2,642 matches
-
anticipă prin motivul incestului, ilustrările devierilor sexuale din textele lui Urmuz, O plimbare la Căldărușani, o altă scriere care iese din tiparul celor mai cunoscute schițe, prefigurează reprezentările trofice din Paginile bizare. Valoarea documentară a acestui inedit text caragialian, datorată notațiilor ce configurează topografia periferiei bucureștene, este dublată de cea estetică, incontestabilă nu doar prin elementele caracteristice stilului caragialian, în special prin ironia ca antifrază, ci și printr-o remarcabilă aspectualizare artistică a urâtului. Drumul spre Căldărușani, înregistrat cu acuitate cinematografică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Părul Berenicei, observația autorului că "romanul își conține modelul, originea, își este simultan tată și fiu"18, este valabilă în primul rând pentru volumul de debut editorial Matei Iliescu și pentru romanul O singură vârstă. În cazul lui Costache Olăreanu, notațiile sumare din Ucenic la clasici sunt dezvoltate, prind viață și dobândesc semnificații noi în Lupul și chitanța, scurta narațiune autobiografică încifrată urmuzian, dar chiar în sens global, așa cum observa Ion Bogdan Lefter: "există o regulă de consangvinitate căreia i se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limbaj propriu al benzii desenate, care presupune o familiarizare și o acceptare, o implicare semiotică din partea cititorului. Noțiunea de timp este realizată apoi și prin dispunerea și succesiunea replicilor, prin care se realizează "conversia grafică a unui volum fonico-temporal".526 Notațiile replicilor sunt denumite și "filactere"527 (mai cunoscute însă ca "bule"), și ele reprezintă atât limbaj cât și metalimbaj, prin formă, felul în care sunt plasate, reguli de lectură specifice și explicite. Încadrarea închisă a replicilor și a indicațiilor "scenice
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mai degrabă o poveste ilustrată).531 Dar în banda desenată imaginea nu este doar un suport al textului, nu există un "divorț" între acestea, precum în romantism ori în imageria Épinal, iar în banda modernă se impune chiar o nouă notație a textului, a unei "limbi vorbite", într-un real efort de "sonorizare" în care cuvântul este de multe ori izolat, localizat, cu roluri diferite (vorbire, gând, ecou, voce apropiată sau îndepărtată, sunet etc.), iar scrisul poate fi uniform, monoton (mai
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
poeme sau În eseul dedicat textualizării poetice la Ion Barbu. Cartea trebuie receptată exact În prelungirea acestei convertiri, poate cu o ușoară deplasare de accent: de la „pradă realului“ la „pradă textului“. Romanul unește, Într-adevăr, ideea programatică de text și notația confesivă, prelucrată sub formă de jurnal. Confesivă, dar nu sentimentală. De la Început, autorul construiește „În contradicție absolută cu sentimentul“ (citându-l pe Kierkegaard), având orgoliul de nimic limitat de a nu se exprima decât pe sine Însuși, În fiecare Însemnare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
face abstracție de cronologie. Eul, de astă dată, trăiește În unitate cu sine, În perspectiva absolutului. Retrospectiva În scris permite autoanaliza lucidă, severă, viața trecută fiind interpretată acum ca un „posibil itinerar amoros“, odată cu probele succesive ale devenirii spirituale. Fragmentarismul notației convine metodei autenticiste, evidențiază concentrarea de sens pe spații mici și poezia imanentă a ideilor. Se face simțită la tot pasul polemica autorului cu ceea ce el numește proza mimetică: „Probabil că limbajul este insuficient spre a exprima ceea ce este mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că nivelul banalității e atins mai ales În pasaje „teoretice“, tocmai acolo, junele ștudinte pierzându-se În aridități de limbaj. Ca să-l raportez la un posibil model al genului, e Încă departe de amestecul perfect reușit de Radu Petrescu Între notația despre existența cotidiană și meditația asupra literaturii. Reușit se dovedește și planul rememorărilor, cu câteva bune scene din copilărie (mai ales episodul „percheziției“ năstrușnicului copil, pp. 336-338) și cu indicarea unei surse a comportamentului său ulterior: „această veghe maternă, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pp. 281-282, descoperă că „limbajul este insuficient spre a exprima ceea ce eu am mai autentic“, p. 283, insistă asupra avantajelor jurnalului: „Fragmentarismul jurnalului este poate cea mai apropiată formă de discursul nud. Între spațiile dintre cioburile discursului rupt de imprevizibilitatea notațiilor Încerc să recuperez intervalele realului“, p. 292), se Îndoiește iarăși de autenticitatea paginii scrise („Mă străduiesc să prind autenticul, dar acesta se estompează numai ce l-am privit; până să scriu despre el, deja s-a creat o prăpastie Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
