9,387 matches
-
scriitorul - are autonomie intelectuală și morală. E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui nu poate fi, în consecință, „adevărată” ori „completă”, dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. O astfel de „realitate” distorsionată explorează și nuvela Daisy Miller/Daisy Miller, unde ambiguitatea se centrează pe o problemă culturală, ivită din însăși biografia prozatorului. În momentul în care James a decis să devină „supus al Coroanei Britanice” (1915), renunțînd astfel, benevol, la cetățenia americană, respectabila sa familie
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
și America) se situează tema lui narativă dominantă. Există, probabil, în conflictul cultural dintre europenitate și americanitate, transferul biografic cel mai genuin de care Henry James a fost capabil pe parcursul îndelungatelor și complexelor sale experimente artistice. Reeditarea, la Polirom, a nuvelei menționate, în traducerea remarcabilă a doamnei Antoaneta Ralian, la o sută treizeci și cinci de ani de la aparția ei inițială (în 1878), mi se pare un eveniment literar. Textul în cauză reprezintă capul de afiș al problematicii legate de antagonismul dintre Europa
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
de bună calitate morală. Ulterior însă, protagonista moare (de malarie), iar Frederick află, stupefiat, că, între ea și Giovanelli nu era nimic serios. Reflectorul constată, cu amărăciune, că a trăit prea mult „în locuri străine”, admițînd implicit (deopotrivă cu autorul nuvelei!) că Europa conservatoare a mai făcut o victimă printre nonconformiștii americani. Henry James. Daisy Miller. Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian, Prefață și tabel cronologic de Sorin Alexandrescu, Colecția „Biblioteca Polirom”, Iași, Editura Polirom, 2013, 456 p.
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
pentru că selecția studiilor de caz ale volumului e în mare măsură discutabilă. Reperele centrale în această reconstrucție de istorie literară din unghiul „ficționalizării cititorului” i se par, lui Ioan Fărmuș, patru: Al. Odobescu, cu Pseudo-kynegeticos, Caragiale cu o serie de nuvele (printre care Două loturi și Abu Hassan) și schițe, Camil Petrescu cu Patul lui Procust și Mircea Cărtărescu cu volumul Nostalgia. E drept că tânărul critic își completează lista cu contribuțiile lui Budai-Deleanu - care ar fi meritat, cu siguranță un
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
din trilogia „Răstignirea trandafirie”, de pildă. Asta în primul rând pentru că materia cărții este dispusă linear, cronologic, spre deosebire de celelalte cărți, în care fluxul conștiinței este singura regulă de organizare epică, iar în al doilea, pentru că are mai curând aerul unei nuvele, central fiind portretul astrologului Conrad Moricand, un soi de cerșetor aristocrat de o amoralitate desăvârșită pe care Miller l-a cunoscut la Paris prin intermediul lui Anaïs Nin. Cartea chiar cu asta începe, ca o povestire la o cafea, stilul simplu
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
De ce n-aș povesti viața unui om, a unui om adevărat, a primului om obișnuit pe care se întâmplă să-l întâlnesc? Eu nu sunt un om obișnuit, iar, pe de altă parte, m-am «povestit» de-atâtea ori în nuvelele mele, încât n-aș ști ce să mai spun. Trebuie să găsesc acum, imediat, un om oarecare, un om pe care nu-l cunosc, un om obișnuit, pe care să-l silesc să-mi spună cine e și ce-a
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
interpretată. Scriitura Sărinei Cassvan are grație, este sensibilă, dar știe să evite dulcegăria. Notele de critică socială, toate orientate spre problemele de gen, subliniază truda femeii care nu are alt mijloc de a-și câștiga existența decât oferindu- se privirii. Nuvelele și schițele ei sunt povești triste, gingașe, suave. Scriitura ei se lasă sedusa de cei slabi și fără voce. Suferință copiilor și a femeilor sunt temele ei favorite. Durerea mamei pricinuita de pierderea unui copil e metaforizată prin transformarea copiilor
Sarina Cassvan: scriitura se lasă sedusă by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3277_a_4602]
-
Marius Miheț Florin Toma, Ca la vecinul bine temperat. Nuvele, Editura Brumar, Timișoara, 2013, 272 pag. Cititorul romanelor lui Florin Toma trebuie să- și ia întotdeauna măsuri de precauție. Întâlnirea cu textele lui aduce cu aterizarea într-un teatru de operațiuni: nimic previzibil, pretutindeni explozii stilistice, întorsături de fraze, perplexități
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
o atmosferă metatextuală prin fabricarea unui fals roman de familie. Memoria exploata frontierele suprarealiste, prin ingenioase subterane ludice. Al doilea roman, Orașul jumătăților de înger (2010), livra cititorului un melanj fastuos de burlesc și poeticitate, pariind pe anatomia absurdului îmblânzit. Nuvelele și povestirile din cel mai recent volum al său radiografiază ipostazele unor distopii. La fel ca în roman, în proza scurtă drumul către sens este pavat cu istoriile unor inexistențe. Ceea ce înseamnă că eroii viețuiesc cumva fantomatic, lipsiți de personalitate
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
o interogație tragică: „Scriu sau visez că scriu?”. O pledoarie despre neîncrederea în cuvânt și în orice formă de împlinire. Între etajele realității, Florin Toma își permite să imagineze în voie, dereglând sensuri, lărgind perspective și insinuând sistematic. Povestirile și nuvelele, inegale valoric, pot fi citite și ca parabole apocaliptice. Mici sau mari, apocalipsele sunt mai mult decât lasă să se întrevadă. Ele debutează banal, ca într-un scenariu-pretext, pentru a fi detonate, neașteptat, de evenimente sau întâlniri providențiale. Deodată cu
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
ineficiența realității prime, că dincolo de toate există un sens. Ca la Cortázar, cel mai bine reprezentat e conflictul dintre memorie/conștiință și imaginație. Iar valoarea textelor din Ca la vecinul bine temperat prin acestă grilă trebuie înțelese. O colecție de nuvele și povestiri ce nu dezamăgește, scrisă exemplar de, probabil, cel mai subevaluat scriitor optzecist.
