10,695 matches
-
glumise când îi spusese Liei:“Dacă vreodată crezi că m-ai pierdut, să mă cauți în centrul Bucureștilor, la Pasajul de la Universitate. Acolo îmi place mult de tot să mă duc. Să mă uite timpul stând pe treptele ce dau ocol părculețului de la Teatrul Național. Să țin în mână un pahar cu Coca-Cola și să sorb din el cu paiul. Să uit să beau, să uit de mine ... Să privesc cu dragoste trecătorii care se perindă din toate părțile... Să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372883_a_374212]
-
afară nu-i prea călduroasă. - Da’ unde te grăbești omule, că n-ai făcut niciodată așa?!... - Lenuța mea, te rog să mă înțelegi, din partea mea n-aș mai vrea să plec de la tine niciodată... - Nu pleca. - M-așteaptă brigadierul de la ocolul silvic și, cum este de pornit împotriva mea, gușatul abia mă așteaptă la cotitură să mă prindă cu ceva în neregulă. De-aia nu vreau să întârzii, Lenuță. Ai priceput, coțofană mică? Și i-a furat un sărut. - Mai dă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
încercări de a pune poduri peste prăpăstii ce nu trebuie trecute tu să nu te sperii însă de această nebunie ascunde-te și privește mai bine nebunia desprinderii frunzelor nu te grăbi să oprești acasă fiecare lacrimă ce-ți dă ocol lucrurile spre care alergi capătă un nou contur un bun venit așteaptă să te îmbrățișeze la orice pas tu te-ai lăsat cuprinsă cu totul de umbra cuvintelor așa cum florile își reazemă zilele pe soare dar frunzele și îmbrățișările și
UN PUNCT TARE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344832_a_346161]
-
incantatoriu Ca la granița cu purgatoriul Alungată cu o mantră De golire, de curățire A locului îndurerat Vremelnic ocupat de ceva ce se mlădie prin oase prin structurile nervoase din cap spre călcâi mai întâi apoi spre brațe îți dă ocol te încrucișează și te face cruce de ace. Doar Prin credință și cunoaștere Pe calea înfrânării șirăbdării Cu evlavie și smerenie Ajungi la treapta Iertătoare și generoasă A iubirii Oțel și totodată ceară Ce se curbează, se modelează Fără să
CALEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345838_a_347167]
-
de sfânt umblu ca un lup prin crâng golit de suflet nătâng mi-a zburat săracu-n stele pe saturnul de inele și-am rămas al nimănui cu crucea la căpătâi un destin scăpat în gol care- adesea-mi dă ocol alte păsări alte frunze alte primăveri confuze alți cocori care plecând se refugiază-n gând zbor albastru de coral din pictura lui Chagall iau vioara ce mă doare și vă cânt a disperare și în mustul zorilor sorb mirosul florilor
BOLNAV SUNT DE TINE VIAŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345909_a_347238]
-
Eu eram la Canton, la tata. Vreau să vă spun că tata este pădurar la pădurea Academiei...Marine, zice el... -Care el?- sări unul dintre pușcăriași, atras de frumoasa poveste. -Tatăl meu...<Marine, zice, vezi că eu mă duc la Ocol cu situațiile, ai grijă de animale că mă-ta e bolnavă în pat, bagă-le și tu la obor și dă-le să mănânce și să nu mai pleci nicăieri astăseară că iar dă lupii iama prin oborul de oi
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
în lumea umbrelor, cât de mult a iubit-o, cum ar spune, într-un roman cu aceste vorbe în titlu, un personaj al lui Zaharia Stancu. „Îmi pare rău că io, ăl îndrăzneț, în stare să spună oricui verde, fără ocol, ce gândește, eram în fața ei un neajutorat, nu eram capabil să încheg două vorbe”. După trecerea ei în neființă, Floarea e, pentru bătrânul soț ce se textualizează neîncetat prin amintiri testamentare, o absență prezentificabilă de o mare și frumoasă acuitate
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
nu mă simt prea bine Și doru-mi zace-n suflet, dorința e nebună. Nu te doresc când tu îmi ești aproape Mă simt flămând însingurat și gol, Și mi se frânge clipa de sub pleoape Când hoți de sentimente-ți dau ocol. Atât de mândru sunt, că nu-ți pun preț Mă împroprietăresc cu tine cum respiri, Mă sărăcesc pe mine nevrednicul semeț Când alți jinduitori te-mbracă-n priviri. Sunt prea bogat când nu-ți ridic valoarea Și prea sărac rămân
DEDICAŢIE LUDMILEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345970_a_347299]
-
lor. Ne amintește despre primele societăți de exploatare a masei lenoase care au apărut în Brezoi, despre primele joagăre, dar și despre multe controverse care au apărut cu obștile vecine. Dânsul ne vorbește despre disputele de-a lungul anilor dintre ocol și obște, intervenții judecătorești dar și despre procesul de naționalizare. Ajutat de domnul Nicu Efrim și ceilalți membrii ai comitetului AD-HOC a luptat începând cu anul 2000, pentru reconstituirea Obștei Moșnenilor Brezoieni, perioadă în care au întâmpinat multe greutăți și
