2,627 matches
-
baza, și să copieze iar și iar scenele noi, pe măsură ce sufereau alte transformări, și, de fiecare dată când trimitea câte una soților Compton, se simțea obligat să o Însoțească de o explicație detaliată a motivațiilor dramatice care impuneau schimbările și notițe, la fel de detaliate, asupra modului În care trebuiau interpretate replicile noi. Începea să aibă sentimentul că ghetele lui fac o potecă vizibilă Între De Vere Mansions și oficiul poștal din West Kensington. Era conștient că, după toate regulile rațiunii, amploarea acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aibă primul act scris Înainte de a-și oferi tema spre evaluare, intuind că, Într-un rezumat sec, s-ar fi putut să nu se impună imediat. Personal, era Încântat de ea și le trimitea Comptonilor ceea ce spera a fi ademenitoare notițe asupra progreselor făcute, dar ținându-i În așteptare. În perioada laborioaselor revizii făcute Americanului, Își asigurase serviciile unei dactilografe aflate În competenta posesie a unei mașini de scris Remington (după părerea lui, una dintre contribuțiile neechivoc benefice aduse de America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
textul În mâini. Până și Ada Rehan Îi adresă doar un zâmbet scurt și șters, În timp ce Daly făcea prezentările de formă, numindu-i pe actori unul câte unul. Arăta palidă și trasă la față. Apoi, tocmai când Henry Își scotea notițele din buzunar pentru a se adresa distribuției, Daly Îi propuse să ia loc În sală. N-ar fi mai bine să spun câteva cuvinte mai Întâi? Întrebă el. — Nu cred că e nevoie, domnule James. După cum v-am spus, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În schimb, Îi Împărtășise din opiniile ei profesionale. Dintre toți prietenii lui, era cea mai În măsură să Îl compătimească pentru răul tratament la care Îl supusese Daly. Ea fu prima pe care o informă despre dezastrul lecturii, Într-o notiță pe care o compuse În aceeași zi, după care, la scurt timp, Îi făcu o vizită În apartamentul din Manchester Square, la capătul a șaptezeci de trepte de beton, și o ținu trează până la ora unu noaptea, vărsându-și focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru bunele urări pline de simpatie, dar nu și pentru că o anunțase pe Minnie de iminența premierei. „Speram să nu auzi de această mică aventură decât dacă este un succes“ conchise el, „dar acum mă grăbesc să Îți expediez această notiță Înainte ca posibila dezonoare să devină fapt real“. Luă un plic mare și băgă, alături de scrisoare, unul din programele la Guy Domville, roșu stacojiu. Se gândi că și lui William și lui Alice le-ar fi plăcut să primească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
rătăcește. În timp ce răsfoiesc colecția pe 1939 a ziarului, adusă din arhivă, nu iau act decât în treacăt de evenimentele cotidiene reținute de la începutul războiului de Avanpostul de Danzig. E drept că eul acoperit de ani mâzgălește în carnetul său de notițe ce filme rulau în prima săptămână a lui septembrie în Langfuhr și-n cinematografele din orașul vechi - de pildă la Odeon lângă Dominikswall, Apă pentru Canitoga cu Hans Albers - în același timp, însă, privirea lui rătăcitoare îl surprinde pe băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să caute un oracol și care, fără să-și dea seama, rostește chiar vorbele ce conțin răspunsul așteptat. Aici, În Ezpeleta, mi s-a Întâmplat ceva asemănător. Mai mult ca să fac ceva decât ca să găsesc o soluție, mi-am revizuit notițele. În ele se afla cheia pe care o căutam. În cuvintele un sector limitat. Scriindu-le, nu am făcut decât să repet o metaforă comună și curentă; recitndu-le, m-a iluminat un soi de revelație. Un sector limitat... Ce sector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai larg, echivalează cu „a scoate un suspin, un irepresibil vaier de iubire“. Vom trece ca peste jăratec prin ñll, unde bunul-gust al cărui portdrapel a fost Ginzberg pare să-l fi trădat deaceastă dată. Scrupulele ne Îmboldesc să copiem notița care urmează și care, după ce ne-a umflat capul cu explicații, ne lasă baltă: „țelul meu este să creez un limbaj poetic, integrat din termeni care nu au echivalente exacte În limbile comune, dar care denotă situații și sentimente care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nimeni. Din contră, critica publicistică i-a