2,130 matches
-
1915) scrie: „Obiceiul apusean de a înfrumuseța casa cu un pom încărcat cu daruri, în sărbătorile Crăciunului, începe să prindă din ce în ce și la noi și este pe cale de a se încetățeni. Această datină pare a fi de obârșie germană (mai degrabă ariană). S-a răspândit în Germania creștină. Pomul împodobit cu lumânări aprinse și cu daruri este în Germania cunoscut sub numele de Christbaum.” La curtea din Berlin, împărăteasa supraveghează personal pregătirea și aprinderea Pomilor de Crăciun. În
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de tranziție care nu implică o încordare puternică. e. Training-ul autogen Schultz Termenul de Training Autogen (din grecescul “autos”=prin el însuși, “genen”= a provoca) indică un exercițiu practicat de însăși persoana în cauză. Originea Training-ului își are obârșia în antica și solida experiență medicală a hipnozei (somnul terapeutic). Hipnoza este o stare de destindere asemănătoare somnului, mai mult sau mai puțin realizabilă la individul nervos, fiind obținută normal prin pură sugestie psihică. Antrenamentul autogen, proces de autodecontractare concentrativă
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
Dionisie îl derivă de la verbul kaleo = eu chem. Divina dragoste a frumuseții transcendente e astfel nu numai un reflex de strălucire a luminii de sus revărsată peste lume, dar și un apel, o chemare, o atracție permanentă a lucrurilor cătră obârșia lor comună de dincolo de timp și spațiu” (Ibid). Cugetând asupra frumuseții de origine divină a cosmosului, Nichifor Crainic ajunge în situația să-și precizeze poziția față de conceptul de Sofia, atât de frecvent și de mult discutat în teologia rusească contimporană
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cunoaște varietatea și neajunsul acestor răspunsuri. Cele mai insuficiente dintre ele sunt acelea care se țin de interpretarea materialistă și evoluționistă. Pentru darwiniști, cultura și arta în special n-ar fi decât una din formele luptei pentru existență. Unii caută obârșia în instinctul de conservare; alții în instinctul de reproducție; iar alții în necesitățile practice ale vieții. Dacă facem distincție între civilizație și cultură, e neîndoios că producțiile din domeniul civilizației răspund necesităților vieții practice. Dar sunt forme de cultură care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dar dacă religia are un caracter totalitar și dominator, care colorează întregul manifestărilor omenești, este evident că produsele culturale, cu toată spontaneitatea lor originară, nu se vor sustrage acestei puteri covârșitoare. Religia sintetizează unitar toate activitățile omenești și indiferent de obârșia lor, artele prosperă în atmosfera ei. Dacă Burckhardt nu poate afirma categoric raportul genetic, pe care nu-l neagă în nici un caz, el constată ca istoric inextricabila simbioză a culturii cu religia și rolul covârșitor pe care cea din urmă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decât atât: Cartea Cărților învață că îndeletniciri cum e arta construcției navale sau a îmbrăcăminții și altele la fel, care n-au legătură directă cu viața cultului, dar vin să slujească omului pentru a birui natura, își au de asemenea obârșia în înțelepciunea divină. în lumina acestei concepții, misiunea creatorilor de cultură se aseamănă cu aceea dată lui Adam: de a fi colaboratorii și continuatorii creației divine, în ordinea finalității, pe care Dumnezeu a încredințat-o acestei lumi. în sens pur
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
chip logic, acele consecințe, pe care le numim răspunderi morale pe seama creatorilor de cultură. Și tocmai în acest punct trebuie căutată explicația tendințelor, pe care le manifestă gânditorii autonomiști de a indica cu totul în alte direcții decât în religie obârșia faptelor de cultură. Independența originară față de religie suprimă în chip logic consecințele, care sunt răspunderile morale. în judecarea unor asemenea lucruri, criteriul cel mai sigur de orientare ni-l dă acestă sublimă idee că omul, în tot ce face și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simplă imanență, o putere în captivitatea timpului și a spațiului. Ajunge în cazul acesta o simplă iluzie de religie. Singură concepția creștină pune în lumină justă raportul dintre religie și cultură. Creștinismul e religia de origine supranaturală. Ca revelație divină, obârșia lui e în transcendent. Revelația e ca o cascadă de lumină ce se varsă din nemărginire în spațiul terestru, din veșnicie în timpul terestru, nu pentru a încremeni aici în forme limitate de legile cronospațiale, ci pentru a se răsfrânge din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cheamă. Dionisie îl derivă din verbul kaleo = eu chem. Divina dragoste a frumuseții transcendente e astfel nu numai un reflex de strălucire a luminii de sus peste lume, dar și un apel, o chemare, o