1,553 matches
-
operetei, este o încercare de analizare a conceptului de operă în cursul unei serate teatrale, pentru a-i da posibilitate spectatorului să ia cunoștință de ceea ce vine să caute fără să știe. Brecht vrea să ne facă să descoperim că neverosimilul este acolo izvor de plăcere. Ultima "Finală în trei", în care trimisul regelui salvează situația aducând ordinul de grațiere pentru Mac Heath, nu este numai o parodie a intervenției lui deus ex machina în deznodământ, este mai ales denunțarea unei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Apologia teatrului La Mesnardière, Poetica Vossius, Poetica (în latină) Corneille, Scrisoare cu dedicație la Don Sancho d'Aragon D'Aubignac, Practica teatrului Corneille, Discurs despre utilitatea și părțile poemului dramatic Discurs despre tragedie și mijloacele de a o trata în funcție de neverosimil și necesar Discurs despre cele trei unități de acțiune, de zi și de loc Molière, Critica la Școala femeilor D'Aubignac, Disertație despre poemul dramatic Nicole, Tratat despre comedie Racine, Prefață la Andromaca Racine, Prima Prefață la Britannicus Prima traducere
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
consfințite. Cele șase părți, oricât de diferite între ele, încheagă o atmosferă de tragism existențial, perceput deopotrivă senzorial și intelectual, tragism ascuns precar în disperare și dezgust. Personajele au comportamente bizare și sunt purtate de un violent erotism pe cărările neverosimile ale cotidianului și ale banalului cel mai concret. Lirismul supravegheat și tehnica dicteului îl trădează fără încetare pe poet, deconspirare accentuată în prozele din Pianul cu păianjeni (1991), întemeiate pe aliajul dintre percepția realistă a universului rural, în care se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
În fața unui caz de atenție sporită În ceea ce privește capul și a unei Înmormântări În două etape, cea mai bună dovadă a complexității clare a gândirii referitoare la morți. Aceste Înmormântări au avut loc În peșteri, În timpul unor șederi Întrerupte. Nu este neverosimil ca tocmai aceste decese să fi dus la abandonarea locului, lucru de altfel obișnuit și În timpurile cunoscute la grupurile de vânători-culegători. Contextul ne arată că acești oameni din paleolitic adunau cochilii de pe țărm și le scobeau pentru a face
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sociale și culturale diferite, să se fi reflectat În religii propriu-zise distincte, dotate cu panteon și zeu suprem propriu (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 182, cu diferite evaluări): este posibil În cazul lui Mithraxe "Mithra", improbabil În cel al lui Vayuxe "Vayu", neverosimil pentru Zurvan. G. Windengren (1968, pp. 176 sq.) a susținut că mărturiile din epoca ahemenidă ar putea confirma existența străveche a unui cult autonom al acestui ultim zeu, precum și continuitatea sa de-a lungul secolelor; de asemenea, este demonstrabilă și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În timp ce alții au abandonat-o complet (Boyce 1975a, pp. 3; 1992, pp. 1 sqq.). Această teorie prezintă unele puncte slabe (Gnoli, 1980, pp. 91 sqq.; 1991), dar are meritul de a nu-l fi lăsat pe Zoroastru Înghițit În mod neverosimil de negurile unei preistorii de nepătruns. Grație descoperirilor recente ale arheologiei ruse (V. Sarianidi), a fost confirmat rolul important pe care regiunea Merv l-ar fi putut avea În ceea ce privește originile zoroastrismului, dar datele relevate până acum nu permit formularea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
orice caz, inteligente a lui M. Molé. Aceasta duce la evitarea aplatizărilor cronologice și a suprapunerilor ideologice și, În același timp, poate corecta radical o reconstrucție unitară și compactă, susținută actualmente cu forță de M. Boyce, a unei credințe transmise, neverosimil, fără transformări relevante din primul (sau, mai mult, pentru acest cercetător, din al doilea) mileniu Î.Hr. până astăzi: de la o societate pastorală la o societate urbană, În perioada imperiului ahemenid, a cuceririi lui Alexandru, a stăpânirii seleucide și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o minciună ontologică. Adevărul acestei morți este confirmat prin faptul că iubita reiterează experiența inconsistenței lui „a fi“ ca „a fi singur“ și, trezindu-se lângă cadavrul (de astă dată real) al iubitului, la rândul ei se sinucide. Această situație neverosimilă, în care e nevoie mai întâi de un cadavru fictiv pentru a se obține două cadavre reale, face cu putință cele două sinucideri menite să confirme adevărul iubirii, potrivit căruia „a fi“ înseamnă „a fi doi“. ADAOS 2. Din nou
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