ISTORIA MOŞNENILOR BREZOIENI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345989_a_347318]
-
trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor” Șezut-a Eminescu copil, mai apoi adolescent îndrăgostit de lume, de viață, de cunoaștere Pe malul lacului cu nuferi galbeni, înfloriți, visând luceferi întrupați îndrăgostiți de Cătăline și Zburători dând ocol hornurilor prin care să coboare la iubitele lor. Ajungi în acest loc, lângă acest lac, străbătând o alee umbrită, iar adierea care mișca frunzele îți amintește că ești într-un spațiu sacru, miraculos, după ce ai poposit câteva ore la Casa
IPOTEŞTII MITICI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346022_a_347351]
-
ce cade pe mare plouă cu miresme ne plimbăm perechi ne topim în noapte cântă mierla sură cântă-n întuneric printre albe sălcii noi veghem în cuiburi la iubirea noastră păsări călătoare peste-o mare-albastră plină de cocori unghiuri în ocoale către lumea lor lumea muritoare la margini de soare... ne soarbe lumina sângele se zbate când ne vom vedea țipete lunare țipete în noapte când ne piedem singuri pe-o stingheră stea din pulpele tale marmoră-am să fac te
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
cartea lumilor ce-or fi, prin legi cu rol transformator pentru alesul Tău popor: la sărbători și-n ritual, la masă și-n plan social. E drept c-aceste transformări au fost imperativ cerute de voia-Ți supratemporală, și cu ocoluri împlinite din pricini doar abia schițate sau prin abateri pronunțate. Dar, cum se vede foarte bine, progresu-n lume-i nelipsit; atâta doar că-n plan moral, omul pe rac l-a depășit ... Cum omenirea se îndreaptă spre catastrofe nu spre
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
în cântec vântul. Terra: 27 Oceanele și mările pulsează-n desfătare Iar serile sunt pline de arome și răcoare E pace în văzduh, desăvârșită armonie Efluvii de încântare mă inundă: ce să fie? 28 -E dragostea! Din nou îmi dă ocol O simt în aer, o respir, vreau să mă scol Dar, mă cutremură neliniștea trecând Peste nevinovată, uimirea mea arzând! 29 -Să fie Înțeleptul, dragul meu venit? Singurătatea din juru-mi, să se fi risipit? Ah! cum -L aștept! Din slăvile
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
Tăcură, deranjau lecția cu șușotelile lor. Era adevărat că vorbise cu Micheru să-i ia și lui două bilete la concert la Opera Imperială. Îi promisese și Veronicăi c-o va duce la operă. Cânta Palestrina, cântecele lui superbe dăduseră ocol Vienei, era un maestro divin în țipetele sale, cum îl numise și poetul. Dar Micheru se cam grăbise, Eminescu voia s-o ducă pe Veronica la un concert Beethoven... Îi povestise și ei viața titanului muzicii și ea murea de
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
trecuse așa de repede. -Ne-am luat cu vorba și timpul ne-a luat-o înainte, Micherule și Natalițo! Eu am alte treburi, dă-mi biletele că plec. Și nu uita să vii și tu cu Natalița... CAP 10 Mihai dădu ocol de câteva ori pensiunii Lovenbach, era nehotărât, să intre sau să nu mai intre la Veronica? Oare ce mister se petrecuse cu ea? De ce nu venise la întâlnire? Și dacă el rupe cele două bilete de concert și termină acest
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
la propunerea academicianului și prozatorului Mihail Sadoveanu. Parcul de fitness din spatele Cazinoului Îl las pe Rebreanu să-și continuie meditația și părăsesc aleea principală, pentru a da o raită și pe la complexul arhitectonic de lângă lac. Atac zona strategic, făcând un ocol prin spatele Cazinoului, pe o alee îngustă, în pantă domoală, pavată cu pietre cubice, alee care se revarsă spre lac. La capătul ei, în partea stângă, a răsărit un parc dotat cu aparate de fitness. Zâmbesc la vederea unei apariții
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
e ceva. Vizavi de parc, pe partea stângă a Aleei stadion, pierdut printre copacii deși, s-a păstrat un chioșc identic. O alee mică, pavată cu dale de beton, pleacă din strada George Coșbuc spre chioșcul căruia îi dă un ocol, mergând mai departe spre hotelul Sport. Relativ bine întreținut, chioșcul, cu băncuțele circulare, pare a-i ademeni pe trecători sub imensa pălărie a ciupercii sale, spre a-i pune la adăpost de vipia amiezii. Nu refuz „tăcuta invitație” și fac
