2,234 matches
-
capitole metafizice (Lebensanschauung. Vier metaphysische Kapitel, 1918). Este semnificativ că în 1897 Simmel recenzează în termeni critici pamfletul mai sus-menționat al lui Tönnies, apărându-l pe Nietzsche de acuzația de imoralism și opunându-i o valorizare a conceptului nietzschean de "noblețe" sau "distincție" (Vornehmheit) în numele dreptului la excelență. Această recenzie arată gradul în care Simmel s-a implicat la acea vreme într-o asimilare a gândirii nietzscheene care, după 1900, va impregna din ce în ce mai mult viziunea sa tragică asupra culturii, al său
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
declara umanist și, prin urmare democrat, liberal, progresist, pacifist, Thomas Mann respingea umanismul în termenii unei aristocrații spirituale de ascendență nietzscheană, care exalta valorile înalte ale spiritului și ale culturii (Kultur), opunându-le celor materiale ale civilizației (Zivilisation). Cultura reprezenta noblețea spiritului, ordinea aspirațiilor celor mai elevate, proprii sufletului german, atras în chip esențial de dimensiunea interiorității (Innerlichkeit) și a profunzimii (Tiefsinn) sau de cântul cristalin al vieții cu scânteietoarele sale contradicții, cu bogăția sa insondabilă și copleșitoare. Civilizația era în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
că este bolnavă!”participarea empatică la suferința celor apropiați. SCRISORI ( II ) 9 Către VASILE CONTA p. 190, r. 7 8 : „parcă înnebunisem de entuziasm, și de, prost oi fi, dar inimă mare am.” exaltarea și împărtășirea bucuriei apropiaților, motivată de noblețea construcției sufletești, desprinzându-se de aici și modestia persoanei în cauză, schițată prin autopersiflare. 10 Către A.C. CUZA p. 191, r. 9 10 : „sufletele nobile mai degrabă se uită pe sine.” dedicarea absolută și necondiționată a oamenilor cu suflete mărețe
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Spiering (eds.), National identity symbol and representation, Yearbook of European Studies, Amsterdam, Rodopi, 1991, p. 167. 387 "Aceste idei comune sunt prin însăși esența lor conservatoare întrucât transmit stereotipuri sociale și culturale și idées reçues (...) precum vulnerabilitatea și eleganța femeilor, noblețea morală și rafinamentul clasei superioare și temperamentul specific națiunilor și raselor." (Ibidem, p. 173). 388 "Noțiunea de cultură națională și identitate a creat o nouă taxonomie a studiului reprezentărilor umane. Gândirea istorică (precum cea descrisă de Herder și Hegel) poate
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
revolta / ca o dorință / de înalt / apoi înțeleg / să fiu cărămidă...” (înțeleg) Inima poetului devine „simfonie de culori” (Inima ta), pentru Fă iubirea este totală, sfielnicăși sacră: „învelit de arderea aripilor / culeg iubirea ascunsă cald / în cuibul inimii tale...”, iar noblețea acestui sentiment implică la rându-i, firește, și o sfiiciune a detaliului erotic: „sunt parte din tine” ((ști totul) și-ntr-acest joc subtil, poetului îi plac trasăturile geometricului (amintindu-ne și de Ion Barbu, cu-a sa simbolistică a purității), nu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să te învălui în mister, precum solitarul călugăr din munții Bucovinei. în concluzie, lectura acestor cărți de memorialistică este nu doar incitantă și plăcută, ci transmite un autentic fond educativ (Acasă la Constantin Noica, Iatăși un pensionar...), amintindu-ne de noblețea relației student-profesor sau de generozitatea și verticalitatea unor adevărați profesori (Nota zece). PREZENTAREA AUTORULUI Liviu Ciupercă Autor: Ioan Alex. Bătescu-Voinești. Studiu monografic, Ed. “Dosoftei”, Iași, 1996. Cronică literară: Ioan eolban Gramatica limbii române. Noțiuni de prozodie și teorie literară, Ed.