visători ai lui Augusto Pérez al meu și-ai lumii lui, că asta e ceața, asta e rimanul, asta e legenda, asta e istoria, viața cea veșnică.“ Era ultima reflecție a bătrânului inflexibil despre Ceață, încă o expresie a unei notații fundamentale din Cum se face un roman, valabilă pentru întreaga operă a lui Unamuno și valabilă și pentru noi, cei ce murim pe rând în succesiunea morților sale, nădăjduind să învingem Cerul prin speranță: „Speranța vie învinge voința divină! A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
binemeritat elogiile multor conferențiari de la Universitatea Columbia, Simbolisme en La Recherche de l’Absolu de Balzac (1914) și ambițiosul roman istoric Feuda familiei Gomensoro (1919), pe care autorul l-a repudiat in articulo mortis. Zadarnic căutăm și răscăutăm În laconicele notații ale lui Novato chiar și cea mică minimă referire la cenaclurile franco-belgiene din Parisul sfârșitului de veac, pe care Nierenstein Souza le-a frecventat, măcar ca spectator tăcut, sau la miscellanea postumă Bric-à-brac, pe care, prin 1942, a publicat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În altă dimensiune. Rămîne totuși Întrebarea dacă Dumnezeu este intelectual. Căci din cuvinte sîntem făcuți și În cuvinte ne vom Întoarce. IARNĂ FLAMANDĂ Zilele trecute am citit un scurt text al lui Alex. Ștefănescu, ce m-a izbit prin similaritatea notațiilor, aceleași senzații pe care le-am Încercat și eu cîndva, cuvinte care s-au transformat În nostalgie, În polei. Făcîndu-mă să alunec În ajunul Crăciunului 1990. Era prima mea călătorie În Vest. (Mai ieșisem o singură dată din țară, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
SUCCINTE NOTAȚII DESPRE CULEGEREA DE FAȚĂ Un relativ consens identifică în sentimentul de iubire dintre bărbat și femeie o atitudine în fața vieții și reflexul acestei atidudini în artă , în literatură, exprimat printr-un aliaj de inteligență și sensibilitate, de seriozitate și glumă
?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU by ?TEFAN BOBOC-PUNGE?TEANU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83945_a_85270]
-
intermediar: interpretul. Chiar atunci când acesta este constrâns prin acribia partiturii (ca să nu mai vorbim de situațiile când este făcut într-o măsură mult exagerată complice la actul componistic), capacitatea de autodeterminare a semnului muzical este diminuată. Cu toate acestea notația muzicală a pendulat mereu între severitate și îngăduință. Se poate scrie chiar o istorie a muzicii prin prisma coeficientului de libertate pe care compozitorii l-au imprimat partiturii. De asemenea, se poate întreprinde reconstituirea avatarurilor semiografice ale tuturor parametrilor sonori
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
pendulat mereu între severitate și îngăduință. Se poate scrie chiar o istorie a muzicii prin prisma coeficientului de libertate pe care compozitorii l-au imprimat partiturii. De asemenea, se poate întreprinde reconstituirea avatarurilor semiografice ale tuturor parametrilor sonori: bunăoară, rigoarea notației în Renaștere (mai puțin a reprezentării timbrului) și Baroc (exceptând dinamica), ori fortuitele libertăți formale, redevabile solistului, din concertul instrumental clasico-romantic, cadența solistică fiind lăsată îndeobște la latitudinea protagonistului. Odată cu impresionismul și apoi cu expresionismul (în special serialismul integral), notația
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
notației în Renaștere (mai puțin a reprezentării timbrului) și Baroc (exceptând dinamica), ori fortuitele libertăți formale, redevabile solistului, din concertul instrumental clasico-romantic, cadența solistică fiind lăsată îndeobște la latitudinea protagonistului. Odată cu impresionismul și apoi cu expresionismul (în special serialismul integral), notația muzicală suportă o recrudescență a rigorii concretizată prin explozia detaliului, cu alte cuvinte, printr-o semiografie suprasaturată. A urmat o reacție firească de liberalizare, de decongestionare a partiturii și, cum orice vector trebuie lăsat să meargă până la capăt (adică, până la
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
la aleatorismul total, la free-music ori la Freies Zusammenspiel, prin urmare, la non-partitură. În muzica nouă (a cărei aventuri semiografice au pustiit nu de puține ori sensurile și semnificațiile mesajului sonor) aceste capcanele și riscurile pot fi copios estompate dacă notația se exercită sub două aspecte: a) indicând acțiunea pe instrumentul respectiv care să redea efectul sonor scontat: b) indicând exclusiv efectul sonor, efect ce va fi actualizat de fiecare dată prin opțiunea liberă a interpretului. În prezent se pare că
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
efectul sonor, efect ce va fi actualizat de fiecare dată prin opțiunea liberă a interpretului. În prezent se pare că scrierea muzicală tinde să ancoreze într-o zonă de echilibru, adoptând ceea ce i se confirmă ca fiind oportun din severitatea notației tradiționale, cultivând în același timp o anume libertate de sorginte improvizatorică, amprentă a conjuncției cu experiențele muzicale extraeuropene.
