1,735 matches
-
atent privirea, și îl întreba serioasă: - Cum te mai simți? - Nu se vede? Bine. Răspunsul lui îi păru firesc, iar glasul mai cald ca altădată. Se gândea că va începe din nou cu trăncăneala dură, obiceiul lui, aducându-i argumente obositoare ca în final, ea să-i țină piept până la finalul pledoariei. Nu îl înfruntase niciodată pentru a evita urmările violente. Căuta întotdeauna o cale de ieșire ca o apă lină, curgătoare. Intrase într-un complex comercial, de altfel singurul care
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o furtună puternică în iulie 2005. Personalități politice care au trecut pe la mormântul lui Avram Iancu, înainte de 1989 sau după acest an, au plantat pui de goruni. Cei mai mulți s-au uscat. Către seară am ajuns in Deva, încheind o deplasare obositoare, dar plină de învățăminte. Vă invit și pe dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri, ca înainte de a pleca să vizitați țări străine, să vedeți mai întâi frumusețile țării noastre. Chiar se merită, căci aveți ce vedea! DE LA MITURI ȘI LEGENDE
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
strîng documentația tehnică, îmi iau agenda, mi le pun în față și mă așez pe scaun. Mi-e groaznic de somn. Îmi împing casca pe ceafă, las fruntea pe brațele puse unul peste altul și închid ochii. Un somn greu, obositor pune stăpînire pe mine. Ce faci, Mihai, dormi? întreabă o voce de bărbat. Mă întorc: jos, în ușă, stă Dinu Zaharia. E îmbrăcat ca de plecare acasă: pardesiu elegant, bleumarin; fular de mătase gri; cămașă albă și cravată cu dungi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
față și să-mi schimb batista; cea din buzunar mi-e udă toată. Urc pînă la mine și vin imediat, îi spun. Bine. Stau la treizeci și trei, îmi reamintește Fulvia, pornind pe culoar, mergînd încet, ca după un drum lung și obositor. Prind balustrada în palmă și urc treptele anevoie, poticnindu-mă tot mai des din cauza durerilor care-mi cuprind mușchii sînt dureri atît de ascuțite, că-mi simt maxilarele încleștate, nici să înjur nu mai pot. Aș vrea să mă întind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu cafard-uri și nostalgii. Fii plină de încredere. Eu am o imensă încredere în tine, iubirea mea cea mare. Mamina te sărută, delicat și trist II 24 noembrie 1947, luni De dimineață am fost la școală patru ore; cam obositor și dur. M’am întors acasă și am reluat compresele reci; când a venit Mihai m’a găsit legată pe sub bărbie; vream să se elimine ultimul vestigiu de rău și mâine să mi pot face cursele absolut necesare: poșta, Rainer
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Căminul ar trebui să fie un sanctuar, așa mai scria, și că nimeni nu are nevoie să știe chiar totul. Ceea ce, dacă stai să te gândești, e de bun-simț. Așa că în ultimul timp am filtrat la greu. Toate lucrurile astea obositoare, lumești, cum ar fi... de pildă, facturile pentru cardurile de magazin, prețul exact pe care l-am dat pe niște pantofi... Și, știți ceva, cred că teoria e beton, pentru că relația noastră parcă n-a mers niciodată atât de bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sper că totul este doar o măsură de precauție și mi veți scrie, în curînd, de acasă sau de undeva, unde o să vă petreceți vacanța. A mea a trecut și a fost nu numai frumoasă și interesantă, dar și foarte obositoare. A d-voastră vă doresc să fie numai frumoasă și plăcută, odihnitoare și plină de bucuriile unei vieți calme și simple. Cu aceleași gînduri bune de totdeauna, Ion Maxim </citation> (18) (19) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”21
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
II-a, șeful acesteia și oamenii săi au Înregistrat 12 oameni cu probleme. Totuși, poate fi considerat ca satisfăcător bilanțul dacă ne gândim că era vorba de 118 tineri. Tragerea la sorți a celor care urmau a lua drumul și obositorul drum al cătăniei nu era publică și acest lucru l-am constatat prin citirea adresei nr.527/9 februarie 1877, trimisă de primărie polițaiului: „Am onoarea a vă comunica anexat Publicațiunea no.524 și vă invit ca pe de o
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de Yage, începând în același timp să fluiere melodios. Termină de zdrobit prima bucățică, îmi dă mie bolovanul ciocan și îmi spune să continui să pisez și să cânt în același timp. Încep ceea ce, de fapt, este o muncă destul de obositoare, timp în care Alfonso pleacă să facă un foc mare pentru oala de ayahuasca. După puțin timp vine alergând, panicat: CE FACI, NU ȚI-AM ZIS SĂ CÂNȚI??!! CÂNTĂ!!! ...Ăăă... știi că nu prea am voce... deși mama mea e
