1,775 matches
-
Mamifere cu specii de mistreț ("Sus scrofa") șacal auriu ("Canis aureus"), cerb ("Cervus elaphus"), căprior ("Capreolus capreolus"), vulpe ("Vulpes vulpes"), râs ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jderul de piatră ("Martes foina"), jderul de copac ("Martes martes"), hamster românesc ("Mesocricetus newtoni"), dihor pătat ("Vormela peregusna"), dihor de stepă ("Mustela eversmannii"), popândău european ("Spermophilus citellus"), iepure de câmp ("Lepus europaeus"), chițcan de gradină ("Crocidura suaveolens"), liliac mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"); Prezența ecosistemelor terestre (păduri, tufărișuri, pajiști, stâncării) și a celor acvatice
Parcul Național Munții Măcinului () [Corola-website/Science/313456_a_314785]
-
atunci); totuși, deoarece și-a prevăzut sfârșitul înflăcărat și a împachetat praf de pușcă și cuie în juponul ei, toți cei care au participat la arderea ei au fost uciși pe loc. În cele din urmă, Anathema se alătură lui Newton Pulsifer, urmașul omului care i-a dat foc lui Agnes, pentru a folosi profeția și a-l găsi pe Antihrist. Din nefericire, asta încearcă să facă cu toții, iar timpul se apropie de sfârșit. "Dirk Gently's Holistic Detective Agency" de
Semne bune () [Corola-website/Science/320430_a_321759]
-
reprezentările cartografice este din ce în ce mai evidentă. Acest lucru nu ar fi fost realizabil fără aportul tehnicii. În acest sens, au fost de mare ajutor utilizarea triangulației (Snellius), descoperirea barometrului (Torricelli), perfecționarea pendulului, dezvoltarea principiilor cartometriei (Picard), cercetările privind forma Pământului (sferoid - Newton), etc.Hărțile nautice ale vremii sunt percepute ca instrumente indispensabile navigației. Începând cu sec. al XVI-lea și al XVII-lea, producția continuă și diversificată de hărți conduce la apariția atlaselor. O bună parte din cartografii spanioli (în special cei
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
Ecuațiile Navier-Stokes, numite așa după Claude-Louis Navier și George Gabriel Stokes, descriu mișcarea fluidelor. Aceste ecuații au luat naștere prin aplicarea legii a doua a lui Newton la mișcarea fluidelor împreună cu ipoteza că tensiunea fluidului este proporțională cu gradientul vitezei (fluid Newtonian), la care se adaugă gradientul presiunii. sunt folosite în foarte multe domenii ale mecanicii fluidelor pentru a modela, de exemplu, mișcarea curenților atmosferici, ai curenților
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
vâscozitate. Desigur, există și fluide care nu au această proprietate, ele numindu-se "fluide nenewtoniene", fluide la care legile dintre tensiunele tangențiale și viteza de deformație au forme neliniare. Deducerea ecuațiilor Navier-Stokes începe prin aplicarea legii a doua a lui Newton (conservarea impulsului), lege scrisă pentru un volum de control arbitrar. Într-un sistem de referință inerțial, forma generală a ecuației unui fluid în mișcare este: în care, v este viteza fluidului, ρ densitatea, p presiunea, formula 2 tensorul tensiunilor, f reprezintă
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
este operatorul nabla. De fapt, această ecuație este aplicabilă oricărui mediu continuu nerelativist și este cunoscută ca ecuația impulsului Cauchy. De multe ori ecuația se scrise folosind derivata substanțială, făcând-o mult mai asemănătoare cu legea a doua a lui Newton: Partea stângă a ecuației reprezintă accelerația, și poate fi compusă din efecte dependente de timp și convective, sau, dacă sunt prezente, efectul coordonatelor neinerțiale. Partea dreaptă reprezintă suma tuturor forțelor care actionează asupra volumului de control, precum forța gravitațională, gradientul
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
Florence Barbara Maria von Sass (n. 6 august 1841, Aiud, Imperiul Austriac - d. 11 martie 1916, Newton Abbot, Devon, Anglia), cunoscută ca Lady Florence Baker, a fost o exploratoare de origine transilvăneana. A fost a doua soție a cunoscutului explorator britanic Șir Samuel White Baker, pe care l-a însoțit în toate călătoriile sale spre izvoarele Nilului
Florica Maria Sas () [Corola-website/Science/323408_a_324737]
-
a publicat o analiză a lucrărilor lui MacLeod: "The True Knowledge Of " (2003) editori Andrew M. Butler și Farah Mendlesohn. Macleod este căsătorit și are doi copii. Trăiește în South Queensferry lângă Edinburgh. În românește, în 2006, a apărut romanul Newton's Wake la editura Tritonic, cu titlul adaptat Vânătorii de fulgere, în traducerea lui Mihai Samoilă. Această serie este disponibilă și în varianta cu două volume: Seria începe cu o poveste despre primul contact cu extratereștrii petrecută în secolul 21
Ken MacLeod () [Corola-website/Science/322911_a_324240]
-
Ecuația fundamentală a mecanicii, numită și ecuația lui Newton, în mecanica clasică din cadrulfizicii, reprezintă expresia matematică a principiului al doilea al mecanicii, numită și "principiul acțiunii forțelor". Acest principiu afirmă că variația mișcării este proporțională cu forța și are loc pe direcția și în sensul de acțiune a
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
apariția unei accelerații sau deformații. Cu alte cuvinte, forța este o mărime vectorială care măsoară cauza ce produce modificarea stării de mișcare. Impulsul, numit și "moment linear" este produsul dintre masa formula 4 a unui corp și viteza formula 8 a acesuia; Newton în scrierile sale a numit impulsul "mișcare"; în literatura mai veche, produsul formula 9 poate fi întâlnită sub denumirea de "cantitate de mișcare" Forma cea mai simplă pentru scierea expresiei matematice a celui de al doilea principiu al mecanicii este aceea
Ecuația fundamentală a mecanicii newtoniene () [Corola-website/Science/319866_a_321195]
-
și metafizică la Padova. A adus o serie de contribuții în matematică, fizică și astronomie. Astfel, în fizică, a studiat lumina, electricitatea și s-a ocupat de teorii ca vibrația eterului. A scris mai multe cărți privind Galileo Galilei, Isaac Newton, Jean le Rond d'Alembert, Bonaventura Cavalieri, contribuind la propagarea ideilor acestora. A călătorit prin Franța, Anglia, Olanda, unde a făcut cunoștință cu cei mai renumiți matematicieni ai acestor țări.
