6,770 matches
-
să o ascult chiar fără să vreau. Ce s-a Întâmplat? V-ați Întâlnit, v-a servit? Fără Îndoială, după voce părea să aibă În jur de treizeci de ani. Era o voce stăpână pe sine, dar și un pic obosită. Dar oare o femeie la treizeci de ani ascultă muzică de genul noise? — Da, am primit marfa și am și Încercat-o aseară. — N-ați pierdut timpul degeaba! Dar nu aș vrea să vorbim la telefon despre asta. — Desigur, Înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În aceeași cameră de hotel, a Început să-mi povestească noutățile cu care venise, am simțit iar ceața, de data asta mult mai rece, plutind În aer. — M-am Întâlnit cu ea, mi-a spus bărbatul; avea un aer extrem de obosit. Lăsa impresia unei slăbiciuni a Întregii sale ființe, a unei epuizări nu doar fizice, ci și psihice, de parcă Întregul lui organism emitea un semnal: Odihnește-te! — E o femeie așa cum mi-am imaginat, a Început el să povestească cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
anumită desfășurare logică a evenimentelor. Înțelepciunea lui, acea filosofie de viață, o datora oboselii, Întrucât era evidentă doar În perioadele de slăbiciune. Mă Întreb dacă nu cumva cei care Își dedică Întreaga viață religiei nu sunt și ei niște oameni obosiți. Imaginea de om plin de vitalitate pe care și-o impusese despre sine Îl făcea să se disprețuiască cu Îndârjire de Îndată ce resimțea cel mai mic semn de oboseală. În asemenea momente Își descărca preaplinul de adrenalină. Mecanismul acesta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În minte trupul gol al fetei care venise aseară la mine În cameră, textura fină a pielii ei de pe spate și de pe fese, albe ca laptele. M-a cuprins dorul de a o mai vedea o dată. Mi-am simțit inima obosită, de-abia mai făcând față pulsului accelerat. Când o ții tot Într-o veselie, cu droguri și sex de seara până În zorii zilei, orele dimineții trec fără să-ți dai seama, ai impresia că n-a trecut decât o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
tineri și frumoși o Înconjurase pe Reiko. În viața mea n-am fost atât de obosit ca atunci. Ne-am Întors la hotel. De fapt, nici nu se putea numi hotel, era o cameră cu patul direct pe pământ. „Ce obosit sunt!, am oftat către Reiko. Și atunci ce crezi că mi-a spus cu zâmbetul pe buze? „Eu sunt obișnuită să fiu obosită, și fizic, și psihic!“ Fata asta e mai puternică decât mine, m-am gândit atunci. Când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
De fapt, nici nu se putea numi hotel, era o cameră cu patul direct pe pământ. „Ce obosit sunt!, am oftat către Reiko. Și atunci ce crezi că mi-a spus cu zâmbetul pe buze? „Eu sunt obișnuită să fiu obosită, și fizic, și psihic!“ Fata asta e mai puternică decât mine, m-am gândit atunci. Când m-am Întors spre pat, am văzut un scorpion sub cearșafuri. Yazaki mai priză o linie. Respira neregulat. În timp ce zdrobeam scorpionul sub talpa pantofului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îndoială, În Sicilia. — În fiecare seară ne distram până noaptea târziu. Pe vremea aceea nu prea luam droguri. El spunea că dorește să se dedice mai mult specialităților italienești decât drogurilor, ceea ce era, bineînțeles, o mare minciună. Era doar extrem de obosit. Am Închiriat o mașină sport italienească și obișnuiam să mergem până la Corleone, să observăm oamenii locului, sau să mergem să ne batem joc de prostituatele care-și făceau veacul Într-o discotecă situată În preajma ruinelor feniciene. Ne-am distrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
