2,081 matches
-
este considerat un mare poet. El știa aprecierea din anii '30-'40 a unui simbolist original, dar întârziat. În sprijinul criticii tradiționale, dl. Theodor Codreanu desparte biografia de operă, dar în sens actual păstrează legătura și un determinism ușor, foarte nuanțat. Mai accentuate sunt despărțirea dintre universul imaginar al creației poetice și modelul receptării critice, reflectarea acelei opere în diverse puncte de vedere, emise de diverși critici, din toate generațiile care s-au succedat din jurul anului 1900, până la intrarea în mileniul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și Blaga, analitic, s-ar putea integra într-un cerc mult mai mic. Acum, la începutul mileniului al III-lea, vedem că, după ce multă vreme exegeza bacoviană a rămas săracă, poetul plumbului are cea mai aplicată monografie, cel mai avizat, nuanțat și exhaustiv comentariu critic, spre deosebire de poeții congeneri în genialitate, de mai sus, care au rămas la nivelul de comprehensiune și analiză al unor monografii parțiale. Din dorința de completare a frumoasei minuțioasei cărți, i-aș sugera domnului Theodor Codreanu câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
câțiva ani să articuleze un best-seller iconoclast, chiar eretic prin "grila" demitizantă aplicată lui Maiorescu, volum cu impact cert la public, Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), urmat de Controverse eminesciene (2000) și de o investigație istorico-literară mai cumpănită și nuanțată (Mitul Eminescu, 2004), în care același Maiorescu este judecat oarecum mai blând, deși autorul nu scapă nici aici prilejul de a da uneori cu o mână și a lua cu cealaltă. Al doilea mare reper axiologic al criticului este Bacovia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
antibacovianismul" său din oglindă. Nici Vieru și nici Bacovia nu pot intra în cadrele psihologiei abisale a "bastardului". Dar dacă ei au putut fi asimilați cu "orfanul", în chip amăgitor Bacovia, însă declarat la Vieru, și aici trebuie foarte atent nuanțate faptele, fiindcă autorul basarabean nu s-a lepădat niciodată de ființa mamei reale în căutarea alteia mai "bune", încât, din acest punct de vedere, el nu mai are nimic din visătoria romantică, de care uneori a fost acuzat sau etichetat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au urmat, sub semnătura aceluiași Theodor Codreanu, dar mai ales aceasta din urmă, mă obligă să-mi revizuiesc poziția din următoarele motive: în primul rând constat că autorul Transmodernismului a rămas pe aceleași poziții, dar numai după analize pertinente și nuanțate, fără excese și părtinire, salvând ceea ce se poate salva, recunoscând meritele și valoarea acolo unde erau evidente (vezi cap. Postmodernismul înalt, I II III, p. 45-82); în al doilea rând, evoluția gălăgioasă și exclusivistă a nucleului dur, reprezentat de Ion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
S. Freud, M. Heidegger sau J. Derrida) s-au apropiat sau chiar au anticipat postmodernismul, aceștia fiind în realitate "niște asceți căutători de puritate", înainte de orice altceva. Din motive similare, pentru a limpezi lucrurile, sunt supuși unei analize lucide, atente, nuanțate și la obiect, Nichita Stănescu, poet asumat abuziv de postmoderniști, cu ignorarea unei părți semnificative a creației acestuia, sau Milan Kundera, revendicat insistent de criticii postmoderni de toate mărimile. Autorul Necuvintelor prin opera sa a întins o punte de trecere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și determinare. Multe lucruri sunt de admirat la această carte: construcția atentă și echilibrată, în așa fel încât fiecare capitol se sprijină pe precedentul și-l pregătește pe următorul, stăpânirea autoritară a unei informații impresionante, anvergura demonstrației, argumentația atentă și nuanțată, patosul ideii atent cumpănite, scriitura densă, dar nu în ultimul rând un patriotism sincer ce-l determină să-și asume un asemenea demers eseistic de natură să ofere soluții unei umanități aflate într-o criză spirituală și morală fără precedent
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
erori științifice, stilistice, chiar a unor agramatisme. Astfel, sunt scrise greșit nume de autori, de personaje, titluri de opere și de reviste, iar în pofida faptului că "limba criticii lui N. Manolescu este, în cele mai bune pagini ale sale, plastică, nuanțată, rămâi nedumerit de frecvența unor erori vizând punctuația, ortografia, nerespectarea unității de scriere etc. (...) Între semnele de punctuație, virgula îi joacă numeroase feste, oricât de subiectivă ar putea să fie, adesea, uzanța ei" (p. 127). Cititorul este surprins să găsească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în a susține meritele lui Eminescu, revenind la ideile din cărțile precedente vizând "sacrificarea" (dublă) a poetului-gazetar. Separația potrivit căreia