2,880 matches
-
sfârșea unul și începea altul. Dinspre ziduri străbătea psalmodierea sutrei și bătaia surdă a tobelor, scoțând și mai mult în evidență liniștea orașului. Endō s-a oprit să asculte pașii ciudatului străin, dar nu se mai auzeau. Imaginea lui îl obseda. „Oare ce are de gând? Să vină el după mine până-n Yamagata...“ Prostul acesta de străin era tare straniu. Endō nu înțelegea deloc de ce-a pornit Gaston în căutarea lui până-n Yamagata. Psalmodierea sutrei se sincroniza cu bătăile tobei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe care se află felii de prosciutto, șuncă de Parma, pui rece și carpaccio, brînză Brie, Camembert, Roquefort și Chèvre, măsline, ardei umpluți și castraveciori de un verde intens. Dan a regresat la vîrsta de douăzeci de ani, cînd era obsedat de muzică și cluburi. Știam de obsesia asta a lui, dar nu o văzusem niciodată pe viu. Adică, niciodată ca acum, cînd l-am urmărit cum și-a petrecut ore Întregi aplecat deasupra CD player-ului, selectînd cu atenție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Putem să ne uităm acum? Putem, tati? Te rog? — Nu, dragule, spune Dan, urmîndu-l În Încăpere. Azi nu ne uităm la televizor. Se Întoarce către mine și Își dă ochii peste cap. Nici patru ani n-are și deja e obsedat de televizor. Ca adolescent, cum o să mai fie? — Distrage-i atenția cu un castel de nisip uriaș, zic eu rînjind. La magazinul de cadouri se vînd găletușe și lopățele. Cam la o sută de lire bucata, clatină el din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
spun ceva, orice, numai să plec cât mai repede... să nu-i mai văd. Mă fixau cu ochi goi, reci, fără milă. ― Inchizitorii nu știu să surâdă. ― La un moment dat, aproape că nu mai auzeam ce mă întrebau. Mă obsedau ochii lor. Pustii, cruzi... ― ... o cruzime uniformă... ―... și plini de frig, mai ales. Erau pironiți asupra mea ca asupra unui obiect oarecare. Asta mă făcea să nu-i mai pot îndura. Niciodată nu m-am simțit mai desființat. Nu mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
preferat exemplele despre cum se poate trăi? ― Martirii au demonstrat, oricum, că o moarte poate fi transformată în nemurire. Nu vrei să observi, Galilei, că martirii și-au ratat, poate, viața, dar nu și-au ratat moartea. Pe tine te obsedează doar spaima prin care ai trecut. III ― Ciudat e că aproape același lucru mi l-a spus și Ana. ― Cine e Ana? ― O femeie pe care o visez de la un timp, fără s-o cunosc. I-am dat un nume
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mine"..."Rămîn, a șoptit Ana. Rămân căci avem o cicatrice comună." Vorbele ei mi-au dat curaj, cu toate că nu le-am înțeles. Dar, peste putină vreme, eram iarăși singur. Și mă gândeam că acum singurătatea mea devenise aproape destin. ― Te obsedează, vezi, singurătatea. ― Și ce-ar trebui să fac? ― S-o împarți cu cineva. S-o împarți cu oamenii, Galilei. Nu cu arborii. Nici cu pietrele sau cu cerul. ― Lucrul de care am cea mai mare nevoie acum e liniștea. ― Impresia
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
fusese înălțat rugul, mi l-am închipuit cuprins de flăcări, încercînd să blesteme cu limba legată... numai în biserica Sant' Onofrio de pe Gianicul, unde m-am dus să văd mormântul lui Torquato Tasso, am mai simțit un asemenea frig. ― Te obsedează, observ, toți cei care au avut de-a face cu Inchiziția. ― Dar Torquato Tasso n-a fost hărțuit de Inchiziție. S-a hărțuit singur, din pricina bolii care i-a tulburat din ce în ce mai mult viața. ― L-ai întîlnit vreodată? Eu i-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cei douăzeci și trei de ani nu reușise să lase gravidă o femeie, și căsătoria cu Alimunda, fiica regelui francilor Theodebert, continua să fie amânată. Se zvonea că nu ar fi fost în stare să satisfacă o femeie, deoarece era obsedat de mama sa. Și amândoi erau bănuiți că puneau la cale vânzarea libertății longobarde către bazileul de la Bizanț, prețul fiind unificarea creștinilor sub jurisdicția Bisericii de la Roma. Mai mulți oșteni de vază și duci, molipsiți de acel crez și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o carte cu coperte negre. În centru se Întindea, moale, o femeie goală. Semnul de carte era așezat către ultimele pagini. Nebunia. Romanul, căruia Îi citise bunele recenzii, Îl cumpărase mai mult