1,688 matches
-
-l am de zece ani, A fost cot, a fost biciușcă, Dar nici n-am gândit că-i pușcă ! <endnote id="(80, pp. 140-142 ; 443, II, p. 1592)"/>. Și În folclorul ucrainean sunt atestate multe snoave având ca subiect „frica obsedantă de lupi a evreului” - cum notează etnologul Petru Caraman -, spaimă care „atinge incredibile aspecte ale paroxismului” <endnote id="(184, pp. 162-163)"/>. Când țăranii ucraineni voiau să colinde negativ (să „descolinde”) pe cârciumarul evreu din sat, ei Încercau să-l sperie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
violențe sacre nu este străină de imaginea Dumnezeului Vechiului Testament. Parte din tortura la care este supus Isus ține de țintuirea acestuia pe cruce, deci această tortură participă la configurarea unei forme de violență legată de sacru. Imaginea țintuirii reapare obsedant, torturant și Leiba va proceda în consecință, va „țintui” mâna în sensul imobilizării ei, așa cum obsesiv această mână revine ca un laitmotiv în economia acțiunii violente. Pe de altă parte, așa cum creștinii aprind o „făclie”, o lumânare de Paște, și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cu miros stătut decât de posibilitatea de a o jigni cu banalitatea unor avansuri cvasisenioriale. 5 Există două ipostaze deosebit de vii ale acestei fete, pe care aș vrea să le am simultan În fața ochilor ca o concluzie a imaginii ei obsedante. Prima a dăinuit mult timp În mine, cu totul aparte de acea Polenka pe care o asociam cu praguri de uși și apusuri de soare, de parcă aș fi zărit Încarnarea Într-o nimfă a sărmanei ei frumuseți ce ar fi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a anumitor cuvinte sau tipuri de cuvinte (cum ar fi echivalentele rusești pentru fol amour sau langoureaux et rêvant) de care poeții lirici de mai târziu nu s-au putut debarasa timp de un Întreg secol. Într-un aranjament absolut obsedant, caracteristic iambului de patru până la șase picioare, un adjectiv lung și Întortocheat ocupa primele patru sau cinci silabe din ultimele trei picioare ale versului. Un bun exemplu de tetrametru ar fi ter-pi bes-cis-len-nî-ie mu-ki (en-dure in-cal-cu-la-ble tour-ments). Poetul rus tânăr
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mele de șah - un fel de spectacol mut, rapid, ce sugera noi armonii și noi conflicte; indiferent ce era Însă, aparținea unei categorii de senzații deosebit de Însuflețitoare și singurul reproș pe care i-l aduc astăzi este faptul că manevrarea obsedantă a figurinelor sculptate sau a replicilor lor mentale În perioada cea mai clocotitoare și mai prolifică a vieții mele, mi-a Înghițit prea mult din timpul pe care l-aș fi putut afecta aventurii literare. Specialiștii disting mai multe școli
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adevărate. Își face cruce și se cufundă în rugăciune. Alături, o Biblie mare, ferecată în argint; de altfel, cărți se află răspândite peste tot. În fundul iatacului, un pat cu baldachin și draperii de catifea purpurie pe care e brodat același obsedant vultur bicefal. O blană de urs întinsă pe dalele de piatră. Când intră Țamblac, Maria tresare speriată și se ridică. Bună dimineața, Maria... o salută Țamblac și își freacă palmele la focul din cămin. Ce zloată! Un câine să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tăciune și plete negre fluturând pe spate; costumul negru, mulat pe trup, cu pelerină scurtă după moda italiană îi pune în valoare elegantul trup: înalt, zvelt, musculos; la gât, într-un colan de aur, se leagănă un medalion cu același obsedant vultur bicefal; la șold, se zbuciumă în ritmul pașilor lui agitați, amenințător parcă -, un mic pumnal de argint. Soră dragă! Unchiule! Nu mai pot răbda! răbufnește el mânios. Lâncezesc în Cetatea Sucevei! Nu mai pot răbda! V-am rugat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
uimitoare această capacitate a muzicii - un fluid în care „îngheață” un alt fluid - de a fi depozitara și păstrătoarea „pe viață” a comorilor noastre sufletești! Audițiile muzicale clujene au reprezentat o experiență esențială a formației mele spirituale. Semnalez atenției cronicarilor „obsedantului deceniu” acest impresionant fenomen ce li se va părea probabil idilic și minor, dar în care eu văd o formă de libertate inventată spontan de tinerii acelei generații. Tradiția audițiilor muzicale studențești nu părea să existe la București, sau, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lupta? Nu o acceptă. Se supune fără crâcnire condiției sale de „slab”. Lașitatea lui îmi face aproape rău. * Dintre prietenele bucureștene ale mamei îmi place să-mi aduc aminte de doamna Borcea. Locuia vizavi de noi, în blocul de pe colț, obsedant, deoarece îmi cădea mereu sub ochi, de câte ori priveam pe fereastră, poate și pentru că era zugrăvit într-un galben iritant, iar cele două laturi ale sale, de pe strada Florilor și de pe strada Procopiu formau un unghi - nu drept, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