speciale numai pentru ea. De fapt, eu cred că asta s-a Întâmplat abia după ce Maestrul a Început să ia o cameră separată pentru ea. În noaptea aceea Keiko ne-a anunțat că se retrage În camera ei pentru că era obosită. Maestrul era extenuat fiindcă luase Încă de dimineață tot felul de medicamente, așa că s-a prăvălit pe pat, ca un bolovan. Mă durea sufletul să-l văd În starea aceea și nu știam ce să fac ca să-i ușurez suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fusese dezbrăcată. — Ea este Helene, zise Evona așezându-se din nou. Helene, ia loc și povestește-i domnului Kommissar despre bărbatul care a încercat să te omoare. Fata s-a așezat pe scaunul pe care stătuse Becker. Era frumoasă, oarecum obosită, ca și cum nu ar fi dormit destul sau ar fi luat droguri. De-abia îndrăznind să mă privească în ochi, își mușcă buza și se trase de o șuviță din părul ei lung și roșcat. — Ei, haide, o îndemnă Evona. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Pentru ce e aia? — Telefonul este ascultat. De Heydrich cred, dar cine poate ști? Pernuța ne asigură că discuția noastră rămâne privată. Se lăsă pe spate în scaunul aflat sub un tablou al Führer-ului și scoase un oftat lung și obosit: Era unul dintre oamenii mei, care suna de la Berchtesgaden, zise el. Discuțiile lui Hitler cu premierul britanic nu par să meargă prea bine. Nu cred că mult iubitului nostru cancelar al Germaniei îi pasă dacă va fi război cu Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tu, dar vreau să le spun vestea în seara asta. Așa că vezi dacă nu poți ca măcar capul să i-l prinzi la loc pe umeri până atunci, bine? Deubel căscă zgomotos. — În regulă, inspectore, ai trecut audiția. Rolul bărbatului obosit care are mare nevoie să ajungă în patul său este al tău. Dumnezeu știe că ai muncit din greu ca să-l obții. Cum apar Becker și Korsch, poți merge acasă. Dar vreau să organizezi o identificare din grup mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a băutură îl obligă pe acesta să se întoarcă, Deubel ieși clătinându-se afară. Korsch scutură din cap: — Nu mi-a plăcut niciodată nemernicul ăsta, zise el, dar nu credeam că e... Își clătină din nou capul. M-am așezat obosit și m-am întins spre sertarul de la birou și spre sticla pe care o păstram acolo: — Din nefericire, are dreptate, am zis, umplând două pahare. Am întâlnit privirea întrebătoare a lui Korsch și am zâmbit cu amărăciune: — Să acuzi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Himmler va fi încântat de această schimbare a vremii. Fără îndoială că îi va asocia tot felul de idei supranaturale wagneriene. — Ai fost foarte bun, Karl, zise Rahn. Până și Reichsführer-ul a făcut un comentariu în legătură cu asta. Numai că pari obosit, zise o a treia voce, pe care am considerat-o a fi a lui Kindermann. Mai bine m-ai lăsa să mă uit puțin la tine. M-am aplecat înainte și m-am uitat prin crăpătura ușii de la garderobă; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în care m-am gândit la Reinhard Lange. Cea mai slabă excrescență din trupul impur al complotului lui Weisthor nu avea să necesite, cu siguranță, un bisturiu curat și ascuțit pentru a fi îndepărtată. Nu aveam decât un bobârnac murdar, obosit, care să facă treaba. Și mai aveam și două dintre scrisorile lui către Lanz Kindermann. Ajungând înapoi la Alex, m-am dus direct la sergentul de serviciu de la recepție și i-am descoperit pe Korsch și Becker așteptându-mă împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sigur de un lucru. Terminasem cu privitul în altă parte atunci când erau hoți în magazin. Am aruncat teancul de scrisori pe masa din fața mea: — Am găsit astea când am scotocit la tine în casă, am spus. Un Reinhard Lange foarte obosit și răvășit le privi fără prea mult interes. — Ai putea să-mi spui și mie cum au ajuns astea în posesia ta? — Sunt ale mele, ridică el din umeri. Nu neg asta. Oftă și-și lăsă capul să-i cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
reținuți și se va avea grijă de ei. — Directive? am aruncat cu țigările în bibliotecă: Pentru o gloată? Hai, că asta e bună. — Fiecare șef de poliție din Germania va primi un telex cu instrucțiuni. Brusc, m-am simțit foarte obosit. Voiam să merg acasă, să fiu dus departe de toate astea. Și doar să vorbesc despre un astfel de lucru mă făcea să mă simt murdar și incorect. Eșuasem. Dar, ceea ce era infinit mai rău, nu părea ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu Circe ca pe o femeie înțeleaptă ce transfigurează trupurile slabe, uzate și obosite ale oamenilor de care se ocupă; prin practica palestrei și a băii cu aburi, aceștia devin indivizi puternici și viguroși. Dacă unii văd în activitățile ei doar cazanele în care-i fierbe pe anumiți oameni pentru a-i întineri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