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
înainte de a fi comici : pun personajul înaintea gagului. Cu alte cuvinte, personajele pline de culoare ale acestui film nu sînt atît de pline de culoare încît să nu te poți uita la ele, după cum nici aventurile lor țăcănite nu sînt obositor de țăcănite (deși eu m-aș fi lipsit cu plăcere de întîlnirea cu polițistul connaisseur de porno). Cuplul de realizatori (soț și soție) nu uită nici o clipă despre ce e vorba, de fapt, aici : despre o familie americană normală (crescută
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
publice - Programe spirituale legate de diverse evenimente, care au semnificație pentru cei ce nu sunt membri ai bisericii, Ex. Paști. d. Zone albe “Trebuie să se intre în câmpuri noi, iar timpul care a fost folosit până acum în muncă obositoare, pentru adventiștii care n-au nici o dorință să învețe, trebuie să fie devotat pentru aceste câmpuri noi, să se iasă la drumuri și la garduri și să se lucreze pentru convertirea necredincioșilor. Dacă adventiștii vin să asculte, lăsați-i să
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
aprobau nici ei și mă rugau să nu reacționez la învinuiri spre a nu crea noi tensiuni. Tăceam de dragul armoniei din școală, mai ales că nu mă știam cu nimic vinovat! Până într-o zi de sâmbătă, sfârșit de săptămână, obositor, cu ședință sindicală și de consiliu pedagogic la care intervine și respectivul proferând acuze noi. Exasperate, colegele Bușilă și Furnică îi cer să ne lase în pace cu aceleași și aceleași învinuiri nefondate, că e târziu și alte replici, încât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o înțelegeam tot mai bine, dar nu făceam efort deosebit ca să și vorbesc. Plecarea mea din Paris a adus din nou în casa Marianei pe toți cunoscuții și prietenii din vizitele anterioare. Mă bucuram de acest fapt, dar erau și obositoare aceste multe vizite. Eram mulțumit că, prin comportarea mea, nu supărasem pe nimeni și fiecare din cei veniți, bărbați și femei, îmi făceau călduroase urări de ani mulți cu sănătate și o nouă revenire la Paris! Venisem cu trenul și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
i-o descoperi. Condurache (actor cu însușiri extraordinare) rămâne totuși, un persiflant, un miștocar superficial, spectatorul fiind derutat, nu știe pe ce poziție să se situeze față de el. În prima parte a piesei există momente lungi care devin (ce păcat!) obositoare prin nerezolvarea lor. Nici o clipă n-a existat acea atmosferă misterioasă, delirantă, terifiantă. Totul mi se părea făcut prea pe scenă, nu voit, ci din greșeală; nu constant, ci din contră, „pe sărite”. Totul îmi părea ori prea frumos, ori
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
străchini de lut. Am ajuns la Vâlcea seara descizând nu la casa de sub Cetățuie, ci la „Cula” doctorului Dubinciuc care ne aștepta cu grătarul încins și micii pregătiți pentru a petrece o seară de pomină cu cântece și prietenie. Deși obositoare, ziua ne-a fericit pe toți - o adevărată zi de vacanță, de documentare și de îndestulare. Sâmbătă, 6 iulie Ne-am îmbarcat din nou în microbuz și am pornit spre Cozia, am vizitat mănăstirea și de aici am luat-o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
acte în care se scurg mai multe zile, luni sau chiar ani. Aici e vorba de un singur timp de acțiune într-un singur loc. Ruperile de ritm trebuiesc făcute de noi. Dacă țipăm tot timpul, devine totul mult prea obositor. 11 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu Fiecare din noi are un scop precis. Scopul meu (Merciutkina) este să scot bani cu orice preț. Se pare că banca asta ori este în curs de faliment, ori în pragul unei mari afaceri. În
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Pentru a vedea cum stau problemele cu românii noștri din SUA și Canada după 1990, în perioada 23 iunie-5 iulie 1991 l-am însoțit pe Adrian Dohotaru într-o deplasare în cele două țări cât două continente. Itinerarul a fost obositor, dar instructiv și eficient: New York-Washington-Cleveland-Toronto-Ottawa-Montreal-New York. Cu excepția drumului Montreal-New York, ne-am deplasat cu mașinile misiunilor noastre , însoțiți de diplomați ai ambasadelor. Am avut peste tot întâlniri cu oficialități, cu profesori și studenți, cu reprezentanți ai mass-media și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