Eminescu a mers pe calea adevărului, iar Maiorescu pe aleea "raționalismului lucrativ" e corectă, dar nu mi se pare suficient nuanțată. Când susține că "gânditorul politic Eminescu este net superior omului politic Maiorescu [...]" (p. 90), Th. Codreanu pare a avea dreptate. Totuși, comparația mi se pare irelevantă întrucât sunt puse în balanță lucruri diferite, obiectul de activitate al gânditorului politic fiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vei putea satisface gura acestei hidre, dacă m-aș mărita cu nu știu cine de sus , s-ar spune, cu siguranță, că am noroc mult (ca și cum nu l-aș merita!). Oamenii străini de tine rămân cu intenții mai mult sau mai puțin nuanțate. De aceea, nici nu-i ascult. Acum rămâne să văd dacă acesta îmi va fi drumul. Viața e plină de surprize, încât niciodată nu poți ști care va fi sfârșitul, rezolvarea multor probleme care ne frământă în diferite etape ale
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
a unui continent care a trecut de la o civilizație citadină și strălucitoare, răspîndită de romani, la timpurile întunecate ale barbariei și la modurile arhaice de producție și schimburi comerciale. Or, dacă acest tablou nu este în totalitate inexact, el trebuie nuanțat, căci numără nespus de multe excepții. Global, regresul e neîndoielnic. Și totuși, dispariția Imperiului de Apus nu aduce după sine imediat ruina economiei comerciale. Drumurile mai sînt încă practicabile și continuă să fie frecventate de neguțători sirieni și evrei. Navigația
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
1992]. Acum se înțelege mai bine de ce alegerea participării poate fi rațională pentru mulți indivizi, dacă raționalitatea acțiunii în sine nu este evaluată simplu și reductiv, pe baza unor criterii ce urmăresc avantajul economic. De aici apare o viziune mai nuanțată și mai articulată a complexului proces psihologic și social care motivează participarea indivizilor și care construiește, face să funcționeze și transfor-mă înseși organizațiile și sistemele politice de-a lungul timpului. Oportunitățile de participare Totuși, și acest discurs riscă să rămînă
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
evaluarea făcută de autoritățile politico-instituționale. Replica cercetătorilor la întrebarea dacă o politică publică poate constitui în mod regulat răspunsul autorităților la o cerere expresă a societății (sub forma diferitelor grupuri și a diferitelor asociații active) a fost, în schimb, oarecum nuanțată. Evident că o politică publică înseamnă adesea și acest tip de răspuns, sau mai bine zis o tentativă de răspuns după schema simplă input-output. Anticipare, autoproducție Uneori, totuși, o politică publică poate însemna o încercare anticipată de a dezamorsa eventuale
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
singură funcție, în anul I, aceea de organizator de grupă. S. B.: Pe care o aveați în virtutea faptului că ați intrat primul la facultate. D. T.: Nu am simțit înregimentare până la terminarea facultății; dimpotrivă, am fost sprijinit. De aceea trebuie nuanțate vecinătățile acestea. Prin Mihai Dorin și prin Ioan Petru am obținut o garsonieră pentru mine și familia mea: prima soție și copilul. După asta, ASC-ul nu a avut treabă cu mine. Prin 1978-1979, am fost căutat de Mișu Timofte
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a spus "Eu n-am treabă cu evreica asta!" și când Mizil a zburat din structuri, Nicu a înnebunit. Poveștile acelea din Orizonturi roșii ale lui Pacepa sunt din perioada aceea, nu din alte perioade. De asta lucrurile sunt mai nuanțate. Ca tânăr, la douăzeci și ceva de ani, a luat mașina, s-a îmbătat, a deraiat pe Valea Prahovei, se ducea la recepții la părinți. Era o revoltă. Chestiunile acestea sunt reale, dar în contextul acela. Cică la un chef
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de prelegeri de an și la cei peste 40 de ani de predare că numărul acestora să fie impresionant. Cursul predat avea o claritate de cristal. Frazele erau bine și frumos alcătuite, iar caracteristicile structurale ale plantelor erau cu precizie nuanțate. Fiecare specie de plante era prezentată asemenea unui tablou într-o expoziție. Vă imaginați câte tablouri trebuia să analizezi pentru examen. Cursul se desfășura în același ritm, cu aceleași tonalități și cu aceeași respirație, încât făcea impresia că asculți țăcănitul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
cu multă acuratețe, care trădează, totodată, talentul de scriitor înzestrat cu har, omul cu o cultură enciclopedică, pasionat de literatură și artă, filosofie și istorie religiilor. Cursurile și conferințele ținute de profesorul Gh. Mustață sunt captivante, plăcute, pline de miez, nuanțate, cu o dicție rar întâlnită; omul pe care îl sărbătorim este un neîntrecut orator, un neobosit căutător de noutăți, pe care știe să le selecteze și să le transmită ca nimeni altul. În plus, ca puțini alții, profesorul Gh. Mustață