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
cea mai nefericită imobilitate. Cam pe vremea cînd s-au petrecut cele povestite aici, guvernul încerca să împingă orașul înspre Perigord, clădind de-a lungul colinei, palatul prefecturii, o școală de marină, cîteva așezăminte militare, și deschizînd noi șosele. [...] Sus Noblețea și Puterea, jos Comerțul și Banii; două zone sociale care se dușmănesc dintotdeauna; astfel este greu de spus care din cele două orașe îl urăște mai mult pe celălalt. H. de Balzac, Iluzii pierdute, p. 42 Atunci cînd descrierea este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu multă migală. 2. Cu papucii săi grosolani și cu silueta sa lipsită de grație, ea sosi în fugă, cu picioarele împleticite, cu cocul său mult prea mare și greu. 3. Natura o înzestrase cu cele mai minunate daruri: distincție, noblețe, grație, finețe, eleganță, o piele fină, un ten parcă pictat în acele ateliere neștiute pe unde hazardul lucrează. 4. Această făptură mînioasă are picioare superbe. Este îmbrăcată din cap pînă în picioare într-un costum de piele impermeabilă. 5. Și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
speciale, cele din data de 3 si 17 noiembrie 2011, acestui eveniment. * Participanții la Sărbătoare semnează un ACT MEMORATIV care să rămână spre amintire, în arhiva bisericii. ACT MEMORATIV ! Noi, mai-jos-iscălitorii acestui ACT MEMORATIV, plini de sentimente frumoase și de noblețe necăutată, oameni ai satului Giurgioana, comuna Podul Turcului, Bacău, localnici sau împrăștiați în cele patru zări ale țării și ale Lumii, ne-am reunit la ceas de mare sărbătoare să aducem prinosul cunoștințelor și averilor dobândite, respectul nostru față de locurile
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
dintre înaintașii noștri să facem acest praznic creștin și laic, nici noi nu poruncim celor care vor veni după noi, dar putem să sugerăm tuturor că fără astfel de sărbători ale localității și astfel de oameni plini de putere și noblețe ar putea dispărea iubitul nostru sat din care și noi, și toți cei care vor urma, ne tragem seva necesară ascensiunilor pe multiple planuri. Veți aduce soarele în sufletele voastre întru luminare și încălzire sufletească, așa cum luminate și încălzite sunt
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
integrală a acestui prețios element de patrimoniu” (Iordan Datcu, Dicționarul etnologilor români, vol. II, Saeculum, București, 1998, p.65). „Zăpada pe flori de cireș”, roman, Vaslui,1999, 274 p. „TV.V.-15... explozia...”, Ed. Tiparul, Bârlad, 2006, 556 pag.,„... atestat de noblețe materială și spirituală a unui timp... în explozia cultural informațională din județul Vaslui, la începutul mileniului...” „Meridianul (Vaslui - Bârlad) - axă cultural - informațională” (Vaslui, Ed. Pim, Iași, 2009, 416 pag.) „o operă pentru un timp și o ilustrare a unui mediu
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
Minorilor 2. În aceste zile, un frate cu numele Francisc, din Ordinul Minorilor, al cărui întemeietor a fost, a început să strălucească prin minuni în orașul Assisi. Se povestește în conformitate cu ceea ce chiar s-a întâmplat. Acest Francisc era renumit pentru noblețea originii sale, însă a devenit mult mai strălucitor prin corectitudinea moravurilor. După ce și-a petrecut copilăria în nevinovăție, a început să mediteze mai mult asupra ademenirilor acestei lumi, la deșertăciunea lucrurilor pământești și să reflecteze permanent la faptul că acestea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
este datat de cronicar la 1234. Despre viața și opera acestui călugăr, cf. RICHARD VAUGHAN, Matthew Paris, Cambridge, 1958. 14. [În anul Domnului 1234] Predicatorii și Minorii, care aleseseră sărăcia și umilința de bună voie, s-au ridicat la atâta noblețe, ca să nu-i spunem aroganță, încât își dau tot interesul ca să fie primiți în mănăstiri și în orașe cu procesiuni solemne, cu steaguri, cu lumânări aprinse și cu lume îmbrăcată de sărbătoare; le-a fost acordat privilegiul de a oferi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
împotriva acelor homines novi (= cavalerii Fortunei)153 și a susținătorilor lor, Augustus în primul rând, nu e exprimată formal, aceasta este totuși clar și categoric implicită: cavalerii noi fie ei și ai banilor, dar cu siguranță a Fortunei sunt în contrast cu noblețea lui foarte veche. Dacă se are în vedere că întreaga elegie (Tristele, IV, X) este dedicată Posterității și constituie, de aceea, până la un anumit punct testamentul inclusiv politic al lui Ovidiu, care aici intenționează să privească dincolo de situația lui de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
