3,439 matches
-
moment de primejdie, principele nu are timp să ia în mână puterea absolută, deoarece cetățenii și locuitorii teritoriilor supuse, care în mod obișnuit ascultă de ordinele magistraților, nu vor, în împrejurări grele, să asculte de ordinele lui; așa încât, în vremurile nesigure, principele nu va găsi decât puțini oameni în care să poată avea încredere. Un principe de acest fel nu poate să se călăuzească după ceea ce constată în vremurile de liniște, când cetățenii au nevoie de stat; căci fiecare aleargă, fiecare
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
mai mare siguranță, Cauchon ceruse ceva mai înainte ca procesul să fie transferat în jurisdicția Inchiziției, motivându-și lapidar solicitarea: „Crimă cu erezie”. Pentru ca reușita să fie deplină, a propus ca loc al judecății orașul Rouen. Parisul era socotit ca nesigur. În componența tribunalului au intrat, pe lângă episcopul de Beauvais, cu asesorii lui, canonici englezi și normanzi, universitari parizieni și alții, toți favorabili fără rezerve ideii de condamnare. Despre eventualii apărători ai Jeannei, sau măcar simpatizanți, nu putea fi vorba
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
versuri ale inginerului Haralambie Năstase, editată la TIPOMOLDOVA și intitulată „Vitraliile mele”. Fie în veci slăvit cel ce-și lasă comorile strânse de-a lungul vieții, în cuvinte potrivite, moștenire generațiilor ce vin din urmă, în altă lume, pentru mulți nesigură, dar plină de speranțe. Fiecare generație cu speranțele ei! Ce păcat că devin o nostalgie, așa cum o vom descoperi în cuprinsul acestei cărți! Am mai adăugat eu. Această cărticică aparținând inginerului Haralambie Năstase, fost director tehnic la Fabrica de rulmenți
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93031]
-
strige. Și pe măsură ce striga, vocea ei se subția, devenea țipăt, până când țipătul s-a sfărâmat. Ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de strident încît era înfricoșător. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic plin de disperare și de neputință. Nu știu cât a durat astfel, dar parcă nu se mai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
auzit-o deodată țipând. Un țipăt lung și ascuțit, ca un cuțit care se înfigea în tăcerea gării și în care am recunoscut parcă țipătul femeii de la frizerie. Țipătul s-a frânt, după care a izbucnit din nou, isteric și nesigur. Probabil, ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa de aceea mai tare, mai strident. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic, plin de disperare și de neputință. Parcă nu se mai termina
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în Dilema Andrei Pippidi, fiind înlocuite de jalnice cimenturi cu trei și patru etaje, ori de huidume de sticlă, aluminiu, beton, gazon la metru și iederă artificială. Centrul istoric e-o sumă de pubele plină de cafenele improvizate, cu pavaj nesigur. Oazele conservatoare, din Armenească-n Cotroceni, stau ca oscioarele de pasăre-ntre colți de crocodil. Perimetrele de veac 19 sunt livrate în sadică tăcere PUZ-urilor demolatoare, presa, scriitorimea, societatea civilă (de)plâng nostalgic sau urlă la lună. Asta în vreme ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și oamenii era prietenoasă. La 5 ianuarie 1944 a mai apărut un cavaler în fa milie, Constantin Costel. A fost botezat la Galați. Și iată că în aprilie, conform ordinului Mareșalului care dorea ocrotirea femeilor și copiilor aflați în zone nesigure, Steluța este obligată să părăsească Câșlița Dunăre având repartiție de utilizare în comuna Bichigi, județul Severin. Până una alta însă făcea o adevărată navetă între Fârțănești și Câșlița unde eram mobilizat pe loc, ca director de școală. De la est spre
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
numai surzii scapă. Dar iată că se face liniște. Stăpânul radioului s-a ridicat și pleacă. Eu mai rămân. E cald, mă simt relaxat și nu-mi vine să mă scol. Probabil, în loc să fugă de îndoieli, scepticii adevărați le caută. Nesiguri de alte lucruri, vor să fie siguri măcar de îndoielile lor. Neîncrederea metodică devine la ei o certitudine amară, un punct de sprijin. Pe când eu mă împac bine cu actuala tablă a înmulțirii. Gata, însă, cu "filosofările"! Mi s-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