Paolo Frisi () [Corola-website/Science/333002_a_334331]
-
de tip inductiv │ordonarea unei mulțimi finite cu n elemente │ │4. Exprimarea, în moduri variate, a │- numărul funcțiilor bijective f: A → B, unde A │ │caracteristicilor unor probleme în scopul │și B sunt mulțimi finite │ │simplificării modului de numărare ● Binomul lui Newton 1. Recunoașterea unor date de tip probabilistic sau│Matematici financiare │ │statistic în situații concrete Utilizarea unor algoritmi specifici calculului │grafică a datelor statistice │ │financiar, statisticii sau probabilităților pentru Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace Notă: Aplicațiile vor fi din domeniul
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
monotonie a │interval [a, b] │ │integralei în estimarea valorii unei integrale ● Proprietăți ale integralei definite: │ │definite și în probleme cu conținut practic │liniaritate, monotonie, aditivitate în raport 6.2. Modelarea comportării unei funcții prin │cu intervalul de integrare. ● Formula Leibniz - Newton ● Metode de calcul al integralelor definite: Aria unei suprafețe plane Volumul unui corp de rotație Notă: CLASA a IX-a - 4 ore/săpt. (TC+CD) *Font 8* ┌───────────────────────────────────────────────────┬─────────────────────────────────────────────────┐ │ Competențe specifice │ Conținuturi │ ├───────────────────────────────────────────────────┼─────────────────────────────────────────────────┤ │1. Identificarea, în limbaj cotidian sau în │Mulțimi și elemente
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
situații-problemă date ● Permutări 3. Utilizarea unor formule combinatoriale în │- numărul de mulțimi ordonate care se obțin prin │ │raționamente de tip inductiv │ordonarea unei mulțimi finite cu n elemente │ │4. Exprimarea, în moduri diferite, a │- numărul funcțiilor bijective f : ● Binomul lui Newton 1. Recunoașterea unor date de tip probabilistic sau│Matematici financiare │ │statistic în situații concrete Utilizarea unor algoritmi specifici calculului │grafică a datelor statistice │ │financiar, statisticii sau probabilităților pentru Transpunerea în limbaj matematic prin mijloace Notă: Aplicațiile vor fi din domeniul
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
numerelor │Viete pentru polinoame de grad cel mult 3 Utilizarea algoritmilor pentru calcularea unor │integralei nedefinite. Integrala definită │ │4. Explicarea opțiunilor de calcul al integralelor Definirea integralei Riemann a unei funcții │ │definite, în scopul optimizării soluțiilor │continue prin formula Leibniz - Newton │ │5. Determinarea ariei unei suprafețe plane și a ● Proprietăți ale integralei definite: Calculul integralelor de forma Notă: Aria unei suprafețe plane ● Volumului unui corp de rotație │ └───────────────────────────────────────────────────┴─────────────────────────────────────────────────┘ PROGRAMA M pedagogic Filiera vocațională, profilul pedagogic, specializarea învățător-educatoare COMPETENTE DE EVALUAT ȘI CONȚINUTURI CLASA
ANEXE din 29 august 2014 la Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.430/2014 privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat naţional - 2015. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265833_a_267162]
-
Deși filozoful grec Aristarh din Samos a speculat despre reorganizarea heliocentrică a cosmosului, Nicolaus Copernicus a fost primul astronom care a dezvoltat un sistem matematic heliocentric predictiv. Succesorii săi din secolul al XVII-lea (Galileo Galilei, Johannes Kepler și Isaac Newton) au avut o înțelegere a fizicii care i-a condus la admiterea graduală a ideii că Pământul se rotește de fapt în jurul Soarelui și că celelalte planete sunt guvernate de aceleași legi ale fizicii care guvernează și Pământul. În plus
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
fi studiat nici măcar elemente de analiză matematică. În 1928, la 16 ani, Turing a întâlnit operele lui Albert Einstein; nu doar că le-a înțeles, ci a și extrapolat faptul că Einstein pune în discuție legile de mișcare ale lui Newton dintr-un text în care nu se exprima această idee explicit. La Sherborne, Turing a format o importantă prietenie cu colegul său Christopher Morcom, care a fost descris ca „prima iubire” a lui Turing. Relația lor a inspirat viitoarele relații
Alan Turing () [Corola-website/Science/296617_a_297946]
-
