2,919 matches
-
peste ei, zice Domnul." 4. "Ascultați Cuvîntul Domnului, casa lui Iacov, și voi, toate familiile casei lui Israel! 5. Așa vorbește Domnul: "Ce nelegiuire au găsit părinții voștri în Mine, de s-au depărtat de Mine, și au mers după nimicuri și au ajuns ei înșiși de nimic? 6. Ei n-au întrebat: "Unde este Domnul, care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a povățuit prin pustie printr-un pămînt uscat și plin de gropi, printr-un pămînt unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
prea ocupați ca să ne gândim la fleacurile zilnice. Deodată se întâmplă ceva de genul ăsta. Cade ca un trăsnet. Nu te gândești: «Ce-i asta?» În lume se petrec și lucruri din astea. Unde ajung dacă mă gândesc numai la nimicuri? Nu înțelegeți ce am vrut să spun, nu-i așa? Viața mea... Să călăresc - asta a fost viața mea. Am participat la multe curse mari din întreaga lume și am câștigat. A fost minunat. Acum îi instruiesc pe tinerii jochei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
săptămână, împreună cu iubita la pârtie. De la atac a trecut prin multe momente grele, însă, datorită lui i s-a întâmplat un singur lucru bun: a reușit să-și apropie inima de a iubitei. Nu se mai ceartă cu ea pe nimicuri și nu mai participă la curse de mașini. Până la această vârstă a avut diverse experiențe și, după câte se pare, s-a maturizat repede. Mi-a spus că este foarte interesat să știe ce se va întâmpla cu Inoue Ishihiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să vă distrați la școală.» Considerau că, atunci când nu puteam să-i ajutăm, mergem să ne distrăm la școală. Nu puteam învăța acasă, mă pregăteam din timpul orelor de școală. Părinții erau destul de cicălitori. Când mâncam, se luau de diverse nimicuri, cum ar fi felul în care să foloseam bețișoarele. În special tata, care a fost în armată la Regimentul Cavalerie și și-a primit porția lui de pedepse. Nu m-am înțeles niciodată cu el. Cauza plecării mele la Tokio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Asuka!Asuka!» Ne-am hotărât să-i puneam numele acesta. Eu nu prea visez. Mi se întâmplă foarte rar să-mi amintesc un vis. Nu ne certam deloc. Am fost destul de irascibilă în timpul sarcinii. Mă luam de el pentru toate nimicurile, dar el accepta critica mea. Aveam alte trăsături. Eram mai mare. La început discuțiile nu degenerau în ceartă. Până la urmă râdea. Era foaaarte blând. Înainte să moară, parcă devenea din ce în ce mai bun. Se întorcea de la muncă și nu se supăra dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe care nu le înțelegeau. Eu opuneam rezistență acestui simțământ. - Din când în când vă mai pot explica eu (râde). Deci, n-ați avut astfel de oameni în jurul dumneavoastră. Dar, cred că tocmai datorită faptului că nu se cramponează de nimicuri, reușesc să trăiască bine. Așa e. Însă eu nu pot să fac asta. Am impresia că nu pot trăi așa de liniștit. Cartea lui Tamba Tetsuro, în sine, mi s-a părut o tâmpenie, dar acolo se făcea trimitere la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai spectaculos erudiția autorului și "anevoioasele nimicuri" dacă s-ar fi menținut eseu. Cutia cu bătrâni este o carte ciudată. Dacă, asemenea Bătrânului arhivar, ați dat vreodată un anunț în ziar "Caut obiecte stranii" o să vă încânte. Dacă nu, nu. Ioana PÂRVULESCU, "ROMÂNIA LITERARĂ" nr. 24-25, 21
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se întindea nesfârșită, legănând comori de pietre scumpe. Am avut o clipă în care emoția mea a fost imensă și am spus: "Dar bine că s-a terminat odată toată istoria aceea, îmi sacrificam viața inutil, dădeam atâta importanță atâtor nimicuri. Îmi este egal ce se va întîmpla cu dânsa și, dacă și-a găsit un amant cu atât mai bine, scap de ultimele scrupule ce mi-au mai rămas. Viața e minunată, numai noi suntem de vină că o urâțim
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vorbindu-se, ca în paginile lui Pascal, despre om ca o făptură terifiantă). Deopotrivă, când se are în vedere ceva inefabil și incomprehensibil în sine. Sau ceva cu adevărat straniu, cum ar fi golirea de orice semnificație a lumii trăite, nimicul acesteia. La limită, termenul poate semnifica locul unui mister, o taină. În astfel de cazuri, distincția elementară dintre cele cu sens și cele lipsite de sens poate să ajungă irelevantă. De regulă sunt ocolite aceste accepțiuni, însă, așa cum vom vedea