împănate cu maxime ale lui Epicur despre moarte, plăcere, frică, dorință, contract, durere, descoperim niște directive adresate părinților și prietenilor în care, în ciuda numărului redus de fragmente găsite și a faptului că ele sunt în general deteriorate, ghicim un Diogene obosit, bolnav de stomac, nu departe de moarte, dar înțelept, așteptându-și cu seninătate sfârșitul. încă o scrisoare, poate a lui Epicur către mama sa, în care autorul îi cere să mai înceteze cu darurile și cu alte dovezi de generozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
dovezi de generozitate, pe motiv că prietenii și tatăl lui manifestă o dărnicie deja suficientă pentru fericirea filosofului. -3- Un budism grecesc! Extremitatea zidului povestește sfârșitul filosofiei și constituie în același timp o concluzie a existenței. Diogene din Oenanda, bătrân, obosit, bogat, bolnav, dar înțelept grație doctrinei lui Epicur, suferă de dureri de stomac și verifică temeiul practicii filosofice: epicurismul ca terapie a sufletului și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Elena Marin Alexe Candela încă mai pâlpâie și îndeamnă la ruga de seară. Ochii obosiți trag storurile, chemând liniștea în sălașul adânc, al inimii prinse de tumult. Clocotul se aude până departe, la al treilea cer. Îngerii amuțesc, consternați de tristețea care urcă în valuri, treaptă cu treaptă, implorând bucuria. Tăcerea strigă. Cerul uimit îngenunchează
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]
-
Și timpul se oprește uneori Elena Marin Alexe Astăzi am descoperit în mine, clarobscur nedorit, dureros de real. Patina vremii s-a așezat pe retina obosită, ca o dulce mângâiere ce așteaptă un răspuns ... Doar tăcerea umbrelor atacă lumina cuibărită în cel mai adânc loc, când speriată fug spre albastrul cernut printre zări, cu inima strânsă în pumn, buzele mele strigă oferta... Într-un târziu, sfios
?i timpul se opre?te uneori by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83376_a_84701]
-
2017 Toate Articolele Autorului LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA Sărut, măicuță, ființa ta Și piciorușele-ți sărut, Îți sărut sufletul și viața, Și mâinile ce m-au crescut. Îți sărut calda mângâiere, Alintul dulce ți-l sărut, Îți sărut pașii obosiți Și brațele-n care-am crescut. Îți sărut, maică, glasul dulce, Îți sărut nopțile de chin, Îți sărut ochii-nlacrimați Și clipa plină de suspin. Și fiecare dimineață Măicuță, eu, am să-ți sărut Și grijile-ți brazdate-n față, Și
LA MULȚI ANI MĂICUȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364302_a_365631]
-
VOI DORMI ÎN PACE Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 972 din 29 august 2013 Toate Articolele Autorului Când vei reveni acasă frântă, tristă, risipită Ca un porumbel în noapte după ostoite zboruri, Te voi lua sfios în brațe, obosita mea iubită: Te voi înveli cu mine, așternut să-ți fiu din doruri. Când pe pat te vei întinde și simți-vei ca o boare, Ca o palidă lumină un fulg alb pe alba-ți față, Ca o lebădă, iubito
ŞI TE VOI DORMI ÎN PACE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364337_a_365666]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > BANII CARE ADUC FERICIREA Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 971 din 28 august 2013 Toate Articolele Autorului Într-o seară de vară, după o zi ceva mai extenuantă de lucru în bibliotecă, m-am simțit obosit, am pus capul pe birou, să închid măcar ochii câteva clipe și am ațipit. Mi-am dat seama repede că sunt gata să adorm după faptul că lucrurile la care mă gândam, le vedeam aievea în fața ochilor, luând contururi distincte
BANII CARE ADUC FERICIREA de ION UNTARU în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364354_a_365683]