pentru coperta lui nespus de frumoasă. Sasha era obsedat de bunul gust. Nimic din casa lui sau din persoana lui nu trebuia să fie sau să pară comun sau degradant. Prin ferestrele deschise Îi zâmbeau un șir de acoperișuri roșii și, foarte aproape, cupola strălucitoare a bisericii San Pietro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cărora nu se putea concentra. Nu la ora aceasta, căci la opt și un sfert dimineața, din cauza presiunii scăzute, nu reușea să raționeze prea bine. Elio ar fi preferat ca ea să lase această corvoadă polițiștilor din escortă, căci era obsedat de gândul că cineva ar vrea să le facă rău - să le răpească sau să le ucidă -, dar Maja nu credea că dușmanii lui Elio Își băteau capul sau știau măcar despre existența ei și a Camillei. Cu el aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
expusă familia. — Mama mea are o ecuadoriană care nu rupe un cuvânt În italiană, deși sunt deja doi ani de când stă aici, dar nu a Învățat nimic, nici nu e În stare să răspundă la telefon, spuse mama Guendalinei. Era obsedată de mama ei și, ca urmare, Își obseda la rândul ei fiica, păianjen obraznic, pe care Camilla o ura, dar pe care Elio insistase să o invite, căci tatăl ei era un tip important la Casație și astfel, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu rupe un cuvânt În italiană, deși sunt deja doi ani de când stă aici, dar nu a Învățat nimic, nici nu e În stare să răspundă la telefon, spuse mama Guendalinei. Era obsedată de mama ei și, ca urmare, Își obseda la rândul ei fiica, păianjen obraznic, pe care Camilla o ura, dar pe care Elio insistase să o invite, căci tatăl ei era un tip important la Casație și astfel, Într-o zi, putea să-i fie util. — Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Înconjura, lampioanele, vitrinele, trăsurile care așteptau turiștii În față la Barcaccia dispăreau În Întunericul tunelului care Îi Înghiți. Mulțimea se apropia ca un șuvoi. Dacă aș putea să uit cuvintele, promisiunile, minciunile. De-a lungul pereților galeriei, panourile publicitare Îl obsedau cu amăgirile lor. Și deasupra lui, agățat de cupola goală a galeriei, străbătută de cabluri electrice și tuburi de neon, Îi atrăgea atenția un afiș albastru ca și semnalizatoarele stradale. Era un indicator. RESPECTAȚI SENSUL DE MERS, sublinia un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vrut să-i spună că Îi părea rău că nu știuse să-și păstreze sîngele rece În fața lui Gildas. Avea suficient tact ca să știe că nu de scuze avea ea nevoie, ci de un răspuns la o Întrebare care o obseda. I-l oferi pe cel mai cinstit, după părerea lui. - Cred că trebuie să fim atenți la semne, spuse el Încetișor. Au Întotdeauna un sens. TÎnăra femeie se Înfioră. Era aproape cuvînt cu cuvînt ce spusese Gildas, cu o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o audă și nu-și dădu seama cu adevărat de prezența ei decît atunci cînd ea Încercă să-i smulgă bidonul din mîini. Întoarse spre ea un chip cu trăsăturile deformate de ură - o imagine care avea s-o obsedeze vreme Îndelungată pe tînăra femeie -, la fel ca vorbele pe care le azvîrli cu violență. - Șterge-o de aici, Marie! Nu faci parte dintre ai noștri! Ascunzîndu-și durerea pentru mai tîrziu Într-un ungher al ființei, Marie se agăță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vrut să ne convingă de faptul că a părăsit insula, nu ar fi procedat altfel. Bătea pasul pe loc, dar nu se Întorsese. - GÎndește-te la asta Înainte să pleci la Plymouth! Cuvintele sunaseră ca trîntite. Ușa se trînti și ea. Obsedată de justețea remarcii lui Fersen, Marie se gîndea la Nicolas, dar și la Christian, care o aștepta la hotel și care cu siguranță se Întreba unde se dusese, cu atît mai mult cu cît Își Închisese mobilul ca să poată cugeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Morineau? Am o mică treabă pentru tine... Se lăsase noaptea peste Lands’en de mai multe ceasuri cînd Marie ieși din jandarmerie sub pretextul că-și dezmorțește picioarele. Apelă numărul de mobil al lui Christian. În realitate, imaginea lui o obseda, se simțea prea vinovată față de el, trebuia să-i vorbească, să restabilească legătura Între ei. Rămase uluită auzind mesajul vocal care anunța că numărul respectiv nu mai era valabil. Christian Își pusese amenințarea În practică, tăiase