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
E porecla dată marii romanciere americane, Joyce Carol Oates, născută în 1938, autoare a peste o sută de cărți, într-un ritm de două-trei romane și câteva volume de nuvele pe an. „Scrisul e la ea biologic. Aproape vital”, notează editorul ei francez. Un profesor american care a însoțit-o în Franța, cu ocazia tipăririi unei serii de opere complete, a mărturisit că, pe drum, Oates a scris absolut tot
Mașina de scris () [Corola-journal/Journalistic/2993_a_4318]
-
parizian. Așa se explică și faptul că romanele ei au peste 100 de pagini. Traducătoarea cărților ei în Franța nu poate ține pasul cu Oates. „De la o vreme, spune ea, nu mai fac altceva decât să-i traduc romanele și nuvelele, ceea ce îmi ocupă tot timpul. Când am câte o nelămurire și o întreb, îmi răspunde: dacă nu se înțelege, taie”. Oates n-are obiceiul să vorbească despre ea și despre literatura ei. Invitată la o dezbatere pe tema inspirației romancierului
Mașina de scris () [Corola-journal/Journalistic/2993_a_4318]
-
răsăritul european și în zona central asiatică, unde a devenit emblematică pentru anularea sălbatică a personalității cuceriților de către cuceritor. În 1948, când asupra umanității din zona carpatină începe să se reverse valul roșu al comunismului (figurat sui generis și în nuvela Ultimul berevoi), Voiculescu presimte primejdia și îi dă forma ironică, înșelător neutră, din Lobocoagularea prefrontală. E un strigăt al poetului care și-a pierdut candoarea, al intelectualului deja frustrat de libertatea cuvântului, ceea ce însemna interzicerea gândirii personale până la atrofiere și
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
rămas infantil, membre gracile, gesturi de păpușă japoneză, glas de copil, aproape nearticulat, cu alintări și prelungiri de silabe insuportabile". În Agendele lovinesciene "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" este menționată începând din 1937, cu lecturi în cenaclu ale unor nuvele (,,Medalionul", ,,Narcoza", ,,Aventura" ș. a.) care obțin adeziunea estetică și chiar entuziasmul criticului-mentor (,,Talent!", ,,Nuvela Aventura, Gurian. Magistrală", ,,o admirabilă nuvelă, Gurian") sau cu primirea unei scrisori de la ea, în 1938, expediată din Berck, sanatoriul pentru tratarea afecțiunilor osoase. Tulburător este
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
alintări și prelungiri de silabe insuportabile". În Agendele lovinesciene "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" este menționată începând din 1937, cu lecturi în cenaclu ale unor nuvele (,,Medalionul", ,,Narcoza", ,,Aventura" ș. a.) care obțin adeziunea estetică și chiar entuziasmul criticului-mentor (,,Talent!", ,,Nuvela Aventura, Gurian. Magistrală", ,,o admirabilă nuvelă, Gurian") sau cu primirea unei scrisori de la ea, în 1938, expediată din Berck, sanatoriul pentru tratarea afecțiunilor osoase. Tulburător este faptul că la Berck Sorana Gurian s-a nimerit să ocupe încăperea în care
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
În Agendele lovinesciene "ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" este menționată începând din 1937, cu lecturi în cenaclu ale unor nuvele (,,Medalionul", ,,Narcoza", ,,Aventura" ș. a.) care obțin adeziunea estetică și chiar entuziasmul criticului-mentor (,,Talent!", ,,Nuvela Aventura, Gurian. Magistrală", ,,o admirabilă nuvelă, Gurian") sau cu primirea unei scrisori de la ea, în 1938, expediată din Berck, sanatoriul pentru tratarea afecțiunilor osoase. Tulburător este faptul că la Berck Sorana Gurian s-a nimerit să ocupe încăperea în care înainte fusese găzduit Blecher, și în
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
faptul că la Berck Sorana Gurian s-a nimerit să ocupe încăperea în care înainte fusese găzduit Blecher, și în scrisoare ea îi cerea lui Lovinescu vești despre starea acestuia. Lovinescu va nota laconic: ,, El e mut de două luni". Nuvelele citite la ,,Sburătorul" de Sorana Gurian, construite în jurul unor aspecte de psihologie feminină, cultivând clar-obscurul, cum s-a observat, cu o ușoară tentă de senzațional, afirmă, într-adevăr, un talent. Culese în volumul din 1946, intitulat Întâmplări dintre amurg și