Îndulcit pe cât posibil pilula; a făcut aluzii la Henry Moore și a echilibrat orice efort laudatoriu. Eu Însumi, pentru a plăti un completo, am publicat În Revue de l’Amérique Latine propria-mi notiță encomiastică, tupilată, e drept, sub pseudonimul „Racursiu“. Expoziția n-a rupt-o cu vechile tipare; cuprindea muluri de ghips, din cele promovate În cursul primar de domnișoara de desen, puse una În fața celeilalte din două În două sau din trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-ți spun drept, nu știu la ce-ar servi. Se Încruntă și frunzări Încă o dată hârtiile de pe birou. — Norman, constat că aici jos nu gândesc prea limpede. — Cum așa? — Păi, după... ăă... accident, am venit aici să mă uit peste notițe, să-mi ordonez gândurile. Așa că am verificat crevetele. Știi că Îți spusesem că nu au nici un fel de stomac? Ei bine, au. Am greșit disecția, am trecut pe lângă planul sagital. Pur și simplu am ratat Întreaga structură mediană. Dar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de cuminte. Într-un final, am fost chemată și amândouă am intrat în cabinet. Doctorul era un moșuleț simpatic. Costum gri, păr grizonat, gesturi blânde. —Bună, a, da, Claire, da, Claire și copilul... ăăăă... Catherine, a zis el citind din notițele de pe birou. Intră și ia loc. După câteva clipe, a ridicat ochii spre scaunul din fața lui și cum eu nu eram acolo, privirea i-a fugit neliniștită prin cameră, întrebându-se unde dispărusem. Eu pusesem portbebeul lui Kate pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
blând cu tine. Soțul? l-am întrebat pe doctor surprinsă. Nici măcar nu mă gândisem la soțul meu. Da, soțul tău, a zis el părând la fel de surprins. Ești o femeie măritată, nu, doamnă, ăă, doamnă Webster? a spus el consultându-și notițele. Da, sigur că sunt, am răspuns eu roșind. Dar, ăăăă, știți, întrebam și eu așa, în general. De fapt, nu am de gând să am raporturi sexuale cu nimeni. M-am gândit că dacă foloseam noțiunea de „raport sexual“, în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
maturizezi. Am spus c-ai fost așa de insensibilă... Știu ce-ai spus, James, l-am întrerupt. Am decis să-l opresc înainte să se apuce să-mi livreze tot discursul de la capăt. James vorbea de parcă ar fi citit niște notițe. Sau de parc-ar fi fost un robot programat să spună toate lucrurile alea - apăsai pe un buton și el îi dădea drumul. Iar în ceea ce mă privea: îmi ajunsese! Nu mai aveam nevoie de o nouă porție de umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-ar fi pus muzică! Eram doar eu, cu cărțile pe o masă și o cafea. Uneori, îmi luam inima-n dinți și-i rugam să dea mai încet. Corectam la teză și din când în când îmi făceam niște notițe, adică două-trei rânduri, despre cafenele, despre oamenii care trec pe-acolo, dimineața, singuri, grăbiți, mă gândeam să public cândva o cărticică. Cele două ore cât stăteam în bula mea de timp mi se păreau lungi cât o zi. De fapt
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
mici și roșii și-un inel - un inel cu buburuză ordinea exterioară m-a exterminat cât poți rezista și cum scrie într-o groapă de câini noroc că Danda are cercei roșii are cercei roșii are cercei roșii... Și niște notițe recuperate de pe foi (în computerul vechi mai era câte ceva, dar computerul vechi e doar o cutie de plastic din care nu voi mai putea scoate niciodată nimic ; e undeva, într-o debara - sau poate nici nu mai e!) : Își face
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
spun cît de lipsite de justificare au fost patruzeci dintre aceste cartușe. Aici avem de-a face cu niște bestii absolut demente. Bud se uită În jur. Exley Încă nu-și făcuse apariția. Circa o sută de inși Își luau notițe. Jack Vincennes, Într-un colț, fără carnețel. Thad Green preluă microfonul. — Nu sînt dîre de sînge care să ducă În afară. Speram să găsim urme de pași care să ne ajute la identificare prin eliminare, dar nu am găsit nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ieși bine și în toate va izbândi. Nici asta nu mai simțise demult. Timpul îl presa, îi lipseau cărți, trebuia să meargă din nou la felurite biblioteci, căutarea în fișier, completarea formularelor, așteptarea, frunzărirea volumelor până găsea ce îi trebuie, notițe, alte formulare. Nu dispera. Știuse dintotdeauna că lucrul metodic, fără panică, cu răbdare, dă