4,431 matches
-
multele neplăceri ale ziaristicei e și aceea de-a polemiza cu organe a căror voință e dictată de mai nainte de cine știe ce interese necunoscute. Stat pro ratione voluntas. Astfel de ex. întîmpinăm în "Neue freie Presse" din Viena nălucirile vrunui obscur corespondent de gazetă care atribuie partidului conservator din România ba sentimente antidinastice, ba tendența de-a înclina spre politica balcanică a Rusiei, ba câte altele. Tot astfel "Bukarester Tagblatt", într-un articol intitulat Lupul în piele de oaie, ne face
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu atenție expunerea științei sau această expunere nu i s-ar face limpede întru atât obiectul ei ar dispărea. De aci greutatea expunerii. O nenorocire a multor lucrări asupra materiei ce ne ocupă este lipsa de claritate, întrebuințarea de cuvinte obscure, cu două și adesea cu trei înțelesuri. Când dăm peste o carte rea, obscură, confuză, când ascultăm o prelegere rea asupra unei științe care cere în expunerea ei un model de limpezime, să știm că vina nu e a științei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
atât obiectul ei ar dispărea. De aci greutatea expunerii. O nenorocire a multor lucrări asupra materiei ce ne ocupă este lipsa de claritate, întrebuințarea de cuvinte obscure, cu două și adesea cu trei înțelesuri. Când dăm peste o carte rea, obscură, confuză, când ascultăm o prelegere rea asupra unei științe care cere în expunerea ei un model de limpezime, să știm că vina nu e a științei, ci a expunătorului, nu obiectul strică, ci nepriceperea aceluia ce-l tratează. Rezultatul acestei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aproape general; acest rezultat ne explică oarecum lipsa de propășire ce se constată în istoria acestei științe. El se datorește ușurinței cu care multe capete nechemate s-au crezut și se cred cu atât mai savante cu cât sânt mai obscure. Cu cât ele s-au cufundat în forme încurcate și în formule și fraze învățate pe de rost, cu atât s-au pretins mai filozofi și în fond cu atât mai mult le-a scăpat obiectul științei, obiect care nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
viața, poporul, / Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis..." Înger și demon) care nu întreține o rivalitate în faptă (acel le cri al unui mysterium tremendum), pentru că lipsește preopinentul: în absența zeului omul eminescian are în față doar o entitate obscură haosul originar, vidul, absolutul, eternitatea, care sunt, situate "dincolo de principii" (F.W.J. Schelling). Domeniul "răzvrătitului" la M. Eminescu nu este istoria, ci lăuntricul ființei: "Eu scormonesc în minte-mi a gândurilor lavă" (Mureșanu). Nu am avut "metalul" demonului în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
-n cap, Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâini, Pulbere-s astăzi..." În van căta-veți) Pentru a sugera sfârșitul Eminescu folosește o formulă imposibilă: "înmormântații" își trăiesc moartea: "Ce afli-n lume? Mii de generații, Popoare mândre sau obscure nații De mult peiră și pe-a lor cenușă Trăiește...cine? ei! Înmormântații." (Rime alegorice) Timpul și spațiul este abolit într-o singură formă a neantului: deșertul, pustiul: Se pare că cerul e un palat de imperator Deșert pustiu căci
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
culorile fundamentale, cînd stinse și reculese, cînd arzătoare și sonore. În preajma acestor monumente, românii s-au simțit la ei acasă. Nu s-au simțit însă acasă atunci cînd în glia lor au început să se înfigă monumentele comunismului, venite din obscure spații turanice, înălțîndu-se străin și amenințător. Menite să acompanieze discursul totalitar. Să bage frica în oase. Rolul giganților din beton avea să se dovedească a fi acela de a copleși, prin dimensiuni spăimoase, casa și biserica. A le minimaliza, a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Horia Damian. În țară, începuseră să prevaleze profitorii graselor stipendii ale propagandei, șmecherii, adulatorii și imnografii. Sindromul duplicitar a marcat importante figuri ale noii generații, determinînd astfel abdicarea cvasigenerală de la menirea artei. Dacă aservirea cohortei de simbriași ai puterii, nume obscure dar și disponibili notorii ca Bălașa, Piliuță, Șetran, Mărginean, nu mai mira pe nimeni, coruperea unor pictori autentici, Bitzan printre ei, începea să producă soiul de marasm din care pictura românească n-avea să-și mai revină. Nu-și poate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un pic altfel. Mai liniștită? Mai blazată? Sub mișcarea asta browniană a trotuarelor, în afunduri, colcăie cealaltă viață, viața-ncleștărilor înveninate de ură. În fond: confruntarea pe viață și pe moarte a forțelor democrate, care-au biruit în '96, cu