătrânii câtorva azile, așteaptă cu nerăbdare producerea evenimentului pentru că, pe de o parte, sătenii pot câștiga ceva bănuți, pe de altă parte, bătrânii azilelor pot beneficia și ei de o masă împărătească. De pildă, ungonaci poate primi 200 de lei, iar un cărăuș între 300-400 lei
ZEUL VÂNĂTORII EUROPENE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376691_a_378020]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cu câtă nerăbdare aștept sărbătorile Nașterii Mântuitorului nostru! Zilele trec una după alta și ne apropiem tot mai mult de acel moment minunat iar emoțiile mele sunt tot mai mari căci asociez această sărbătoare cu anii fără seamăn ai copilăriei...Parcă aud și
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376715_a_378044]
-
mai puternic în mintea noastră? Poate de vină e fiorul acela minunat pe care îl simți când vin colindătorii cu -O ce veste minunată- poate de vină e feeria zăpezii ce ne încântă privirile sau poate inima noastră așteaptă cu nerăbdare ca Domnul Păcii să se nască din nou, acolo, la căldura dragostei noastre! Din ce în ce mai puternic se simte atmosfera de sărbătoare iar sufletul meu parcă a luat-o la goană să caute zăpezile de altădată, să caute ieslea cu Pruncul în
ZĂPEZILE DE ALTĂDATĂ... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376715_a_378044]
-
pe malul opus în sens invers, am ajuns la vila copiilor, cumpărată cu credit bancar, o clădire cu parter și două etaje, construită din bolțari de beton și cu o suprafață locuibilă de 240 mp. Ajuns în Lødingen, așteptam cu nerăbdare să descopăr și alte zone ale Norvegiei de nord. Bineînțeles că cea mai mare nerăbdare era să merg să pescuiesc și aici, să-mi încerc norocul cum se zice. Ginerele a doua zi de dimineață a plecat la lucru, iar
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376722_a_378051]
-
o clădire cu parter și două etaje, construită din bolțari de beton și cu o suprafață locuibilă de 240 mp. Ajuns în Lødingen, așteptam cu nerăbdare să descopăr și alte zone ale Norvegiei de nord. Bineînțeles că cea mai mare nerăbdare era să merg să pescuiesc și aici, să-mi încerc norocul cum se zice. Ginerele a doua zi de dimineață a plecat la lucru, iar eu mi-am pregătit o lansetă, am luat o sacoșă pentru a pune eventualii pești
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376722_a_378051]
-
speranța că vom face rost și de ceva pește pentru saramură, mai ales că luasem cu noi roșii și ardei grași, ba chiar și ardei iute. Cristian, nepotul meu cel mai mic, care nu avea decât șapte ani, ardea de nerăbdare să-i prind o broscuță. Andrei, ceva mai mare decât el, împlinise zece ani, ridica tot timpul varga să vadă dacă s-a agățat ceva în cârlig. Numai Paul stătea impasibil pe scăunel savurând o bere, cu o țigară mentolată
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376758_a_378087]
-
mai în glumă ori mai în serios, permisiunea lui să întârzie după ora nouă seara. Începuse să-i placă si să dorească îmbrățișările lui, destul de rare de altfel, iar sărutul de întâlnire și de rămas bun erau așteptate cu o nerăbdare greu de imaginat. Inventa tot felul de jocuri copilărești care să-i prilejuiască a-i fura câte un sărut în plus și se amuza teribil când el, fără să intuiască despre ce era vorba (!), se lăsa prins în frumusețea jocului
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
poate crăpa până peste limita obișnuita, în funcție de cât de strâmtă este, pentru a ușura trecerea pragului casei, urcarea pe motocicletă sau pe băncile din parcurile frecventate pe înserat pentru anumite activități de socializare, care, făcute în grabă ori din mare nerăbdare, nu includ și timp pentru coborârea firească sau dezbrăcarea propriu-zisa. De aceea, fusta se poate purta cu si fără... nimic altceva. Jeans = material rezistent la frecuș! Se poate purta acasă și la birou, în mașină ori pe bicicletă, în tramvai
VĂ RECOMAND MATERIALUL REZISTENT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375129_a_376458]
-
înfiripa în mine frica de tine moarte-adâncă tu rămâi crispată când pomenită ești de gura-mi poate prea spurcată de vârful degetelor în dans pe taste de gândul viu care acum mă paște... și-l pasc și tremur toată de nerăbdare... da. să plec odată să plec să uit să mai întorc ultima roată ultima așchie din carul gândului inserție în crucea vieții sunt celulă strâmbă într-un fagure acul albinei lasă-ncet în porul pielii-otravă o picătură și ea strâmbă
OCHIUL DE JAR RĂMÂNE FIX de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1361 din 22 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375140_a_376469]