UN PARC DE POVESTE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347156_a_348485]
-
scriere din Europa a fost atestată arheologic în 1961, tot în Transilvania, în satul Tărtăria, pe râul Somes, în județul Albă, de către Profesorul Nicolae Vlassa, de la Universitatea din Cluj. În afară de România, Tăblițele de la Tărtăria, datate 4.700 î.e.n., au făcut ocolul lumii anglo-saxone (Colin Renfrew, Marija Gimbutas) și au creat dezbateri aprinse pe tot globul. Deși românii știau să scrie acum 7000 de ani, acest detaliu esențial nu este nici în ziua de azi, după mai mult de 40 de ani
PUNCT DE VEDERE: ISTORIA ADEVĂRATĂ A DESCENDENŢEI NOASTRE de MARIA LUMINIŢA ROLLE în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348820_a_350149]
-
râpă, proptindu-se în călcâie. M-a legat de mâini și le-a cerut pe sclavilor să mă salte din râpă. Imediat după, l-au săltat și pe el. Bătrânul cu turban le-a făcut cu mâna în semn de ocol și le-a ordonat: „Haideți, să găsim drumul către malul celălalt!” Imediat am aflat de la unul dintre sclavi cine e. Era cel mai cunoscut comerciant de fildeș și sclavi și unul dintre „aliații” lui Leopold, cu care nu s-a
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
lui și din gura lui Stanley, care se lăuda că l-a ajutat în 1887 să fie numit guvernator peste districtul Stanley Falls. Era zanzibarianul Tippu Tip. Când am învățat să scriu și să iubesc o femeie... După ce am dat ocol râpei și-am trecut de mlaștină am intrat în sat. Era noapte. Șapte colibe încă fumegau, le dăduseră foc belgienii. În sat nu mai rămăseseră decât morții și un grup de vreo cincisprezece persoane schilodite, femei și copii. Tippu Tip
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
cu ochii înlăcrimați. Andrei știa că numai amărâtul ăsta de câine credincios îl înțelegea. Tocmai trecea prin dreptul porții Costică Ciungu căruia, în loc să-i răspundă la bună ziua, începe să-i arunce vorbe de șagă. - Auzi vecine, coana Morticica îmi dă ocol, dar eu i-am spus că a venit cam devreme. I-am spus să mai aștepte până-mi închei socotelile, ha-ha!... Păi cu mine și-a găsit ea, parșiva, să mă încerce? S-a lins pe bot. Cu mine nu
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
afară nu-i prea călduroasă. - Da' unde te grăbești omule, că n-ai făcut niciodată așa?!... - Lenuța mea, te rog să mă înțelegi, din partea mea n-aș mai vrea să plec de la tine niciodată... - Nu pleca. - M-așteaptă brigadierul de la ocolul silvic și, cum este de pornit împotriva mea, gușatul abia mă așteaptă la cotitură să mă prindă cu ceva în neregulă. De-aia nu vreau să întârzii, Lenuță. Ai priceput, coțofană mică? Și i-a furat un sărut. - Mai dă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
destrăbălata. Din toate cercetările pe care le-am făcut pe ascuns, fără să dau de bănuit cuiva, am aflat de la niște veleșteni că pădurarul Costică Pavelescu ar fi fost mobilizat pe loc (probabil plecase la Craiova cu niscaitreburi de-ale ocolului silvic, după afirmațiile brigadierului care-l așteptase în dimineața zilei câd nu mai apăruse) și a fost dus pe front în linia-ntâia, de unde nu se mai întorsese. Cum, pe timpurile acelea care erau destul de tulburi, cei care ar fi
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
că luau câteva lemne uscate căzute pe jos, așa de oropsiți ajunseseră. Într-o zi, când s-au făcut măsurătorile pământului de cei de la sfatul popular, am întrebat într-o doară pe unul dintre ei: „De ce sunt porniți cei de la ocolul silvic împotriva mea?” Eram foarte supărat că-mi luaseră și ultimii cinci stânjeni de pădure care-mi rămăseseră pe la Vâlceaua Badii, pe o râpă din capul vii. Unul, nea Ilie Cobrescu, pe care-l făcuseră asesor popular, fiind om în
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
acesta este poetul, uneori făcut țăndări de propria creație. Și vai, de la un timp, nu mai poți să te închini nimănui, decât lui Dumnezeu. „Dumnezeul lutului / în care voi fi remodelat / forma unui ulcior de horezu”. Cum poți să dai ocol întunericului și să te trezești în plină lumină? Dincolo de scara colțuroasă a cuvintelor din firicele de nisip, se vede clar întunericul. Întuneric în curgere. Rămâne clară - imaginea copilului în rugăciune, cu lacrimi de înger peste chipul bătrân. Și inima aflându
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]