copac este împușcat pe la spate. Trupul se rostogolește îndelung până la vale, inert ca un sac. Dar nu numai prologul acestor tragedii cinematografice, care, mai înainte de a începe cu adevărat, sacrifică deja un om, este identic, identică este și tema, reluată obsedant, dureros. Prologul anunță tema, tema puterii, a vertijului pe care-l dă și a orgiilor la care se dedă, a raporturilor complexe și nu o dată paradoxale dintre călău și victimă, analizate cu o penetrație de mare artist într-un cadru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
infama lui trădare, obiectivul aparatului de filmat se deplasează, într-una din cele mai extraordinare metafore sarcastice ale filmului, spre capul, gâtul și torsul unui cal de un alb imaculat. Caii (motiv swiftian simbolizând înțelepciunea, blândețea, pudoarea), ale căror siluete obsedante traversează numeroase secvențe, constituie etalonul de puritate măsurând decăderea omului... ... Și totuși, până la urmă acesta nu pierde partida în filmul lui Tarkovski. Fără nimic convențional sau ostentativ, încrederea în om, în puterea lui de creație, în mereu reîmprospătata energie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
experiențe. Talentul trebuie manifestat, transmis. Căci el ascunde în sine o taină a resurecției omului. Sunetele uriașului clopot creat într-un chip miraculos alină sufletele greu încercate de suferință ale oamenilor, în vreme ce pânze mari de ploaie (ploaia - o altă temă obsedantă a lui Tarkovski) spală pământul de rănile sale însângerate. Andrei Rubliov se va reconcilia cu semenii, se va descleșta din teribila sa muțenie, își va relua uneltele artei sale. Filmul se încheie prin explozia de culoare a câtorva dintre principalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Ibrăileanu se pronunțase contra influenței baudelairiene la noi (care în cele mai multe cazuri nu era decât o poză inautentică) și i s-a făcut din asta o culpă, dar atât în Adela, cât și în câteva articole de după primul război revin obsedant niște versuri din Baudelaire ; în lungul său studiu despre Les fleurs du mal (cules în Note și impresii, 1920), deși nu-l consideră ca pe unul din cei mari, ceea ce în definitiv e o părere admisibilă și destul de împărtășită azi
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
1978), cât și în bună parte din scrierile lui critice, în care, ca și în Adela, ca și în Privind viața, se simte acea înfiorare în fața feminității, acea uimire și compasiune pentru fragilitatea trupească și umilința fiziologică a femeii, acea obsedantă curiozitate pentru sufletul femeiesc, care sunt proprii oricărui artist autentic. Căci asta a fost în realitate Ibrăileanu : un mare prozator, adică un artist. Un artist al captării celor mai evazive nuanțe, intelectuale sau sufletești, un psiholog de mare finețe, un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fost atinsă fulgerător de lovitura soarelui, și culorile au izbucnit, și el se bucură de întâmplarea că lucrând în alb și negru, a creat inconștient și un spectru al culorilor din întâlnirea miracol cu soarele. E din nou duminică, duminica obsedantă în care trebuie să port o bluză albă, strălucitoare și să mă duc la serviciul divin, în amintirea bunicii mele, Filofteia. Ea, care mi-a amintit mereu că sunt născută într-o duminică, la ora două, cu amabilitate pentru mama
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
m-a impresionat și mi-a plăcut Mircea Cărtărescu, marea lui modestie tipică tăriei de caracter. Chiar și tăcerea lui spune mult. L-am văzut la masă cu soția lui, era intens concentrat, profund. Am citit la hotel deja pagini obsedante, de un oniric care-i aparține numai lui, din cartea Nostalgia. Am primit cărțile lui, bucurându-mă mult. Vorbeam cu Denisa (Comănescu) la aceeași masă, studiind finețea și frumusețea chipului ei, ascultând povestea care-i aparținea numai lumii ei poetice
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
dinainte și după căderea dictatorului!) despre situația din România și apoi despre „revoluție” și avalanșa de nefericiri care au urmat. În toate interviurile mele și aparițiile la televiziune s-a văzut că n-am fost niciodată indiferentă zvârcolirilor ultimului cadavru obsedant: comunismul. În fine, nu vreau să „strig în deșert” pentru urechile care nu vor să audă din lene sau resentimente obscure ale micului ego naționalist român. La televiziune s-a dat filmul Birgittei Wergelius (YLE - TV) despre mine, de două