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Dumnezeu este asemeni păianjenului care își face casă din pânza pe care singur o țese. Doar că nimic în această lume nu e mai fragil decât casa păianjenului. Versetul următor are un sunet realmente definitiv: (XXIX, 42). Așa este, iar nimicul poate lua în mintea omului forme seducătoare, precum imaginea acelui labirint ce este văzut ca adăpost sigur. Dar despre ce este vorba în această prealabilă povestire? Doi buni prieteni, Dunraven și Unwin, se văd deodată în fața unei clădiri solitare, aproape de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cele necondiționate, libere, de a depăși limitele experienței sensibile și ale celei formale. Prin urmare, trebuie admis că lucrul în sine nu este o simplă ficțiune și că poate fi gândit. În alt loc, vorbind despre cele patru specii ale nimicului, Kant observă că lucrul în sine înseamnă altceva decât nihil negativum, „un obiect vid fără concept“. Căci afec tează totuși simțurile, reprezintă sursa inepuizabilă a unor fenomene. De negândit ar fi doar „obiectul vid fără concept, nihil negativum“. Cu exemplul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
loc, în neștire, nonsensului ca atare. Gravă e situația când o pro poziție aparentă e rostită cu pretenția că are sens, că spune ceva semnificativ. Gravitatea maximă e însă atinsă prin contra dicție totală între termeni (ca în afirmația „există nimicul“, pe care Carnap o extrage dintr-o pagină heideggeriană și o 100 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE citește: „există ceea ce nu există“). Rezultă astfel ceva absurd (widersinnig), opus sensului în genere. În consecință, limbajul filozofic poate merge cel mai departe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE citește: „există ceea ce nu există“). Rezultă astfel ceva absurd (widersinnig), opus sensului în genere. În consecință, limbajul filozofic poate merge cel mai departe în disoluția sensului. Poate atinge hăurile întunecate ale vorbirii, ca atunci când spune: „nimicul există“, „neființa are ființă“, „neantul este de față“. Pe de o parte, asemenea „propoziții“ ar cuprinde termeni fără semnificație, pe de altă parte, termenii se neagă reciproc și complet. Avem de-a face, în consecință, doar cu spuse absurde. Lipsa
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
doar cu spuse absurde. Lipsa de sens trece în absurditate frustă: exact aceasta ar fi marca definitivă a unor propoziții metafizice. Așadar, unele propoziții s-ar situa ineluctabil în afara spațiului logic al celor cu sens. După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul“, „nimicul ca atare este de față“. Probabil că ar vorbi în felul acesta doar cel care, privind îndelung și trist pe fereastră, ar vedea la un moment dat cum nimicul trece alene pe stradă. Însă Carnap nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
absurde. Lipsa de sens trece în absurditate frustă: exact aceasta ar fi marca definitivă a unor propoziții metafizice. Așadar, unele propoziții s-ar situa ineluctabil în afara spațiului logic al celor cu sens. După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul“, „nimicul ca atare este de față“. Probabil că ar vorbi în felul acesta doar cel care, privind îndelung și trist pe fereastră, ar vedea la un moment dat cum nimicul trece alene pe stradă. Însă Carnap nu s-a întâlnit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Lipsa de sens trece în absurditate frustă: exact aceasta ar fi marca definitivă a unor propoziții metafizice. Așadar, unele propoziții s-ar situa ineluctabil în afara spațiului logic al celor cu sens. După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul“, „nimicul ca atare este de față“. Probabil că ar vorbi în felul acesta doar cel care, privind îndelung și trist pe fereastră, ar vedea la un moment dat cum nimicul trece alene pe stradă. Însă Carnap nu s-a întâlnit în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