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
lume În care există doar informație, la urma-urmei ceea ce omul a adăugat la câștigul de până la el al evoluției. În atari circumstanțe, nu văd un stadiu superior omului În planul biologic, precum batracianul peștelui, ci ceea ce am mai zis, dar nuanțat: Omul este acela care, renunțând la jumătatea lui biologică, promovează o nouă lume, cu alte legi. Acea lume viitoare, În care esența nu mai este „materialul“ substanței, are nevoie de „locuitori“ pe potrivă. Care nu mai pot fi niște maimuțe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îndoiesc că ar ajunge spectrul solar. Chiar dacă’s de fapt cu toții albi, cel mult galbeni pe dinafară, iar pe dinăuntru doar galbeni... Nici cu ei limba literară n’a vrut să fie prea culantă, că’s numiți laolaltă, deși mai nuanțat, dovleac: de copt, pur și simplu dovleac ori dovlecel, recunoscând dreptul la existență doar tărtacei. În Natură, nu și În piață, mai sunt „pepeni“, desigur tot cucurbitacee, precum Ecballium elaterium - plesnitoarea - ori Bryonia alba - mutătoarea -, candidați la pepeneria lingvistică dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
apare și mai departe, Între română și latină: nici o legătură nu poate fi stabilită Între cucurbețică și cucurbitacee decât că și una și celelalte sunt plante, și dicotiledonate... Cât mă privește, sunt cu totul nedumerit. Ce să aleg? Diversitatea, negentropia nuanțatei limbi vii, care mai spune harbuzului și lubeniță, sau entropia, uniformizarea, aplatizarea unificatoarei limbi literare? Când cuvântul trebuie să definească precis ceva, chiar cu riscul Îngroșării dicționarului. Chiar dacă entropizarea e sensul firesc al istoriei, prefer să vorbesc „moldovieniește“, mai ales
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ficțiune continuă să piardă teren în favoarea prozei-document: dacă am de ales între un roman și o relatare întemeiată pe probe din arhive, mai ales ale Securității, prefer cartea-document. Prea multe nu știm despre "vremea aceea" și, până la plusul de cunoaștere nuanțată și rafinată, apanaj al ficțiunii, rămâne să astupăm găurile-hău din care se înfiripă ignoranța noastră suverană. S-au împăunat destui viteji după război, s-au publicat jurnale trucate, s-au confecționat și eroi din carton presat, avizi de privilegii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în ochi, așteptând blând să vadă în ce măsură îl urmărești și-i cântărești propriile-i vorbe. Era un poliglot erudit. Știa vreo patru-cinci limbi. Germana. Poloneza. Franceza. Engleza. Rusa. Și, bineînțeles, româna. Deși polonez de origine, vorbea o română impecabilă, bogată, nuanțată, folosind, deopotrivă, arhaisme și neologisme, cât să se poată compara și confrunta cu un bun filolog de-al nostru. Vorbea și citea cu ușurință și limba idiș. Se ivise pe lume și trăise o vreme bună printre evrei, la Cernăuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și, îndeosebi cu ocupațiile și jafurile succesive ruse din veacul al XVIII-lea, cu ocuparea (1774) și anexarea (1775) habsburgică și crearea ducatului Bucovina și întreaga evoluție până la 1918 trebuia să-și afle pentru prima oară o expunere amplă, veridică, nuanțată, cu foloasele și, totodată, ponoasele demografice, economice, politice, culturale, când, dintr-un teritoriu firesc și, în majoritate covârșitoare, românesc, la 1774, s-a ajuns în 1914 la un mozaic de 14-15 grupuri etnice și 10 confesiuni religioase; în cazul Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
calculator. Și s-a inițiat în tainele acestuia. A dedicat zi de zi câteva ceasuri bune pentru a culege, ordona și ierarhiza informații utile. Din ele s-a putut închega, pentru cei de azi și de mâine, o imagine veridică, nuanțată, caleidoscopică, despre strădaniile drumarilor. Ba, în același scop, s-a deplasat și documentat în arhivele ambelor secții de la Câmpulung și Suceava. A devenit, astfel, unul din prețioșii colaboratori pentru elaborarea și publicarea în 1999 a celei dintâi monografii ample despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
negativ cu colectivismul. Prin urmare, individualismul și colectivismul nu sînt "opuse" operațional, dimensiunile impunîndu-se a fi privite conjugat. Susținînd o asemenea poziție, Triandis, Bontempo și Villareal (1988) au afirmat că este posibilă reprezentarea culturii grupurilor de-a lungul unui continuum nuanțat colectivism-individualism, dar în momentul în care unitatea de studiu devine persoana, dimensiunile interdependență și independență trebuie luate în considerare separat. Așadar, numeroși specialiști în sociologie, psihologie, istorie socială sau antropologie culturală clasifică societățile, politicile, credințele sau structurile personale și grupale
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]