pentru a da o lecție unui popor. Iosip Broz Tito (11 noiembrie 1956) La sfârșitul războiului, popoarele din Europa de Vest, care abia reușeau să se guverneze și să-și asigure subzistența, continuau să stăpânească o mare parte a globului. Această situație neverosimilă, ale cărei implicații nu scăpau elitelor indigene din coloniile europene, a avut consecințe perfide. Pentru mulți britanici, francezi sau olandezi, posesiunile imperiale alinau suferința și umilințele războiului din Europa. Ele Își demonstraseră valoarea materială În acel război ca resurse naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai mult succes În străinătate. În timp ce Albania, surogatul european al Chinei, nu atrăgea decât staliniști nostalgici și maoiști incorigibili, imaginea internațională a României comuniste era surprinzător de pozitivă. Prin simpla distanțare de Moscova, Bucureștiul s-a ales cu o pleiadă neverosimilă de admiratori occidentali. În august 1966, The Economist vedea În Ceaușescu un „de Gaulle al Europei de Est”. Cât despre adevăratul de Gaulle, care a vizitat Bucureștiul În mai 1968, el a remarcat că, deși comunismul lui Ceaușescu nu se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Început, ci un sfârșit. Radicalii sau reformiștii nu vor mai apela niciodată la partidul aflat la putere pentru a-și realiza aspirațiile sau executa proiectele. Comunismul din Est s-a mai ținut o vreme pe picioare, sprijinit de o alianță neverosimilă de fonduri străine și baionete rusești. Carcasa putredă a fost scoasă din scenă abia În 1989, dar comunismul Își dăduse duhul cu douăzeci de ani Înainte: la Praga, În august 1968. Anii ’60 s-au sfârșit rău pretutindeni. Încheierea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o dată la cinci ani, punând accentul pe virtuțile politice și personalitatea candidaților individuali, În jurul cărora partidele politice erau nevoite să se coaguleze. În acest context avea să exceleze și redutabilul Mitterrand. François Mitterrand, ca și Margaret Thatcher, era un candidat neverosimil pentru rolul care i-a revenit În treburile națiunii. Născut Într-o familie de catolici practicanți din sud-vestul tradițional al Franței, În anii ’30 el era un student la Drept cu simpatii conservatoare și activa În mișcările antidemocratice cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost mai Întâi o curiozitate istorică, pentru a deveni În scurt timp de o irelevanță agasantă 26. În urma unui compromis, Dubček a fost ales președinte al Adunării Federale. Președinția i-a revenit lui Václav Havel - o idee atât de neverosimilă cu doar cinci săptămâni mai Înainte, Încât el a respins-o cu blândețe când a fost propusă pentru prima dată de mulțimile entuziaste de pe străzile Pragăi: Havel na Hrad! („Havel la Palat!”). Pe 7 decembrie, dramaturgul a conchis totuși că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
apropiat. Istoria părea să fie Împotriva cehilor și slovacilor: din 1938 Încoace, Cehoslovacia nu mai reușise să recapete controlul asupra propriului destin. Așa se face că, atunci când poporul Însuși a preluat inițiativa În noiembrie 1989, „revoluția de catifea” a părut neverosimilă. De aici presupozițiile despre comploturi ale poliției și crize provocate, de parcă societatea cehoslovacă era atât de timorată Încât până și inițiativa anticomunistă trebuie să fi venit tot de la comuniști. Un astfel de scepticism e absolut nefondat: toate dovezile care au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
minciunii. Problema Vichy este ușor de formulat. Regimul mareșalului Pétain a fost votat În iulie 1940 de ultimul parlament al celei de-a Treia Republici franceze: era astfel singurul regim din timpul războiului care putea revendica o continuitate, oricât de neverosimilă, cu instituțiile democratice antebelice. Cel puțin până la sfârșitul anului 1942, o majoritate covârșitoare a populației franceze a privit Vichy-ul și instituțiile sale ca pe o autoritate legitimă În Franța. Iar pentru germani, Vichy era extrem de convenabil - Îi scutea de prețul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
timpului și ca studiu științific al trecutului - Îndeosebi cel din urmă. Răul - și mai ales un rău de amploarea celui practicat de Germania nazistă - nu este niciodată amintit Îndeajuns. Însăși enormitatea crimei face ca orice memorializare să fie incompletă 20. Neverosimilul ei inerent - imposibilitatea de a concepe cu mintea limpede un astfel de lucru - o expune la minimalizare și chiar la negare. Cu neputință de rememorat așa cum a fost, ea riscă, inevitabil, să fie reamintită așa cum n-a fost. Împotriva acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai izbutite în roman. La fel ca în Conul de umbră, o întâmplare neprevăzută îl face pe Cremene să descopere - cu puțin înainte de a muri sub dărâmăturile blocului Scala, în cutremurul din martie 1977 - erorile propriei existențe. Finalul, deși ușor neverosimil, este semnificativ: legile implacabile ale destinului acționează în mod tragic asupra protagonistului. Careul de fugă tinde a fi un roman de moravuri, în care politicul este voalat de un șir nesfârșit de aventuri galante și de fire epice încâlcite. Ziaristul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