toate respingând manuscrisul. Un an mai târziu a fost acceptat de către editorul Barry Cunningham de la Bloomsbury, o mică editura londoneză, care i-a dat un avans de 1500 de £. Decizia de a publica romanul lui Rowling îi aparținea lui Alice Newton, fiica de 18 ani a președintelui editurii, care a fost pusă de tatăl ei să revizuiască primul capitol; citindu-l pe primul, l-a cerut imediat pe următorul. Chiar dacă Bloomsbury a acceptat să publice cartea, Cunningham a sfătuit-o să
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
3 volume; 3. John N.D. Kely, "The Oxford Dictionary of Popes", 1986, Oxford University Press, Oxford-New York; 4. "Vite dei Papi", Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume; 5. Rendina Claudio, "I Papi - storia e segreti", 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume; 6. Ambrogio M. Piazzoni, "Storia delle Elezione Pontificie", ed. a3-a, 2005, Piemme, Casale Monferrato (AL); 7. "Duemila anni di Papi", a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
De exemplu, funcțiile nu au derivate în punctele în care au o tangentă verticală, în punctele de discontinuitate și în punctele de întoarcere. Calculul diferențial și integral au fost inventate practic simultan, dar independent unul de celălalt, de către englezul Isaac Newton (1643-1727), respectiv de către matematicianul german Gottfried Wilhelm von Leibniz (1646-1716). Se poate menționa, cu titlul aproape anecdotic, dar absolut real, că lumea științifică a momentului respectiv (1685-1690) a asistat, aproape „cu sufletul la gură”, timp de câțiva ani buni, la
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
poate menționa, cu titlul aproape anecdotic, dar absolut real, că lumea științifică a momentului respectiv (1685-1690) a asistat, aproape „cu sufletul la gură”, timp de câțiva ani buni, la un dialog deschis și permanent al celor doi titani, Leibnitz și Newton. Doar după ce cei doi oameni de știință au ajuns la înțelegerea abordării conceptelor și noțiunilor din ambele puncte de vedere (al fizicianului și al matematicianului), după ce s-au pus de acord cu noțiunile preliminare, limitele și metodologia de abordare a
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]
-
XX-lea, referința la cele mai multe dintre comete s-a făcut pur și simplu menționând anul în care acestea au apărut, uneori cu adjective suplimentare pentru cometele deosebit de strălucitoare. După ce astronomul Edmund Halley a prezis, pe baza legilor mișcării formulate de Newton, că acea cometă identificată în anii 1531, 1607 și 1682 va reveni în 1758, a devenit cunoscută sub numele de cometa Cometa Halley. În mod similar, Cometa Encke și Cometa Biela au fost numite după astronomii care le-au calculat
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea, unul din întemeietorii iluminismului german. În matematică, Leibniz a introdus termenul de "funcție" (1694), pe care l-a folosit pentru a descrie o cantitate dependentă de o curbă. Alături de Newton, Leibniz este considerat fondatorul analizei matematice moderne. Leibniz s-a născut pe 1 iulie 1646 în Leipzig, fiu al unui avocat și profesor la universitatea din localitate. Tot aici își începe studiile, pe care le continuă la Jena și Altdorf
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
președinte al ""Academiei de Științe"" din Berlin (1700). Leibniz moare la 14 noiembrie 1716 în Hanovra. Leibniz elaborează în jurul anului 1675 bazele calculului diferențial și integral, de o mare însemnătate pentru dezvoltarea ulterioară a matematicii și fizicii, independent de Isaac Newton, care enunțase deja principiile calculului infinitezimal într-o lucrare din 1666. Simbolurile matematice introduse de Leibniz în calculul diferențial și integral se folosesc și astăzi. Perfecționând realizările lui Blaise Pascal, Leibniz construiește un calculator mecanic, capabil să efectueze înmulțiri, împărțiri
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
cărui dezvoltare a jucat un rol esențial. Operatorul Laplace, utilizat pe scară largă în ecuațiile cu derivate parțiale, este, de asemenea, numit după el. Este cunoscut ca unul dintre cei mai mari oameni de știință din toate timpurile, denumit uneori „Newton al Franței”. A fost conte al Primului Imperiu Francez (din 1806) și marchiz din 1817, după restaurația Bourbonilor. s-a născut la Beaumont-en-Auge (Normandia), pe 23 martie 1749. Era fiul unui mic fermier, Pierre Laplace, mama sa numindu-se Marie-Anne
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]