structurile obscure și perfide ale comunismului rezidual. Ce-ntremătoare promenadă a perechilor tinere, biologic triumfătoare și dezinvolt elegante, pe străvechile bulevarde! În tren. Un Fifi Înaripatu, un Olandez Zburător, în perpetuă neliniște. Mai mult păsăroi decît om. Se tot ridică de pe locul lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să luăm aminte că două din capodoperele lui Lucian Pintilie De ce trag clopotele, Mitică și O vară de neuitat ne plasează într-o Românie jalnică, promiscuă și abjectă, singura existentă, vezi doamne, în ordine eternă. Nici vorbă, sigur, de intenții obscure la un creator, moral prin excelență, Pintilie, dar peliculele ne pun, vrînd-nevrînd, în fața unui ecran înșelător, în ultimă instanță fals. N-o fi fost regatul României cel mai perfect dintre regate, dar nici stînd, generalizator-simbolic, sub stigmatul deriziunii și abjecției
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu toată scuza cochetă a purtătorului de baston, caduceu antiboem. Imagini cutremurătoare din începutul bolșevismului românesc. Gloata rufoasă și isterizată aclamînd noua putere impusă de Moscova. Dej, Bodnăraș, Groza, Niculi, dar și... dar și... Sadoveanu, Parhon, apoi figurile sinistre și obscure din anturaj (acompaniate de uniformele polkovnicilor sovietici), toată clica asta instalată de armatele de ocupație, în ținută de gală, culoare închisă, pălărie, fular alb etc. imitînd țopește elita antebelică, deja înfundînd pușcăriile, clica "elegantă" în tribune, contrastînd tragi-comic cu rufoșenia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așadar. Curios cum, în cu totul alt context, unul petrecut după patruzeci de ani, dar unanim valabil oricînd, o defecțiune de amploarea, să zicem, graselor diplome false de la Medicină cade (dar nu cu umorul lui Ș. Cazimir) pe capul unei obscure secretare. Vase comunicante în timp. Nu-l mai văzusem/nu-l mai auzisem de-un veac pe mult prea delicatul și nu mai puțin politicosul poet, cînd, ivindu-se cu ocazia unei serate literare în impunătoarea aulă unversitară, am asistat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bine, zilnic, pe la prînzul pîrjolit, se consumă aici una din cele mai ingenui reprezentații. Numai dacă o luăm, firește, în sine, fără conotații năstrușnice, precum cele la îndemîna oricărui condeier, fie el și prozator oarecum notoriu al urbei, cu rubricuță obscură într-un jurnal bahluian obscur, care știe una și bună: să dea în dușmanul poporului, cel care suge sîngele etc. etc. Havuzul. Aurolacii. Scenă demnă de pensonul voluptosului Frans Hals, care ferită de "interpretări", de fanatele clișee cu copiii străzii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se consumă aici una din cele mai ingenui reprezentații. Numai dacă o luăm, firește, în sine, fără conotații năstrușnice, precum cele la îndemîna oricărui condeier, fie el și prozator oarecum notoriu al urbei, cu rubricuță obscură într-un jurnal bahluian obscur, care știe una și bună: să dea în dușmanul poporului, cel care suge sîngele etc. etc. Havuzul. Aurolacii. Scenă demnă de pensonul voluptosului Frans Hals, care ferită de "interpretări", de fanatele clișee cu copiii străzii pîclișind imaginea țării dincolo îți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jumătatea de secol totalitar. Dimpotrivă, tînărul (și simpaticul) istoric Adrian Cioroianu oficiază, în scrisul său, în emisiunea deja amintită, un act înțelept de reformulare a istoriei în lungul și lugubrul interstițiu comunist. Aproape nimic din gestica lui intelectuală nu indică obscure servituți, cu atît mai puțin polițe la eventuale presiuni venite dinspre un mental încă așa de marcat colectivist. Spun aproape, deoarece din nou ușor stupefiat nu-mi dau seama ce îl determină pe Adrian Cioroianu să-i trateze, în emisiunile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o definitivă istorie autohtonă a artei structurată doar pe atare specimen! A și existat, de altfel, dar din fericire a dispărut în hăuri. Insignifiantul. Manufacturierul cunoscut doar de amici și de rudele apropiate. Consumîndu-și bruma de talent între patru pereți obscuri, întreținînd o boemă tristă, fără pretenții de notorietate, vegetînd în bîrfe și răutăți, oricum neprofitabile. De neluat în seamă. Final stenic: țara va reintra, sigur, în rîvnitul circuit european, fracturat cîndva de totalitarism dar predestinat, prin origini, să supraviețuiască nobil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca Rodin, Bourdelle, Maillol, dacă ar fi fost să-și depășească statutul de provincial, într-o cultură provincială, și să se fixeze cu "obrăznicie" în șocul momentului. A făcut-o, în schimb, compatriotul său, plecat pe jos dintr-o Hobiță obscură și instalat, cu "obrăznicie", în inima