păcălit un milionar din Chicago, Albert Johnson, care i-a dat bani pentru extragerea aurului. În loc de aur, Scotty i-a servit acestuia diverse povești cu catastrofe care amânau mereu un rezultat fericit. Johnson l-a crezut sau nu, legenda e nesigură în acest punct, dar într-o zi s-a decis să vadă cu ochii lui pe ce i se duc banii. Scotty a ales drumul cel mai fioros din Valea Morții, convins că Johnson ("domnul Johnson", spune cu respect ghidul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
găsim dovezi unde numai aceste pot fi găsite. Arătați-mi la noi un oraș patriotic ca Brașovul d. es. - și, nota-bene, Brașovul nu-i decât parte românesc; cei bogați și mulți sânt încă tot sașii. Și cu toate acestea sânt nesiguri de esistența lor națională îndată ce mașina deznaționalizătoare a statului maghiar îi va apuca - nu în corporațiuni, ci în indivizi; și i-ar fi apucat de mult dacă finanțele Austro-Ungariei stăteau mai bine. Cu învățămîntul maghiar în școli comunale întreținute de
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ECUȘENII] 1875 decemvrie 4 Inspectând astăzi școala din satul Ecușenii, am găsit numai 6 elevi prezenți din 30 îndătorați de-a vizita școala. Cei avertizați nu se amendează, din cauza asta frecuentația e atât de mică. Răspunsurile copiilor sunt slabe și nesigure. Lectura merge rău - în clasa I-ia se silabisează. D-nul învățător va pune pe copiii din cl. I să insoneze, cu ceilalți va face mult mai multă lectură decât pîn-acum. Va stărui la primărie pentru amendarea părinților avertizați. Cărțile
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
sufletește pregătit. Cu toate că Ada așezase admirabil pionii jocului ei, rămânea de dat o lovitură anevoioasă și decisivă. In ziua când Marcian va consimți formal, cum avea Ada să-1 introducă în casa Drăgăneștilor și pe ea deodată cu el? Era încă nesigură. Prințesa lucra astfel harnic pentru Lică Trubadurul, care avea capricii din ce în ce mai rare și era mulțumit de amorul țigăncușei, deși era un amor cu obstacole. Recepțiile, prezența lui Marcian, nevoia de a menaja pe Maxențiu, tot planul de campanie dus de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ca un mic țânțar negru, cu aerul de a nu vrea să fie văzută, dar cu nădejdea că va fi; spe-rînd zadarnic că Drăgănescu o va invita să intre. într-o zi totuși oînd lăsase din mâinile lui nervoase și nesigure ușa puțin întredeschisă, Elena intervenise încă pe când era în prag, mărindu-i palpitația cu vocea ei neașteptată: - Ești bun! Spune Noricăi să intre să ia ceaiul cu noi. Drăgănescu făcuse semn fetei, ce se strecurase în spatele iui, ascunzîndu-se stupid și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui Lică: "Ce-ai zice de-ar fi fata mea?" așa că nu identifică pe Sia. Când Ada aflase că Drăgăneștii cu suita vor asista la înmormîn-tare își zise că rudenia lui Lică cu Elena se va proclama în mod public. Nesigură de se cuvenea sau nu să ia și ea parte, decisese în ultimul moment, și cu avizul lui Marcian, că va merge, și oferise lui Lică automobilele pentru nevoile doliului și o jerbă. Lică primise în tăcere. Poate că Ada
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
patinaj uniform! Cu o clipire nouă de lumină în ochi, Elena își apropie încet capul de al tovarășului ei: gest acum voluntar. Un spațiu mic, ca și inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau certitudinea ei emoționantă. Marcian crispa cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestecă un mic gemet de durere și consimțire al Elenei. Atunci Marcian, tot nemișcat, dar acum nemișcat printr-o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cu lacrimi în ochi, mă roagă să primesc un costum în amintirea fiului ei, spunându-mi să nu mă simt jignit și să primesc ofranda celui căzut la datorie (la vremea aceea aveam trei costume civile, suficient pentru acele vremuri nesigure). Am primit - era o crasă impolitețe să refuz - și n-am exteriorizat sentimentul de nesiguranță pentru ziua de mâine, ce mi-a încolțit în inimă și suflet: „Oare voi avea timp să port acest frumos costum eu, care asemeni celui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