cu sens. După cum exemplifică aici Carnap, „există nimicul“, „noi cunoaștem nimicul“, „nimicul ca atare este de față“. Probabil că ar vorbi în felul acesta doar cel care, privind îndelung și trist pe fereastră, ar vedea la un moment dat cum nimicul trece alene pe stradă. Însă Carnap nu s-a întâlnit în acest fel cu nimicul, nici nu crede că este posibil așa ceva. A întâlnit totuși multe rostiri de felul celor de mai sus, de pildă în cele spuse de Heidegger
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de față“. Probabil că ar vorbi în felul acesta doar cel care, privind îndelung și trist pe fereastră, ar vedea la un moment dat cum nimicul trece alene pe stradă. Însă Carnap nu s-a întâlnit în acest fel cu nimicul, nici nu crede că este posibil așa ceva. A întâlnit totuși multe rostiri de felul celor de mai sus, de pildă în cele spuse de Heidegger într-o celebră prelegere inaugurală susținută în Aula Universității din Freiburg, pe 24 iulie 1928
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Freiburg, pe 24 iulie 1928. Textul acestei prelegeri, Ce este metafizica?, apare publicat un an mai târziu și, firește, multe din cele spuse aveau să-i dea analistului fiori reci. Citește acolo cu uimire că nu prea știm ce înseamnă nimicul pe care-l rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât există nimicul (das Nichts), că angoasa revelează nimicul și că, în cele din urmă, nimicul însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
an mai târziu și, firește, multe din cele spuse aveau să-i dea analistului fiori reci. Citește acolo cu uimire că nu prea știm ce înseamnă nimicul pe care-l rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât există nimicul (das Nichts), că angoasa revelează nimicul și că, în cele din urmă, nimicul însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 101 92. lungi de cuvinte vin să lezeze intenționat inocenta noastră sintaxă logică
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din cele spuse aveau să-i dea analistului fiori reci. Citește acolo cu uimire că nu prea știm ce înseamnă nimicul pe care-l rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât există nimicul (das Nichts), că angoasa revelează nimicul și că, în cele din urmă, nimicul însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 101 92. lungi de cuvinte vin să lezeze intenționat inocenta noastră sintaxă logică. Simte o adevărată agresiune a lor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
analistului fiori reci. Citește acolo cu uimire că nu prea știm ce înseamnă nimicul pe care-l rostim adesea, că negarea și nuul există doar întrucât există nimicul (das Nichts), că angoasa revelează nimicul și că, în cele din urmă, nimicul însuși este deja aici. Când citește așa ceva, vede cum șiruri APARIȚII LIBERE ALE NONSENSULUI 101 92. lungi de cuvinte vin să lezeze intenționat inocenta noastră sintaxă logică. Simte o adevărată agresiune a lor împotriva vorbirii cu sens și a gândirii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
noastră sintaxă logică. Simte o adevărată agresiune a lor împotriva vorbirii cu sens și a gândirii inteligibile. Nu merge cu lectura mai departe (și bine face, căci ar fi întâlnit ceva de-a dreptul siderant: „Abia în noaptea luminoasă a nimicului ivit odată cu teama se naște starea originară de deschidere a ființării ca ființare: faptul că ea este ființare - și nu nimic“<ref id="93">Cf. Martin Heidegger, Ce este metafizica?, în antologia Repere pe drumul gândirii, traducere de Thomas Kleininger
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
destule pro poziții fără sens. Analistul spune, de pildă, că dacă ar fi permisă folosirea cuvântului „nimic“ drept nume al unui obiect, 102 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 93. 94. acestui obiect i-ar fi refuzată prin definiție existența (ca și cum nimicul ca atare și nonexistența unui obiect ar însemna unul și același lucru). s-a înțeles totuși de multă vreme (Pla ton, cu cele discutate în Sofistul, 237 a-e, fiind un reper în această chestiune) că nonexistența simplă, absolută, nu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]