moștenită, dar și de scopul suferinței și martiriului lui. Este evidentă luarea sa de poziție polemică față de cele înfăptuite de Augustus și de creaturile acestuia. Implicit aceasta este subliniată și de insistența cu care Ovidiu scoate în evidență nota de noblețe de viță veche nu numai față de el însuși, ci și față de (aproape) toți prietenii destinatari ai scrisorilor lui din exil. În acest sens, e interesant de observat că lumea prietenilor lui Ovidiu este (aproape) cu toul diversă de lumea prietenilor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Compasiunea lui Rufus pentru exilarea lui Ovidiu se explică perfect datorită gradului apropiat de rudenie care-l lega de poet, prin Fabia. Dar afinitățile dintre Ovidiu și Rufus erau sporite de altele nu mai puțin importante, de exemplu: legături de noblețe, dacă se ține cont că și Rufus trebuie să fi fost un arisocrat, cum pare să dezvăluie posesia moșiei de la Fundi 172; în plus, și rudenia cu Paulus Fabius Maximus, de ilustră stirpe foarte veche, ne-ar sugera că Rufus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aflăm în familie, mai precis, în familia lui Paulus Fabius Maximus și a apropiaților săi178. Nu am putea spune, însă, că Celsus este nobil din naștere și cu atât mai puțin că este nobil de viță veche: se pare că noblețea sa nu era de blazon, ci de suflet, de spirit; cum ni se pare că Ovidiu vrea să sugereze când afirmă că Celsus jura că va veni la Tomis, cu condiția ca Maximus să-i permită să întreprindă o călătorie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
căminul lui Maximus și nu ar fi fost pe locul al doilea după nici unul dintre prietenii acestuia (nobili), chiar dacă nu censul, nici numele ilustru al strămoșilor, ci integritatea și inteligența îi fac pe oameni mari179. De data aceasta, conceptul de noblețe și aristocrație ovidiană pare a fi dat peste cap. Se poate presupune însă că aici sulmonezul punea accentul pe calitățile lui Celsus care derivau din apartenența sa la același cerc de prieteni ai lui Paulus Fabius Maximus 180. În anul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și inimile acestor "diri Getae", cu atât mai mult același lucru trebuie să se întâmple și în orașul ausonic (Roma), și pe bună dreptate și în inima mereu tandră a lui Cotta Maximus, ale cărui mores sunt de o înaltă noblețe: Volesus, de la care provine numele patern, și Numa, strămoș matern. Demn descendent din această linie de strămoși (cărora li se adaugă prin alianță numele celor din familia Cotta), trebuie să cugete că priește tradiției lor să ajute un prieten căzut
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lor să ajute un prieten căzut (v. 103-110). Aici reapare un element care a fost evidențiat în repetate rânduri: exaltarea nobleței străvechi a destinatarilor scrisorilor ovidiene, în contrast subînțeles și uneori explicit, dar întotdeauna clar și semnificativ -, cu lipsa de noblețe a acelor homines novi ai lui Augustus, inclusiv a împăratului în persoană. Trebuie să subliniem faptul că Ovidiu stabilește o linie clară de tradiție spirituală între strămoșii nobili și neamul lor actual: nu numai descendență fizică, așadar, ci mai ales
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să-mi acorde un loc mai bun pentru bietul meu exil. Momentul e cum nu se poate mai propice pentru această intervenție afirmă Ovidiu. Augustus și Livia sunt fericiți. Germanicus își demonstrează prematur curajul. Drusus arată o vigoare egală cu noblețea sa. Nurorile, nepoții și fiii nepoților, toți membrii familiei lui Augustus sunt în starea cea mai înfloritoare... Ce contrast strident între această descriere paradisiacă despre bunăstarea familiei imperiale și adevărata situație a fiecărui membru al acestei familie și a prietenilor
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să te aprobe întotdeauna!". Se pare că aici Ovidiu îi atribuie lui Cornelius Severus însuși origini regale. Așadar, eposul său carmen regale s-ar situa pe linia tradiției autorului însuși. Și aici avem de-a face cu aceeași exaltare față de noblețea antică, cu atât mai mult cu cât originea era de-a dreptul regală. Pe Sulmonez îl mâhnește depărtarea de Roma și de prieteni, lipsa unui teren pe care să-l poată cultiva cu propriile mâini... ar fi dispus până și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
regilor Volesus și Numa), Cornelius Severus (rege sau descendent din regi), Paullus Fabius Maximus (descendent nici mai mult nici mai puțin al lui Hercule) etc. Polemicile cu homines novi și cu Augustus însuși care nu se bucurau de o asemenea noblețe sunt evidente și de netăgăduit. 2) de cele mai multe ori aceștia sunt grupați în jurul unor familii nobile din Roma, care manifestau o anumită independență față de Augustus, ca, de exemplu, familia lui Messalla Corvinus: L. Iunius Gallius, Ovidiu însuși, Cotta Maximus, Messalinus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și o mărturisire completă și pe față a propriei vine lui Augustus l-ar fi implicat formal și pe Paulus. Iată cum îl apostrofează poetul la începutul scrisorii: "Maxime, pentru tine, care ești pe măsura faimosului tău nume și dublezi noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău, pentru ca tu să te poți naște, ziua în care au căzut cei trei sute de membri ai familiei Fabia nu i-a luat pe toți până la unul" (1-4). Se observă o legătură de profundă
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
să te poți naște, ziua în care au căzut cei trei sute de membri ai familiei Fabia nu i-a luat pe toți până la unul" (1-4). Se observă o legătură de profundă apropiere între neamul Fabia, cu vechile sale tradiții de noblețe și demnitate, și acest îndepărtat vlăstar, care, pentru a putea trăi, a trebuit să treacă de la curajul celor 306 Fabia, prin prudența și forța lui Fabius Conctator, care și-a salvat patria prin temporizare 368. Și Paulus, așadar, împărtășește, în
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]