2,513 matches
-
s-a dus la piscină și am rămas singuri în sufragerie. S-a iscat un moment penibil când ne-am uitat unul la celălalt, dezorientați. Nu mi-am dat seama atunci că mă simțeam atrasă de el, dar îi făcusem ochi dulci prea mult și cu siguranță că exista o vibrație specială între noi. Cred că și Barney a simțit-o, pentru că s-a ridicat imediat în picioare, a bâlbâit că ar trebui să mergem afară, la piscină și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
au făcut țăndări după ce i-a turnat Charlotte apă în cap; după aceea, se tot văicărea s-o ierte Jim. A trebuit să-l forțăm toți să depună plângere și să nu se ducă la poliție cu ea. Le umplu ochi? întreabă Daisy, dar nu așteaptă nici un răspuns. Ne mai toarnă niște whisky ieftin în căni. Cu toții bem ceai cu lapte, îndulcit, și câte o dușcă de Bell’s; a fost ideea lui Charlotte. Unii au protestat că whisky-ul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prea repede, aș zice. Eu Îl văzusem În Împrejurări care pentru mine erau ieșite din comun, el În cursul unei anchete de rutină. Mai ales că În epoca lui Ardenti purtam o bărbuță rară și părul ceva mai lung. Ce ochi! Oare mă ținea sub observație Încă de când mă Întorsesem? Sau poate că era doar un bun fizionomist, polițiștii trebuie să-și cultive spiritul de observație, să memoreze fețe, nume... „Domnul Casaubon! Unde mai pui că citim aceleași cărți!” „I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
înspicată pe cerul vostru nici tandru, nici verde... L IX Mi-am dat seama că eram la Fântâna Mioriței, lângă Clubul Diplomaților. Neavând încotro, am intrat în parcul Herăstrău și am început să bat aleile. În cele din urmă am ochit un mesteacăn mai confortabil și m-am cocoțat în el. M-am fixat între două crăci. Se lăsase frigul și când mă lua ațipeala crengile se opinteau, încercând să mă arunce la pământ. Ca să nu adorm și să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fund. Carnea unui luptător nu moare însă atât de ușor. Din ce în ce mai agitată, mierla aproape că țipă. Leonard șerpuie cu aglitatea unei fiare. O fiară feroce. Începe să tragă încă din mers. E numai acoperirea însă, căci imediat se oprește și ochește precis, nemilos. Ce să facă el cu prizonierii!? Abia dacă îi mai rămâne o țigară lui. Aerul e tot mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trezesc încă de la șapte. Nu mai pot dormi. Am avut vise ciudate, cu tot felul de năluciri. Îmi fac gimnastica matinală și mai răsfoiesc albumele de poze, pe care mi le lăsase în cameră. Pe la zece o aud că face ochi și ea. Nu intră la mine. Se duce direct în baie, unde se bălăcește vreo două ore. Mă roade o foame teribilă. Îmi aduc aminte că în geantă mi-au mai rămas de pe drum câteva Eugenii. Din nou destinul mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
undeva în munții Bârgăului, sau pe fundul lacului din Cobilița. E satul bunicii tale din partea tatălui - îți vei aminti curând. La fel de bine el ar putea fi chiar aici, aproape, protejat de aghiotanții săi: Zuza și cerșetoarea cu păr alb și ochi albaștri de pe acea grămadă de nisip din Băneasa. Acum, când energia Graalului le înzecește puterile, eu cu aliații mei, Adelina, Cristina, Maria, Piratu’ și Tubu facem față tot mai greu. Problema e că nu știm care este înfățișarea actuală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și lasă ca semn de veșnică amintire cocori de hârtie. — Impresionant! — Și pe mine m-a impresionat că de aceea țin minte întâmplarea aceasta. — Doamne! Doamne! Ce dezastru o fi fost acolo, se antrenau în discuții ceilalți pasageri care fuseseră ochi și urechi la ceea ce povestise Teofana. — Cât s-a scris, prin ziare, de oamenii care își începuseră normal ziua, fără să se gândească ce-i așteaptă. Chiar când au văzut avioanele deasupra orașului au socotit că este un zbor de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