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și recitise romanele mele, analizându-le și scoțând la lumina zilei ce era memorabil în arta narațiunii suprarealiste și a celei numite realism magic. N-am fost atât de documentată ca Birgitta, alegând să vorbesc despre „metamorfozele” sufletului ca temă obsedantă în romanele ei, oprindu-mă în special la romanul Boala, apărut în mod curios chiar în anul când eu însămi publicam în România Boala de origine divină, o temă neinteresantă atunci în ochii miopi ai criticilor care dominau falsa viață
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
aveam doar la întoarcerea la satul bunicilor. Am prins o perioadă de școală pe care aș numi-o de grație. Proletcultismul ieșea pe ușa din dos. Marii clasici ai literaturii române se întorceau în manuale. Se publicau primele romane despre obsedantul deceniu și o mulțime de traduceri din literatura clasică și contemporană universală. N-am făcut nici măcar o oră de istorie pe varianta sovietizată tip Roller; dimpotrivă, participam la efervescența săpăturilor arheologice din zona Hunedoarei și la o teribilă foame de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
instaurarea orânduirii comuniste (1945) și mai ales odată cu cotitura culturală prosovietică (1946), literatura noastră a fost strivită de curentul proletcultist care promova nulități literare gen A. Toma, ajuns academician după reorganizarea acestui for suprem. O nouă eră în poezie În obsedantul deceniu s-a creat o literatură conformistă, după scheme și șabloane cărora trebuiau să li se supună chiar nume sonore: Sadoveanu, Arghezi, Cezar Petrescu, Demostene Botez, Zaharia Stancu, Petru Dumitiru, Marin Preda, ca să nu mai vorbim de cei ce nau
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
tulburare a percepției, dar care îi permite - prin asocierea sistematică a trăsăturilor obiectelor din realitatea exterioară cu cele ale obiectului care obsedează subconștientul - să le recreeze în conformitate cu logica dorințelor subconștiente, supra-determinându-le contururile și structura, pentru a pune în evidență "imaginea obsedantă". Cu alte cuvinte, sistemul interpretativ "paranoic" deconstruiește obiectul pentru a-l reconstrui imediat, după schemele structurale ale fantasmei, creând forme alternative. E cazul Măgarului putrezit, metafora discutată într-un articol din 1930, de unde reiese că, pentru Dalí, corpul putrezit al
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
o specială auto-pudoare, la vechiul mecanism ce are în el ceva pe care de bunăvoie îl confundăm cu însăși esența naturii căreia, după Heraclit, îi place să se ascundă. Paranoia se slujește de lumea exterioară ca să pună în valoare ideea obsedantă, cu tulburătoarea particularitate de a face valabilă realitatea acestei idei pentru alții. Realitatea lumii exterioare slujește drept ilustrare și probă, și este pusă în serviciul spiritului nostru (Dalí 2005a: 151-152, s.n.). Termenul de "paranoia" folosit de Salvador Dalí în eseu
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fost posibilă datorită violenței gândirii paranoice care s-a slujit, cu viclenie și pricepere, de cantitatea necesară de pretexte, de coincidențe etc., profitând de ele pentru a face să apară a doua imagine care, în acest caz, ia locul ideii obsedante. Imaginea dublă (de exemplu, imaginea unui cal care este concomitent și imaginea unei femei) se poate prelungi continuând procesul paranoic, existența unei alte idei obsedante fiind atunci suficientă pentru a apărea o a treia imagine (imaginea unui leu, bunăoară) și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pentru a face să apară a doua imagine care, în acest caz, ia locul ideii obsedante. Imaginea dublă (de exemplu, imaginea unui cal care este concomitent și imaginea unei femei) se poate prelungi continuând procesul paranoic, existența unei alte idei obsedante fiind atunci suficientă pentru a apărea o a treia imagine (imaginea unui leu, bunăoară) și așa mai departe până la concurența unui număr de imagini limitat doar de gradul de capacitate paranoică a gândirii (2005a: 152-153, s.n.). Împărtășind preceptul suprarealist conform
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
să descopere sensuri și interpretări alternative ale obiectelor reale: Activitatea paranoico-critică organizează și obiectivează în mod exclusivist posibilitățile nelimitate și necunoscute de asociere sistematică a fenomenelor subiective și obiective care ni se prezintă ca niște solicitări iraționale, numai datorită ideii obsedante. Activitatea paranoico-critică descoperă prin această metodă "semnificații" noi și obiective ale iraționalului, ea face să treacă lumea delirului în planul realității (Dalí 2005f: 257). Ambiția mărturisită a pictorului catalan este "ca lumea imaginativă și lumea iraționalității concrete să aibă aceeași
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]