surprinzătoare. Caracteristică se învederează o anume tehnică a compunerii peisajului, straniu și fragmentar ca într-un caleidoscop al amintirii, alteori oniric ca sub o vrajă de basm. Imageria este medievalizantă - castele, creneluri, porți și ziduri uriașe, turniruri, infante, madrigaluri (Amintiri neverosimile, 1983) - sau nostalgic pillatiană (Amiaza, 1978). În fine, într-un timp istoric dur, al mizeriei realității cotidiene, totul coboară în banalul cenușiu (Poemul cu părul alb, 1994). Uneori imaginea se înalță spre idee printr-o poetizare voit colorată, stăruind să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
un vers armonic, cu repetiții ritmate dilematic și refrene muzicale. SCRIERI: Furăm trandafiri, București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978; Ceața, București, 1978; Poetica, București, 1981; Vârtejul și lumea, București, 1982; Amintiri neverosimile, București, 1983; Dumnealui, destinul, București, 1984; Uranus, București, 1985; Herb, București, 1987; Poemul cu părul alb, București, 1994; Corp în cădere, București, 1999; Arcadia, București, 1999; Tratat de amintiri neverosimile, București, 2000; Poveste cu un vampir și două pisici, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
1978; Poetica, București, 1981; Vârtejul și lumea, București, 1982; Amintiri neverosimile, București, 1983; Dumnealui, destinul, București, 1984; Uranus, București, 1985; Herb, București, 1987; Poemul cu părul alb, București, 1994; Corp în cădere, București, 1999; Arcadia, București, 1999; Tratat de amintiri neverosimile, București, 2000; Poveste cu un vampir și două pisici, București, 2001. Ediții: Emil Botta, Scrieri, I-II, pref. Al. Piru, București, 1980. Traduceri: Jovan Strezovski, Tărâmul de la miazăzi, București, 1979; Raúl Gómez García, Poeme, București, 1980 (în colaborare); Ana Kalandadze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Flămând, Izvorul Tainei, AFT, 1976, 11; Gh. Simion, „Taina”, CRC, 1977, 13; Iorgulescu, Scriitori, 52-53; Cornel Moraru, Lirica feminină, FLC, 1978, 20; Poantă, Radiografii, I, 281-284; Dimisianu, Opinii, 94-97; Cristea, Faptul, 186-188; Lit. rom. cont., I, 638-639; Alex. Ștefănescu, „Amintiri neverosimile”, RL, 1984, 20; Carmen Blaga, „Amintiri neverosimile”, O, 1984, 23; Tartler, Melopoetica, 49-52; Felea, Aspecte, II, 178-179; Cristian Moraru, „Dumnealui, destinul”, RL, 1985, 16; Daniel Dimitriu, „Dumnealui, destinul”, CL, 1985, 6; Sultana Craia, Uranus, LCF, 1986, 10; Steinhardt, Monologul, 141-144
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
Simion, „Taina”, CRC, 1977, 13; Iorgulescu, Scriitori, 52-53; Cornel Moraru, Lirica feminină, FLC, 1978, 20; Poantă, Radiografii, I, 281-284; Dimisianu, Opinii, 94-97; Cristea, Faptul, 186-188; Lit. rom. cont., I, 638-639; Alex. Ștefănescu, „Amintiri neverosimile”, RL, 1984, 20; Carmen Blaga, „Amintiri neverosimile”, O, 1984, 23; Tartler, Melopoetica, 49-52; Felea, Aspecte, II, 178-179; Cristian Moraru, „Dumnealui, destinul”, RL, 1985, 16; Daniel Dimitriu, „Dumnealui, destinul”, CL, 1985, 6; Sultana Craia, Uranus, LCF, 1986, 10; Steinhardt, Monologul, 141-144; Dicț. scriit. rom., II, 80-81; Luminița Marcu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
destinul”, RL, 1985, 16; Daniel Dimitriu, „Dumnealui, destinul”, CL, 1985, 6; Sultana Craia, Uranus, LCF, 1986, 10; Steinhardt, Monologul, 141-144; Dicț. scriit. rom., II, 80-81; Luminița Marcu, Poeme cu zăpadă și îngeri, RL, 1999, 49; Iulia Alexa, „Tratat de amintiri neverosimile”, RL, 2001, 36; Popa, Ist. lit., II, 564; Mircea A. Diaconu, Meridiane feminine, CL, 2003, 2. M.Dț.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]
-
diversele sale ipostaze, probabil secesionist-germană în cazul de față. Alături de părul auriu, care pare să traseze o a doua ramă a tabloului, perlele accentuează caracterul decorativ, dar și natura acvatică a reveriei. Corpurile celor două ființe par translucide, împrumutând culoarea neverosimilă a fundalului, culoare a visului care imprimă chipurilor starea de transă. Se poate decela totuși o influență a lui Franz von Stück în ce privește modelajul wagnerian al acestor chipuri, care au un aer de familie cu Lohengrin (1850). Într-o mare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aceste crochiuri, corpul himerei este înlocuit de un soclu, capul ei se înalță pe un gât foarte mlădios, lung, precum corpul unui șarpe, ca și cum corpul propriu-zis ar dispărea din sfera de interes a sculptorului, regăsindu-se poate sublimat în extensia neverosimilă a gâtului. Asemeni unui boboc de floare pe un lujer, capul se înalță direct din soclul paralelipipedic. E foarte posibil ca Paciurea să se fi gândit la un monument unde himerele sale să joace mai mult decât un rol decorativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]