atracție permanentă a lucrurilor către obârșia lor comună de dincolo de timp și spațiu. Precum există o frumusețe transcendentă necreată, care e cu binele identică, tot astfel există o lumină necreată. „Lumina e imaginea bunătății” zice Dionisie(Numele divine, IV, 8). Dumnezeu e conceput ca lumină spirituală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în podoaba universului și în lumina mistică a sfințeniei, Sergiu Bulgakov o consideră ca lucrând, în chip natural, prin geniile care făuresc frumusețea artistică. Prin natură, prin sfințenie și prin artă, făptura întreagă aspiră către aceeași lumină transcendentă ca spre obârșia și fericirea ei. Dumnezeu asemănându-se singur cu un artist, am putea spune că raportul față de capodopera sa care e lumea e acela al geniului față de opera pe care o zămislește. Precum arhitectul poartă mai întâi în gând forma ideală
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și același punct ideal al centrului de unde au pornit, tot astfel lucrurile izvorăsc din centrul divin, se multiplică și se întocmesc în timp și în spațiu după ordinea universală a înțelepciunii, pentru a se reîntoarce unificate în chip ideal în obârșia lor transcendenta. Multiplicitatea lor nu contrazice simplitatea principiului dumnezeiesc, fiindcă multiplicitatea e o desfășurare în timp și în spațiu, pe când principiul divin e dincolo de timp și spațiu, în ordinea transcendenta. Din unitatea lui cea mai presus de lume care își
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
greu de lămurit. Pentru cei vechi, explicația părea destul de ușoară. Uimiți de caracterul neobișnuit al acestui fenomen sufletesc, îl atribuiau zeilor. În frunte cu Platon, filosofii Eladei socoteau inspirația ca rezultat al unei intervenții supranaturale. Artiștii înșiși o considerau de obârșie transcendentă și invocarea muzei în versurile poeților e până astăzi o mărturie rămasă despre această credință. Mitologia e populată de zei ocrotitori ai artelor. Sub felurite simboluri, lumea veche împodobea cu prestigiu divin taina prin care artistul creează frumusețea. Popoarele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
redobândit facultatea de a contempla lumea celor nevăzute. Pentru a pătrunde adâncimea strofei care urmează, e nevoie să reamintim că în viziunea mistică a contemplației ceea ce descoperă omul de un preț fără pereche e cunoașterea de sine, e vederea propriei obârșii cerești, e intuirea rădăcinii sale ontologice. Suntem făpturi concrete în timp și în spațiu, dar ca idee trăim din veșnicie în Dumnezeu. Adevărul acesta al existenței noastre ideale metafizice, al nemuririi noastre create, dă perspectivă infinită strofei ce urmează: îngemănând
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creatura e desăvârșită și fericită: coboară zâmbind din alba întâietate, adică din principiul neprihănit al nemuririi. Spiritualitatea ei e asemenea cu aceea a îngerilor, impasibilă, neredusă și nesfâșiată încă de antagonismul pătimaș al bărbăției și al feminității, fiindcă își trage obârșia Din soiul unic fără de semințe. Înaltul simbol al androginului, care nu e o idee obișnuită, ar părea, poate, prea ezoteric, prea enigmatic, dacă poetul nu i-ar înlesni înțelegerea prin lămurirea din ultima strofă: Prefigurez un gând zeiesc al lumii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
inspirației. Misiunea de a ne descoperi lumea vremelnică sub unghiul eternității se pare că depășește forțele omenești. Pentru spiritul elin, Apollo și Atena sunt ocrotitorii frumuseții plăsmuite și poeții antici cer ajutorul muzelor, căci fiecare ramură de artă își are obârșia în bunăvoința celor nouă zâne inspiratoare. Însuși Socrate își atribuie înțelepciunea realistă unui daimonion suprafiresc. În cultura păgână, acesta e felul mitologic de a concepe modul teandric al colaborării dintre om și puterea supranaturală. în creștinism, domină aceeași credință, desfășurată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
1915) scrie: „Obiceiul apusean de a înfrumuseța casa cu un pom încărcat cu daruri, în sărbătorile Crăciunului, începe să prindă din ce în ce și la noi și este pe cale de a se încetățeni. Această datină pare a fi de obârșie germană (mai degrabă ariană). S-a răspândit în Germania creștină. Pomul împodobit cu lumânări aprinse și cu daruri este în Germania cunoscut sub numele de Christbaum.” La curtea din Berlin, împărăteasa supraveghează personal pregătirea și aprinderea Pomilor de Crăciun. În
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
se desprinde din talveg la o ruptură de pantă. - t3 : 60m - ca și t4, este convergent spre amunte, unde se pierde în talveg la o ruptură de pantă (600m altitudine). - t2: 120 m - nivelul important al văii se pierde spre obârșie în talveg (convergență spre amunte). Formele corespunzătoare lui dau valea de maturitate. Dealurile cumpenelor coboară în șei racordabile cu t2. Nivelul local t2 -t3 la 65m altitudine relativă, cu aspecte de platformă mai degrabă prezintă umeri echivalenți nivelului t1. Linia