parc-ai fi moaștele de la Mitropolie! Doamna Alexandrescu, dorind să fie agreabilă familiei lui Jenică, se străduia să găsească pețitori Tanței, mai ales că bătrânii erau foarte preocupați de soarta fetei, care n-avea altă zestre decât frumusețea de la Dumnezeu. Ochise deocamdată pe Titu și-l lăuda că plătește corect chiria, că nu e haimana, că umblă numai între boieri și, fiind ziarist, mâine-poimâine îl vezi deputat, cum a ajuns și Costel Petrescu, care a fost coleg cu bărbatul ei la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ori să dărâme ceva. Muierea lui Dumitru țipa și-și smulgea părul că-i vor prăpădi și lucrușoarele ei; în aceeași vreme Ileana dădu fuga în casă, să vadă și ea ce s-a întîmplat cu conița Nadina. Pavel Tunsu ochise dintru început automobilul. Descoperise într-o magazie un târnăcop, se apucă să izbească în mașină cu atât mai mânios, cu cât nu izbutea să sfărâme destul de iute și de vizibil. Când însă băgă de seamă că a spart rezervorul de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mântui din flăcări. Barem Pavel Tunsu s-a bătut, de erau să se omoare, cu Iacob Mitruțoiu, din pricina unui juncan pe care pusese mâna să-l ia acasă și de care pândarul zicea că-i al lui, că l-a ochit mai bine de o săptămână cum poate mărturisi și Zamfir Chelaru... Când a izbucnit focul s-au bucurat grozav toți, dar pe urmă le-a părut rău că l-a pus cine l-a pus înainte de-a fi adunat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
este poate capabilă să detecteze și câmpurile electrice generate de corpurile noastre, supralicita Ripley. Așa s-ar putea să ne depisteze. Parker se strâmbă. ― În orice caz. pun pariu că nu se bazează numai pe ochii ei. Dacă ăia sunt ochi ce-am văzut eu. ― Așa este. ― O creatură care dispune de o asemenea putere de adaptare trebuie să aibă mai multe simțuri de depistare, adăugă Ash cu convingere. ― Mie oricum nu-mi place ideea cu cablul, zise Parker, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să le folosească împotriva creaturii. Verifică rapid arma, observând că mai conținea o șarjă. Lambert, agățată de picioarele lui Ash încerca în van să-l doboare. Din ceafa robotului ieșeau de-a valma cabluri rupte și plachete de metal. Ripley ochi această parte Deja Parker își pierdea cunoștința, cu ochii dați peste cap, cu gâtul strâns în pumnii lui Ash. Descoperind în ceafa vraiște un asamblaj de circuite imprimate, Ripley așeză țeava armei acolo și trase. Strânsoarea ex-ofițerului științific părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Galați unde s-a angajat ca ospătar la un restaurant, până când, revenind în sat, pe la 26 de ani s-a căsătorit cu mama prin anul 1932. Era un bărbat înalt, avea circa 1, 80 metri înălțime, un trup de atlet, ochi albaștri-albaștri de parcă cerul i-a dat din imensitatea lui două picături care să strălucească sub o frunte înaltă. Avea păr negru și o vorbă bine cântărită. Pe el l-au moștenit fratele Gelu, fratele Mihai și ultimul Costică venit pe
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de pe toaletă. Găsi și o pensetă de sprâncene. În sertarul al doilea se mai afla o sticluță de ojă cu mici bobite aurii în lichidul alb (ce țigănie, se gîndi) și vreo trei rujuri, dintre care unul bun, Dior, îl ochi numaidecât, gîndindu-se instinctiv că era chiar nuanța pe care o folosea. Dar își dădu imediat seama de absurditatea acestui gând. Mai găsi în fundul sertarului o pudrieră cochetă, franțuzească, o cutie de plastic pe care erau gravați niște trandafiri, cu o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și revederea figurilor cunoscute mi-a făcut pentru prima dată plăcere; în laboratorul de biologie, unde s-a întîmplat să avem prima oră, l-am zărit mai întîi pe Bumbac, ciclist de performanță, cu o față lată de bonom și ochi verzi mereu pe jumătate închiși, care se apucase să însemneze într-un caiet de câte ori pe oră spunea profesoara de biologie "copilași". Recolta era remarcabilă (trăsese în caiet peste două sute de liniuțe), dar ea îl văzuse și-l scosese la lecție
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Márquez ferfenițit (Erendira, ediția cea mare), Manuscrisul de la Saragosa în legătură țeapănă de carton stacojiu, vreun metru de "Romanul secolului XX" și mult mai lungi șiruri pastelate de "BPT"-uri și "Univers"-uri, cărți lucioase, alb-negre, din "Biblioteca de artă" (ochesc îndată înțelepciunea formelor de Sendrail, Arta fantastică de Brion și tot soiul de alte pălăvrăgeli despre gotic, manierism, baroc, rococo și artă modernă - care ar fi toată de sorginte gotică, manieristă, barocă sau rococo). Grele, de consistența și aproape de dimensiunile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din jur, reclamele pâlpâitoare ale Bucureștiului, roșii și verzi, intense, aprinzîndu-se și stingîndu-se la intervale regulate. Era mai ales una de culoarea safirului, așezată pe un bloc din centru care astăzi nu mai există. Cum se stingea, strângeam și eu ochii și număram până la unsprezece. Când îi deschideam, trebuia să văd, chiar în acea clipă, reclama aprinzîndu-se din nou. Ea punea pe fața lucioasă a păpușii mele cu capul de carton o lumină azurie, care se stingea ca să facă loc unei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