rezultate. Se convingea din nou. Într-o săptămână teama care fusese în el se risipise, la fel și starea de liniște. Simțea doar ceva ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar la birou avea să vină abia luni. Emily se simțea pe deplin convinsă că acum eram pregătită să lucrez cu Miranda - și așa mă simțeam și eu. Trecusem toate aspectele În revistă și umplusem aproape un carnet Întreg cu notițe. Am aruncat o privire prin el și am sperat că-mi voi aminti totul. Cafea: numai de la Starbucks, cu lapte, mică, două cubulețe de zahăr, două șervețele, o linguriță. Mic dejun: comandat de la Mangia, telefon 555-3948 - o felie cașcaval moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
decursul săptămânilor petrecute Împreună la birou și, odată acestea isprăvite, am simțit că nu Îmi rămăsese nimic neștiut din viața Mirandei Priestly. Cu excepția, firește, a motivului pentru care era atât de importantă Încât trebuise să umplu un Întreg carnet cu notițe despre ce Îi plăcea și ce Îi displăcea ei. Și de ce, În fond, se presupunea oare că mie ar trebui să-mi pese câtuși de puțin de toate astea. — Mda, tipul e uluitor, a oftat Emily și și-a răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
birouaș luminat separat, unde Emily Îmi spusese că Miranda stătea uneori cu orele și examina pozele făcute la ședințele cu fotomodelele. Dar tot acolo Îi plăcea să-i fie puse și ziarelele, și mi-am consultat din nou carnetul de notițe, să mă asigur că respect Întocmai ordinea stabilită. Întâi The New York Times, urmat de Wall Street Journal, apoi Washington Post. Și tot așa, Într-o ordine care nu părea să urmeze o logică anume, fiecare pus deasupra celuilalt, cu mici spații Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de tenis. Avea, firește, Întotdeauna câte una prinsă stilat pe undeva, prin haine - Încă nu o văzusem În afara casei fără una. Dar asta nu explica unde-i tot dispăreau. Poate-și Închipuia că sunt batiste? Sau Îi plăcea să ia notițe pe mătase În loc de hârtie? Așa sau altfel, fapt e că ea părea să-și Închipuie că sunt de unică folosință, iar noi nu ne Înduram să Îi spunem că nu sunt. Elias-Clark plătise vreo două sute de dolari per bucată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i să‑mi trimită prin fax configurația sălii de mese, ca să fac aranjamentele. Asta e tot, deocamdată. Mitraliase totul ultra‑rapid și fără să se oprească o clipă din scris, iar atunci când a terminat de vorbit mi‑a Înmânat și notița pe care trebuia să o trimit prin poștă. Am terminat de mâzgălit propriile note, În speranța că Înțelesesem totul corect, ceea ce, ținând cont de accent și cadența rapidă, nu era Întotdeauna simplu. — OK, am murmurat și m‑am Întors să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tragă cu ochiul la James, care se schimba. Trecusem deja printr‑o rundă de comandat haine pentru Miranda și nu fusese deloc plăcut. Când se ducea la vreo paradă, trecea de la un podium de prezentare la altul, cu carnețelul de notițe În mână, pregătindu‑se astfel să revină În Statele Unite spre a spune societății new‑yorkeze ce va dori ea să poarte - iar păturii de mijloc americane ce i‑ar plăcea să poarte - În singurul mod care conta cu adevărat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
direct Mirandei. Îmi trebuiau cam patru secunde să le citesc În zigzag și să‑mi dau seama dacă era vorba de o scrisoare adresată editorului Miranda, și nu de o invitație la un bal de caritate sau de vreo scurtă notiță din partea unei prietene de demult - pe astea le aruncam imediat. Azi erau tone de scrisori. Notițe scrise la repezeală de adolescente sau de casnice și chiar de câțiva homosexuali (sau, poate, doar tipi normali cărora le plăcea modaă: „Miranda Priestly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
seama dacă era vorba de o scrisoare adresată editorului Miranda, și nu de o invitație la un bal de caritate sau de vreo scurtă notiță din partea unei prietene de demult - pe astea le aruncam imediat. Azi erau tone de scrisori. Notițe scrise la repezeală de adolescente sau de casnice și chiar de câțiva homosexuali (sau, poate, doar tipi normali cărora le plăcea modaă: „Miranda Priestly, nu ești doar persoana mea preferată din lumea modei, ești Regina lumii mele!“ se lingușea una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]