Gând și semn by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
volumul cititorului, acesta nu poate fi decît incitarea, declanșarea meditației personale. Dragomir e un bun inspirator: notițele lui pot isca asociații neașteptate de idei. Dragomir știa să observe și să analizeze ceea ce observa. În fond, Semințele cuprind două tipuri de notații. Primele țin de tiparul tradițional al disciplinei: istoria filozofiei, termenii filozofici, reflecții privitoare la cei 12 mari gînditori ai Europei. Dintre ele, multe gravitează în jurul temei sale obsesive: problema timpului. Timpul e centrul gîndirii sale, vortexul din care pleacă și
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
care nu le mai au." (pag. 77) Nicolae Manolescu se joacă dezinvolt, în toate sensurile, cu genurile și cu cărțile. Nici tocmai proză, dar nici tocmai piesă de teatru; nici tocmai prinsă în cursa evenimentelor, dar nici tocmai devorată de notații analitice, povestirea Alesul profită minunat de cel mai blând dintre personajele sale, o sirenă rătăcită pe malul mării. Adusă în text, orice asmenea ființă duală devine, pe jumătate, o alcătuire de hârtie. O reflectare fidelă a narațiunii înseși. Altminteri, de ce
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
în versuri, cu numeroase personaje, cu intrigă complexă, cu acțiune pe mai multe planuri, care narează întâmplări eroice, legendare, istorice, la care iau parte și forțe supranaturale. Exemplu: Iliada de Homer; Țiganiada de I. Budai Deleanu - jurnalul - scriere ce cuprinde notații periodice ale întâmplărilor și preocupărilor unei persoane cu bogat izvor de informații pentru istoricii și criticii literari, de multe ori exprimând o sensibilitate deosebită. Exemplu: Însemnări zilnice de Titu Maiorescu - legenda - specie a genului epic, populară sau cultă, în proză
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
vibrează diapazon secolul” (cum notează Voronca în Aviograma din 75 H.P.), o atare „vibrație”, e întâi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica specifică, așa cum se vede de altfel foarte bine încă din notațiile rapide, ca niște clipiri de reclame luminoase, ce împânzesc textul din 75 H.P.: „Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator / pulsează anunț vast TREBUIE dinamic serviciu maritim/.../ pe frânghii cheamă împărăția afișelor luminoase / cherry brandy vin trans-urban căi ferate /.../ cablogame cântă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nu în comparații sterpe, ci în asociații-fulgere, frunziș în noapte. Orice vers e o sumă de noi posibilități, o altă soluție a ecuației primare”. Dacă ne reamintim că în același articol, doar cu câteva pasaje mai sus, se vorbea despre „notația șcareț e întotdeauna sângerândă, crudă, zvârcolindu-se șopârlă în tăiere” și despre „senzația, prinsă stea în cleștele poemului actual șcareț înviorează, uimește, pătrunde ca o injecție”, putem măsura investiția de tensiune vitală (futuristă), ce se vrea realizată în poem, depășindu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
realizată în poem, depășindu-și calmul austerității abstracționiste sau admițând, cel mult, analogia cu constructivismul liric al unui Kandinsky sau al „suprematiștilor” ruși. Pe fundalul celor afirmate despre calitatea cuvântului și structura sintaxei poetice, „impresionismul” acesta e numai aparent, căci „notația” urmează doar unui impuls interior, intelectual-afectiv, într-o insubordonare ce se dorește totală față de realitatea dată, externă. Definiția imaginii - citată mai sus, după articolul omagial dedicat lui Tudor Arghezi, în numărul 3 al Integralului („plăsmuire abstractă”, „raport pur a două
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
esențiale, deschis spre un vast câmp relațional, câștigând o nouă identitate, conferită de sinteza imaginativă. Considerată superficial, viziunea ar părea pur impresionistă (de „impresionismul” lui Voronca vorbea, de exemplu, G. Călinescu, în Istoria... sa, iar Perpessicius găsea formula „pointilismului poetic”); „notația” propriu-zisă este de fapt deviată metaforic (metonimic) spre un spațiu asociativ insolit în context, cu elemente împrumutate de predilecție din sfera modernității mașiniste și trimițând, ca modalitate de plasticizare, la ceea ce teoreticianul Voronca numește „o analogie de corpuri geometrice”, într-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de prezentare. De fapt, poetul realizează tocmai acea imagine-„construcție abstractă” (adică abstrasă, scoasă din ordinea constituită a realului), „cu raporturi de linie și culoare echilibrate”, care, transpuse în planul cuvântului înseamnă - la nivel reprezentativ-plastic - concentrare a „reportajului”, sinteză a „notației” în imagini dens materiale, „cristalizate” în linii ferme, - reducție la limită a confesiunii directe, în profitul obiectivării (întărită de un relativ eliptism al frazei și de absența legăturii aparente în versurile-imagini); iar la nivelul substanței verbale ca atare, avem de-
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]