adaugă... Colomban îl întrerupse punîndu-i mâna pe braț. - Destul pentru azi. Altădată o spuneai mai bine și mai convingător. Apoi, întorcîndu-se spre el, adăugă: O să revenim la problema Timpului. Deocamdată am să vă întreb dacă v-a căzut cumva sub ochi acest articol. Îi întinse o pagină dintr-un magazin american. "Vorbea uneori de o nouă calitate a vieții insistând că poate fi, și trebuie să fie, descoperită de fiecare din noi. În chiar momentul când se deștepta, descoperea o mare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vieții cotidiene de zi cu zi. A contempla gesturi și acțiuni ce se repetă zilnic pare a fi pentru ochiul mundan un non-sens și o absurditate deplorabilă. Amănuntele, detaliile existenței de zi cu zi nu merită, din perspectiva vigilenței acestui ochi atenție și calmă cercetare. Or, tocmai în preajma acestor amănunte zăbovește și cel lipsit de funcționalitatea primordială a mâinii, alături de ceilalți suferinzi din deficiențele corporalității. Banalitatea unor automatisme își relevă aici chipul fals ce ascunde semnificațiile și fundamentul metafizic profund al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nici pe departe sau dorința puterii... Roșind și mai tare, musafirul se uită derutat spre gheridon. De obicei, așa se uită atunci când un mic secret al său a fost descoperit. Întreaga noastră viață secretă se află însă sub paza unor ochi străini ; iar a lui este încă și mai secretă decât a celorlalți, pentru că astfel și-a dorit-o. într-un asemenea neplăcut moment, când un fapt sau un gând al său ascuns i-a fost dat pe față din întâmplare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un medalion, asta i-ar face trebuință. Un medalion în care să așezi un chip drag și o șuviță blondă - de ce blondă neapărat ? De ce toate medalioanele să aibă în ele o șuviță blondă ? Și Sophie are părul blond, dar ce ochi bulbucați ! Și burta ei ce pliuri face de când a născut, doi colaci de grăsime se ivesc pe burtă de cum își scoate corsetul, uite-așa poți să-i strângi în mână ! Se vede că nu-și scoate cămașa de pe ea niciodată
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de bătrâni, ți-am spus totdeauna să te ferești singură de frig ! Ți am spus să te îmbraci bine, să eviți oamenii gripați, să iei vitamina C, să bei citronade... Pe fața îmbujorată de febră, înconjurată de părul alb, decoafat, ochii ei mi-au părut deodată foarte albaștri... A avut o privire de vinovăție : pentru că, în loc să-mi ușureze viața, așa cum orice părinte este dator să o facă pentru copilul său, ea mai mult mi-o complică... — în timpul bolii a delirat, a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce se Întîmplă. Ați decolat din Otopeni și după o oră și jumătate aterizați la Praga, Într-o altă țară. Într-o altă țară comunistă, dar comunistă fără Ceaușescu, așa că lucrurile arată altfel. Cum arată lucrurile În Cehoslovacia? Fenomenal. Căscați ochii de parcă ați fi niște animale mici ieșite dintr-o scorbură, ușor stîngaci, trăgînd după voi valize spre stația de autobuz. Asta e... Asta, cum ar veni, e... Asta e o... e o țară comunistă? Întrebarea e retorică și nu-ți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arăta ca o pasăre rotofeie, cuibărită. Zet avea pe spate vreo două pete negre, elegante și urechi lungi, negre, vărgate cu cafeniu, care-i încadrau capul ca o perucă. Un căpșor ca o cupolă, cu un bot scurt, obraznic, și ochi negri frumoși, cu reflexe albăstrui, ca o mătase în culori șanjante. Își schimba expresiile: putea fi când doctoral, când amuzat, sardonic, uneori frivol, trântindu-se pe spate în atitudini de total abandon; pentru ca dintr-odată să se zbenguie nebunatic, exprimând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]