toate punțile. Simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe toate fețele opțiunile care i se ofereau. În zori, se hotărîse să-și amîne decizia pe mai tîrziu. Totul avea să fie cu siguranță mai limpede În mintea ei cînd se va fi eliberat de toți demonii care o obsedau, Își spuse ea cu lașitate. Era Încă devreme cînd ajunse la jandarmerie. O salută scurt pe Annick: aceasta băgă de seamă cearcănele și mutra Încruntată fără să facă nici un comentariu. - Cafea? Marie Încuviință fără să se oprească. - Așteaptă, am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sufocantă. În general, bătrâna nu adormea decât puțin Înainte de zori. În timpul zilei se Învârtea prin apartament În papuci, vorbind cu voce tare fără să-și dea seama, repetând uneori aceeași frază de cincizeci de ori la rând. Cazul Janinei o obseda. „N-a venit la Înmormântarea lui taică-su...” Trecea dintr-o cameră-n alta, ținând uneori, uitată În mână, o cratiță sau o cârpă de spălat pe jos. „Înmormântarea lui taică-su... Înmormântarea lui taică-su...” Papucii târșâiți pe gresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bruno Îi veni s-o ia de mână. O luă. — Niciodată nu le-am Înghițit pe feministe..., continuă Christiane când ajunseră la jumătatea pantei. Putorile astea nu discutau decât despre spălatul vaselor și Împărțirea sarcinilor menajere; erau de-a dreptul obsedate de spălatul vaselor. Uneori mai spuneau câte ceva despre bucătărie sau aspiratoare; dar marele lor subiect de conversație era spălatul vaselor. În câțiva ani, reușeau să-i transforme pe bărbații din jurul lor În niște nevrozați impotenți și acri. Din acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
când voiau să le Întoarcă serviciul, de regulă urma o decepție. Vulvele lor, lăbărțate de penetrări În poștă și masturbări brutale (adesea practicate cu mai multe degete și chiar cu toată mâna), erau la fel de sensibile ca un calup de osânză. Obsedate de ritmul frenetic al actrițelor porno profesioniste, Îi zgâlțâiau penisul cu brutalitate, ca pe o tijă de carne insensibilă, cu o ridicolă mișcare de piston (omniprezența muzicii tehno, care eliminase ritmurile unei senzualități mai subtile, juca desigur un rol În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de menajeră. Deși m-am simțit bine Hai odată. N-am timp să scriu mai mult, trebuie să plec. Las hârtia jos pe masă și pornesc spre ușă. După care mă opresc. Nu pot să las scrisoarea neterminată. O să mă obsedeze tot restul zilei. Deși m-am simțit bine în compania dumneavoastră, simt că este timpul pentru o nouă provocare. Vă mulțumesc mult pentru amabilitate. A dumneavoastră, Samantha Sweeting Las creionul jos și-mi împing scaunul înapoi, cu un scrijelit. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-o vreodată. Eu nu am ce să caut aici ; nu am nici o legătură cu ei. Poate că am avut odinioară, însă nu mai am. Nu pot face asta. Nu-mi pot petrece viața în săli de ședință. Nu pot fi obsedată de fiecare secundă a vieții mele. Nu pot rata și mai mult decât am ratat deja. Cum stau așa, cu teancul de contracte în poală, simt o tensiune tot mai mare în piept. Am făcut o greșeală. Am făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
martiri au fost și sunt considerați de majoritatea societății actuale ca fiind nebuni. Omul recent e ciudat, bizar, refuză să creadă în existența lui Dumnezeu, crezând totuși în extratereștri, O.Z.N.-uri, în bani. Acestora le slujește el toată viața, devenind obsedat după ei, neconștientizând pe deplin că banii sunt doar un mijloc necesar existenței noastre. Ei nu trebuie să devină idealul vieții noastre, deși oferă senzația de putere și dominație, lucruri ce au transformat această invenție a omului într-un idol
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
e... perfect. DOUĂZECI ȘI CINCI Intru În sală fără să știu pe unde calc de panicată ce sînt. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? Am trădat cel mai prețios secret din lume al lui Jack, unei țicnite fără nici un dram de moralitate, obsedată de răzbunare și purtătoare de Prada. OK. Calmează-te, Îmi spun pentru a mia oară. De fapt, nu știe nimic. Iar ziaristul ăsta probabil că nu va afla nimic. Vreau să spun că nu știe aproape nimic, nu ? Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]