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
Sburătorul" de Sorana Gurian, construite în jurul unor aspecte de psihologie feminină, cultivând clar-obscurul, cum s-a observat, cu o ușoară tentă de senzațional, afirmă, într-adevăr, un talent. Culese în volumul din 1946, intitulat Întâmplări dintre amurg și noapte (clar-obscurul!), nuvelele i s-au părut lui I. Negoițescu, în Istoria literaturii române, ,,mai notabile" decât romanul Zilele nu se întorc niciodată, de o senzualitate, nuvelele, ,,mai liberă, mai aplicată faptelor cotidiene". Apărut tot în 1946, romanul de mari dimensiuni Zilele nu
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
într-adevăr, un talent. Culese în volumul din 1946, intitulat Întâmplări dintre amurg și noapte (clar-obscurul!), nuvelele i s-au părut lui I. Negoițescu, în Istoria literaturii române, ,,mai notabile" decât romanul Zilele nu se întorc niciodată, de o senzualitate, nuvelele, ,,mai liberă, mai aplicată faptelor cotidiene". Apărut tot în 1946, romanul de mari dimensiuni Zilele nu se întorc niciodată, cu toată redundanța titlului, a fost bine întâmpinat, printre altii de Vladimir Streinu, care a văzut în el ,,un tip de
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
care o pierde sau o transformă pe parcurs, făcând din acest consistent început istoric doar punctul de plecare al unui destin repetat, dar supus totuși schimbării: reîncarnat, sau mai degrabă continuat în diverse personaje, în diverse epoci istorice, ca în nuvelele lui Mircea Eliade de pildă, principalul avatar al eroului "fundator" din India strămoșilor este un tip caricatural, un tînăr ardelean, fiu de țăran devenit ucenic și ajuns, printr-o serie de peripeții rocambolești, să fie cizmarul personal al dictatorului-cizmar, cu
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
pe marginea Nopții de Sînziene (care e un roman stufos, cu teză și ale cărui straturi se nutresc din tipi și arhetipi mai degrabă universali, sprijinit pe teoriile cunoscute despre �timpul sacru" și �timpul profan") și mult mai puțin pe nuvelele sale, deci pe un scriitor cu o carieră internațională deja conturată în momentul exilului atît în romanele sale, cît și în propria viață cu totul diferită de a scriitorului român tip, care rareori ieșea din țara și chiar urbea urbea
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
cu adevărat. îmi aduc aminte că o găseam într-o librărie din orașul meu, o librărie înființată de un fiu și o mamă excentrici și culți, într-un fel de pod al unei clădiri vechi. De-acolo mi-am cumpărat nuvelele Margueritei Yourcenar și primele volume de Unde scurte. Acolo se găseau România literară, Contrapunct, Dilema. Și de cîteva ori pe an Lettre Internationale, o revistă care ne cam intimida și pe care o citeam ca pe o carte. Foarte puține lucruri
"Lettre internationale" la 10 ani by Luminița Marcu () [Corola-journal/Imaginative/15198_a_16523]
-
acordă acelei bucăți scurte din 1890 valoarea de document semnificativ, atrăgînd atenția asupra sindromului anxios care palpită sub variate forme, în operele tragice, dar și în cele comice, ale lui Caragiale. Tot în 1890, autorul își termina drama "Năpasta" în vreme ce nuvelele tragice de amploare sunt imaginate și definitiv compuse între 1889 și 1898. Altfel spus, deceniul care urmează apariției povestirii "O făclie de Paște" ne apare ca o rezervație a ficțiunilor înfricoșate, urmărind la scenă deschisă jocul spasmodic al groazei, adeseori
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
doamnă revenea cu insistența ierbii care năpădește un gazon întreg în cîteva zile. Tactica ei stăruitoare era aceea de a ataca din mai multe colțuri deodată; cu o furie plină de zel, producea peste noapte scrisori încropite în pripă, adevărate nuvele imposibile pe care el le analiza cu un interes amestecat, de biograf și patolog, pînă cînd descoperea, convins că-i inevitabil, ceea ce căuta de la bun început, proba imbatabilă a falsului: inadvertența! Chipul lui triumfător, chipul ei dărîmat - iată un puzzle
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]