afundam, parcă, într-un fel de timp gol, ruinat, pustiu, auzind ca prin vis vântul care izbea afară, de zid, crengile oțetarilor. Prin întuneric, ghiceam dunga cenușie care e sabia tatei din tabloul de pe perete, dar memoria mea devenise cețoasă, nesigură, încărcată de resturi ale unor întîmplări greu de fixat într-o vreme precisă. La un moment dat, mi s-a părut că plouă și că ploaia făcea să sune prelung tabla de pe acoperiș. Probabil, ațipisem deoarece, când m-am sculat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-l puteai tăia cu cuțitul, din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu care se duseseră, dimineața, la biserică. Și, cum se amețeau, ridicau vocea, zbierând pentru a fi auziți, în timp ce ochii încețoșați, din ce în ce mai nesiguri, priveau în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra afumată a unei lămpi de gaz, era prea mică pentru a se sta la mese. Clienții se înghesuiau în picioare în fața tejghelei, unde erau serviți în pahare mici, de sticlă groasă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ție nu-ți va fi ușor să înțelegi. Povestea e încîlcită. Mai ales că o parte din ea n-o cunosc nici eu. Se vedea, pe fața lui, că un rest de îndoială îl făcea să ezite, ca un om nesigur pe amintiri. Până la urmă, însă, se hotărî. ― Locul acela era cel mai frumos de lângă mare. Cu toate că ploua și era rece, m-am oprit să văd pescărușii. Erau stoluri uriașe care se roteau în aer și înălbeau cenușiul din jur, până
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu totul alt miros decât într-o pădure; și nu cred că mă înșel (după cum nu cred că, luată într-un ulcior, apa din Niagara mai e "interesantă"). Ceea ce a făcut din mine un caz aparte, de om cu identitate nesigură, a fost descoperirea, consolidată cu timpul, că, în Lisa, sensibilitatea mea excesivă mi-ar fi creat serioase dificultăți, dacă aș fi rămas acolo. De la distanță, puteam să iubesc un sat unde grijile materiale anihilau sentimentele. Trăind în el, obligat să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aștepta vremea potrivită. Dar acum nimeni nu știe ce va urma. Doctorul Luca și-a amintit ce-i spusese, cândva, "fratelui Martin"; că nevoia de Dumnezeu este chiar Dumnezeu. După părerea bătrânului, absența lui Dumnezeu e suportabilă doar fiindcă e nesigură. ― Câtă vreme n-avem nici o certitudine că Dumnezeu nu există, suntem la adăpost. Îți dai seama ce nenorocire ar fi o dovadă că ne-am înșelat? Vroia să plece. În ultima clipă, însă, s-a răzgândit. ― Poate, ar trebui să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
băncuță de lemn la umbra unui platan. S-a așezat cu naturalețe, fără eleganță, de parcă și-ar fi ieșit din rol. Apoi mi-a zis: -Care e numele tău adevărat? -Codrin! Mă cheamă Codrin! Mă privi cu acea privire căutătoare, nesigură, reproșându-mi că mint, dar și-a dat probabil seama că m-am enervat și s-a aplecat puțin, privind în pământ. -Mai bine mi-ai spne tu ce cauți aici și cum te cheamă într-adevăr. Doar nu-ți
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
în total, cărți care pluteau din mână-n mână, revândute, așa cum pluteau acei copii orfani prin lumea lor distrusă de adulți. Stătu printre teancurile mucegăite din librărie, răsfoind coperțile uzate până când găsi una cu literele „M.S.“ schițate de o mână nesigură, grăbită. Blestemul vieții orașelor mici în ape puțin adânci: bunurile tale cele mai de preț ieșeau tot timpul la iveală, revândute la nesfârșit. Se așeză și îi citi ore întregi. Îi citi cu voce tare până când vizitatorii de dincolo de perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
n-ai nici o legătură cu guvernul! Corul mormonilor se prăbuși epuizat și fu înlocuit de un country rock profund creștin. Grupuri de vecini, strânse în jurul propriilor grătare împrăștiate, își făceau urări de sărbători. Soarele apusese, apăruseră insectele și primele raze nesigure ale artificiilor încercau întunericul. Era prima Zi a Independenței de după atacuri, iar rachetele colorate care explodau indolent păreau în același timp neajutorate și sfidătoare. Tommy Rupp lansă douăsprezece „Capete de teroriști explozibile“ pe care le cumpărase de la o tarabă de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
credeau ei. Exact ce-i spusese el că face în toți anii ăștia. Ești obosit. Ești dat peste cap cu fusul orar. Umbli creanga printr-o țară străină. Normal că toată chestia asta te face să te simți un pic nesigur. Hei! Ar putea fi mai rău. Dacă familia Medici ar pune un asasin să-ți înfigă cuțitul în spate pentru arta ta? Haide. Abbastanza. Ce vrei să facem mâine? Era exact întrebarea care-l neliniștea. Ce să facă mâine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]