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
înalt profil tombal, Roderick Usher (mai înalt prin sălbateca, mătăsoasa și preoțeasca surpare a părului) cunoștea neîmpărțit ființă îndelung provocată a Poeziei 87. Sugestia consubstanțialității artistului cu propria-i creație putea veni, în primul rând, din Eureka lui Edgar Poe: obârșia operei de artă este chiar artistul (poetul creează din sine), care, în acest mod, încearcă să emuleze modelul divin. Iată de ce, fiecare este propriul lui creator. Pe de altă parte, Ion Barbu trebuie să fi regăsit aceeași idee și în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Stefan George drept un reprezentant al acestei atitudini magice, al acestei năzuințe de a petrifica ceea ce-i viu: Spiritualizarea dătătoare de formă a lui George nu izvorăște din năzuința firească a sufletului omenesc de a se proiecta, ci are la obârșie o puternică negare a vieții biologice, o deliberată "înstrăinare" ("alienare") care stă la baza alcătuirii unei lumi magice interne. *47 În poezia de limbă engleză, Emily Dickinson și Yeats caută, cu mijloace diferite, să creeze această metaforă depersonalizatoare, antimistică. Emily
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
a orașului marcând astfel scurta perioadă de glorie. Secolele ce au urmat au adâncit decăderea târgului ce avea să devină tot mai înstrăinat, astfel că după unire, Siretul "ni se înfățișează ca un veteran bătrân și sărman care-și trage obârșia dintr-o viță de neam nobil și bogat, dar prin niște întâmplări nenorocite a ajuns în stare de sărăcie"59. În mediul multicultural siretean moștenit din vremea ocupației austriece erau angrenate, la mijlocul anilor '30, câteva societăți culturale, majoritatea germane sau
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
catolică, deși și aceasta este detașată de regatul Ungariei) și următoarea însemnare: „Haec provincia plana est et deserta propter convivia paganorum contra christianos”. Încă de la mijlocul secolului al XV-lea, istoricul bizantin Laonic Chalcocondylas susținea că valahii moldoveni își trag obârșia de la romani: „limba dacilor este asemănătoare cu limba italienilor, dar atât de stricată și de deosebită, încât italienii pot înțelege doar cu greutate ce se rostește în cuvintele acestora”; subliniază însă și unitatea locuitorilor de la est și de la sud de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
la fel ne spunem Români, iar limba noastră nu dacică, nici moldovenească (dat fiind că numele Moldovei și al moldovenilor este acordat foarte de curând, cum vom spune mai apoi), ci românească (...). Iar dacă aceste neamuri n-ar fi la obârșia lor romani, cum, mă rog, ar fi putut să-și ia, prin minciună, și numele, și limba romanilor?”. Despre unitatea poporului român de la Nistru până la Tisa, cu ramificațiile sale transnistrene și balcanice, vorbesc și istoricii Școlii Ardelene. Iată cum
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Starobinski vede În privire, “mai puțin facultatea de a culege imagini, cât pe aceea de a stabili relații”. Starobinski xplică alegerea privirii ca mediator Între conștiință și obiect prin chiar etimologia cuvântului fr. regard “a cărui rădăcină nu desemnează la obârșie actul de a vedea, ci mai degrabă așteptarea, grija, supravegherea (la garde), menajamentul (l´égard), ocrotirea (la sauvegarde), afectate de această insistență pe care o exprimă prefixul dublării sau al răsturnării”. În același eseu, Vălul Popeei, criticul sublinia două posibile
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
Acea Dacie clădită pe geniul lui Burebista și Înnobilată de jertfa regelui Decebal, renovată prin opera Împăratului Traian, era În ultimă instanță regatul Daciei, patria unitară a unui popor În măsură a se regăsi Între hotarele sale străvechi, În vatra obârșiei sale. Dar, ceea ce ne preocupă aici, actul Unirii, care a constituit idealul național pentru toate generațiile dinainte de război (devenit pentru noi războiul de Întregire) a fost nu numai punctul culminant al unor aspirații, ci și Încheierea unei epoci din istoria
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
acestui capitol poate fi însoțită de vederi, diafilme, albume, pliante care redau frumusețea munților românești. Alt fragment pune în evidență măreția Ceahlăului. „Ceahlăul era domnul din veac. Către el se întorceau cei mai mulți, către el suspinau acei care se depărtaseră de obârșie, colonizând câmpiile și întinzând aria neamului." sau „Pe stânga Ceahlăului, cu nenumăratele sale turnuri de stânci, săpate pe adâncul cerului, se înalță în aer ca un fantastic castel de aur zidit de mâna fermecată a vreunui vrăjitor din povești". Lectura
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]