Parisului. În care și-a încropit atelierul și în care a început să se miște cu dezinvoltura alogenului manfișist. Dacă Paciurea își anulase doar profesorul, Brâncuși i-a anulat pe toți. Radicalismul soluției sale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noapte costume de carnaval. Ce nu poate firava democrație de după decembrie '89, adică să așeze faptele la locul lor (într-o istorie care oricum e scrisă, dar încă nerostită), o face invers, și cu urmări dintre cele mai nefaste forța obscură perpetuată după lovitura de stat din același decembrie '89. În loc să fie numită pe numele ei și detașată net de aspirația (cvasi)generală întru răsturnarea comunismului (atît de nesperat ivită într-o țară ce părea să-și fi uitat identitatea), este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
abuziv de Poartă. Cine urmărește cu atenție relațiile externe ale Principatelor Române (oficiale prin ordine ale Porții, oficioase sau secrete) descoperă un păienjeniș de linii și puncte de contact mai mult sau mai puțin reprezentative, mai mult sau mai puțin obscure, mai mult sau mai puțin „leale”, dar luate în întregul lor, uimesc prin constanța țelului: menținerea „țării”, ameliorarea poziției domnitorilor (conta funcția) și, prin aceasta, salvagardarea ființei de stat a Principatelor. Oracolul Pithiei din Delfi ascunde, deci, un fir roșu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Realitate care domnea fără rival pe vremea lor. În această situație, cu siguranță resimțită ca dramatică în plan personal, erau posibile două atitudini. Prima soluție era eludarea problemei, prin simpla punere a Realității între paranteze, ca pe un concept ontologic obscur și non necesar pentru progresul științific. E calea pe care au urmat-o și o urmează încă majoritatea oamenilor de știință. Jung, Pauli și Lupasco au ales calea infinit mai grea și mai chinuitoare cea a inventării (sau poate a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
1984. În entuziasmul nostru ternar, l-am numit Trialog. Trialogul a fost o experiență de neuitat: un spectacol al inteligenței, o sărbătoare a spiritu-lui. Lupasco răspundea la toate întrebările cu o mare deschidere, curios să afle opinia preopinentului. Lămurea aspecte obscure ale gîndirii sale cu o ușurință care ne uimea. Iar cînd nu știa să răspundă, o spunea fără nici o jenă. Desigur, chestiunea orgasmului lui Dum-nezeu ne-a intrigat. Lupasco precizează: ""Orgasmul lui Dumnezeu" este conștientizarea contradicției fundamentale. Înțeleg prin aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a celorlalți numai ca ceva negativ. Lezarea acesteia ca voință existând-în-fapt este deci suprimarea crimei, care altfel ar rămâne valabilă și este restabilirea dreptului"109. Doctrinei "anulării", i s-a obiectat că, deși este ambalată cu grijă într-o frazeologie obscură, este un principiu utilitarist, fiindcă susține că funcția pedepsei este de a aduce lucrurile în starea de dinaintea delictului 110. Prin urmare, pedeapsa este justificată prin consecințele sale, adică prin înlăturarea efectelor negative pe care delictul le-a avut pentru victimă
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
al legii"160. Ideii hegeliene a pedepsei ca "negare" sau "anulare" a infracțiunii i s-a obiectat că este ori neinteligibilă ori are un caracter utilitarist. S-a susținut că doctrina "anulării", deși este ambalată cu grijă într-o frazeologie obscură, este în mod clar un principiu utilitarist, deoarece susține că funcția pedepsei este de a aduce lucrurile în starea de dinainte ca actul vătămător să se fi petrecut. Prin urmare, justifică pedeapsa prin efectele sale, prin consecințele dorite pe care
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
imens și care emană nu doar multă durere și oroare în fața dramei căderii omului, ci și multă bucurie autentică în fața credinței nestrămutate într-un viitor al omenirii în care va învinge Ierusalimul, adică libertatea veșnică. De la statura să de artist obscur, el a ajuns să fie recunoscut azi că unul dintre poeții majori ai romantismului, unul dintre cei mai originali creatori din întreaga istorie a literaturi engleze și universale. IV. POETICA ARHEOMORFICĂ A LUI WILLIAM BLAKE "Legile eterne Păstrează un glorios
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
of Luvah from the furnaces of Urizen: "If I indeed am Vala's King, & ye, O sons of Men, "The workmanship of Luvah's hands în times of Everlasting, "When I call'd forth the Earth-worm from the cold & dark obscure "I nurtur'd her, I fed her with my rains & dews; she grew 85 "A scaled Serpent, yet I fed her tho' she hated me; "Day after day she fed upon the mountains în Luvah's sight, "I brought her
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]