comoară", respectiv pe Doamna Rusu, o româncă stabilită în Parana prin anii '50, femeie cultă, inteligentă, bine cunoscută și respectată de autoritățile locale, cu ajutorul căreia aranjasem organizarea la Muzeul de artă a expoziției de covoare. Drumul a fost greu, lung obositor, cu cele 30 de covoare "la purtător", care încingeau și mai mult atmosfera din mașină. Peisajul în schimb era încântător și aveam noroc de vreme bună. Când am intrat în zona statelor Sao Paulo și apoi Parana, au apărut munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
În alte p)rți. Sumbru și Întunecat, ca În gândurile domnului Bloom din românul Ulise al lui Joyce. Ins) În aerul str)lucitor și În masivii nori albi suspendați deasupra munților Încrețiți nu este nimic ce ar putea p)rea obositor. Aceast) atmosfer) face ca banală expresie „din alt) lume” s) fie Îndeajuns de adev)rât) că s)-ți fac) sufletul s) tresar). Municipalitatea a transformat Gai-Hinnom Într-un parc. Fundația Wolfson din Londra a finanțat amenajarea gr)dinilor și acum
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de a mă pierde În amestecul de tentații care pot duce la haos și confuzie. Aveam În minte, ca o aspirație, imaginea drumului ascendent În spirală, dar mă Întrebam dacă acumularea frenetică de proiecte nu era de fapt decât o obositoare deplasare pe orizontală În direcția mediocrității. Vorbele lui Brâncuși Îmi sunau Însă În ureche ca o incertă Încurajare: „Ce e dificil nu e să faci lucrurile, ci să te pui În starea de-a le face“. Simțind pericolul propriei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
privat de emoțiile pe care se spune că le trăiesc majoritatea scriitorilor. Acea primăvară a anului 1916 o văd ca pe o primăvară petersburgheză tipică, atunci când Îmi amintesc imagini ca acestea: Tamara purtând o pălărie albă nefamiliară, printre spectatorii unei obositoare partide de fotbal interșcolar, În care, În duminica aceea, un noroc extraordinar m-a ajutat să rețin nenumărate mingi; sau un fluture Camberwell Beautys, exact de aceeași vârstă cu idila noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Pietroasa, care, mergând în urma mea pe stradă, la o anumită distanță, își scălâmbăia mersul, nu ca să râdă de mine (de defectele mele), ci dintr-o spontană, pură afinitate - o voi întâlni, cu siguranță. * Biserica e aproape goală, slujba - lungă și obositoare. E Joia Mare, lumea se rezervă pentru a doua zi, când, de Vinerea Mare, o mulțime nesfârșită va înconjura de trei ori catedrala. Alături de tata, îngenuncheat și el, stau în genunchi, pe lespezile frumos lustruite și totuși incomode, mă uit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fiu complicele nedreptății. Apărasem un coleg și un prieten nevinovat. Avusesem o atitudine dreaptă. Bravasem. Devenisem un mic „erou”. După confirmarea - la Centrul Universitar de pe Plevnei - a exmatriculării, a urmat o perioadă pe care aș numi-o a discuțiilor neoficiale, obositoare și inutile, chiar dacă îmi erau impuse de cei care îmi voiau binele. Țin minte că m-am plimbat pe cheiul Dâmboviței, între Piața Națiunii și Podul Mărășești, cu o colegă de an, evreică, cu care până atunci nu stătusem aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui aprilie și pe care l-am „petrecut” atât de departe de casă), profitând de întoarcerea în țară a unei delegații române, i-am scris Doinei una din puținele mele scrisori. Și iată-mă, în sfârșit, după o călătorie extrem de obositoare, la Otopeni, scăpat și din labirintul controalelor și formalităților de tot felul; în față, o ușă batantă; o împing, trec prin ea, și deodată, în sala imensă în care mă trezesc și în care în aceeași clipă explodează parcă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
centrul F.D.C. mi se comunicase să particip cu cel mult 20 de elevi, din cei care voiau să participe, dar cei care voiau să participe erau mai mult de 100. Cu toate explicațiile oferite, că marșul este greu, că-i obositor, că toată noaptea vom merge în coloană de marș, că a doua zi va trebui să fim primii la în datoririle noastre (participarea la Serviciul Divin), ca și cum ne-am fi odihnit toată noaptea, seminariștii n-au cedat. N-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]