7,195 matches
-
începu să mănânce cu poftă, nu înainte de a trage înca o dușcă de țuică, direct din sticlă. Cu foamea potolită printre înghițituri o întrebă pe Frosa despre viața ei din Slobozia alături de Bradu. Frosa îi răspundea destul de scurt, deoarece era ocupata cu hrănitul copiilor, fapt pentru care își ceru iertare și le promise că va povesti după ce le dă de mâncare. Când termină, îi duse în camera alăturată și îi culcă. Se întoarse în bucătărie să își ajute mama soacră să
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
patru, mișcându-se pe propriile lor orbite, se prefăceau că piesa nu avusese nici un efect asupra lor. Dar iată că Jimmy Zizmo Își stingea veioza de pe noptieră. Și se băga În patul lui pentru o singură persoană - și Îl găsea ocupat! Sourmelina, visând la dansatoarele din teatru, traversase covorul, ca o somnambulă. Murmurând strofe grecești, se cățără pe soțul ei, ca locțiitor. (― Vezi? spuse Zizmo În Întuneric. Gata cu bila. E de la uleiul de ricin.) La etaj, Desdemona poate că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
catalogul Desdemonei, care comandă o carte nouă de vise. Îmbrăcat În costumul albastru de protestant, Lefty vizită În persoană universitățile și colegiile locale, interesându-se de posibilitatea de a deveni profesor de greacă. Dar erau puține posturi disponibile și toate ocupate. Bunicului meu Îi lipsea licența În limbi clasice, care era necesară; nici măcar nu terminase o facultate. Deși Învățase să vorbească o engleză fluentă, oarecum excentrică, În scris era cel mult mediocru. Cu o nevastă și un copil de Întreținut, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
joacă a lui Tessie. Dar acum Milton era cel cu care Tessie stătea pe leagănul de pe prispă. Desdemona o Întrebase pe Zoë: De ce mai nu mai mergi afară cu Tessie? Iar Zoë, pe un ton ușor amar, Îi răspunsese: ― E ocupată. Acesta era lucrul care declanșase revenirea palpitațiilor bunicii mele. După tot ce făcuse ca să-și ispășească păcatul, după ce Își transformase căsnicia Într-un pustiu arctic și lăsase un chirurg să-i lege tuburile falopiene, consangvinitatea tot n-avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
până jos. Eram prea mică să mă Întreb ce se ascundea după brusca noastră intimitate. În zilele și săptămânile care au urmat n-am luat În considerare propria motivație a Obiectului, vidul ei de dragoste. Mama ei avea toată ziua ocupată. Tatăl ei pleca la birou la șase patruzeci și cinci. Jerome Îi era frate, prin urmare inutil. Obiectului nu-i plăcea să stea singură. Nu se deprinsese să se amuze de una singură. Așa că Într-o seară, când eram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de oameni cunoaștem În taberele astea. Îi spun „stilul de viață al rulotei“. Ei, sunt destul de drăguți, dar plic-ti-si-tori. Mi-e dor de evenimente culturale. Myron spune că și-a petrecut toată viața călătorind prin țară, dar a fost prea ocupat ca s-o vadă. Așa că acum a luat-o de la capăt - Încetișor. Și ghici pe cine cară de colo colo? ― Iubito? Îi strigă Myron. Poți să-i dai soțului tău un ceai cu gheață? S-a uscat de sete. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Când suna telefonul, simțea că-i plesnește capul. ― Alo? ― Nici o veste? Era mătușa Zo. Tessie se dezumfla. ― Nu. ― Stai liniștită. O să apară ea. Vorbeau un minut și apoi Tessie spunea că trebuie să Închidă. ― N-ar trebui să țin linia ocupată. În fiecare dimineață un front mare de ceață coboară peste orașul San Francisco. Începe din largul mării. Se formează peste insulele Farallon, acoperind leii de mare care stau pe stâncile lor, apoi cuprinde Ocean Beach, umplând bazinul lung și verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
părți cu scopul de a o forța pe cea mai puternică și mai numeroasă națiune a lumii să lupte pe două fronturi. Cucerirea Asiei și a Europei s-a terminat în mai puțin de doi ani. Celelalte puteri erau prea ocupate să se ridice din ruine pentru a se întreba dacă Felix avea să se oprească în Asia. Trăiau cu impresia că Amadeo se va mulțumi cu două continente și că avea să fie satisfăcut cu atât. Au greșit total! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
încă în școală. Pardon, colegiu. Avea o privire pierdută, de parcă ar fi încercat să prevadă cum se va sfârși toată "aventura" asta. Cei care au rămas după ce i-am dat afară pe suporterii lui Govar? Nu. Nici ei. Erau prea ocupați să-și facă griji și să-și lase mințile pradă imaginației. Ce vor păți în viitorul apropiat? Secundele păreau să se lungească pe măsură ce timpul trecea și pașii tot ocoleau ușa albă a cancelariei. Capitolul 5 Acesta este un alt contrast
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Și el unde e? Laboratorul de informatică. Mai ia pe cineva cu tine! Oare unde putea să fie Velail? Elevul, ce părea puțin mai mic decât mine, mai chemă pe câțiva din colegii săi și, în câteva clipe, spațiul inițial ocupat era acum liber. Plimbându-mă prin mulțime, observând conținutul diferitelor cutii, ce varia de la sape, haine, cizme negre la cuțite de luptă, puști cu lunetă și mine, capul mi s-a întors involuntar înapoi, de parcă ar fi fost tras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
era îmbrăcat într-un costum de un verde cenușiu pe umerii căruia se găsea un cerc negru, iar în interiorul lui era centrat un pătrat alb. TEG! Era la baza baricadei pe care am ordonat să o părăsească și care era... ocupată. Trupele de Elita ale Guvernului... aoleu! Mai groaznici decât Gardienii și mai abili decât Armata de o mie de ori. Ăsta era unul dintre lucrurile cele mai grave care se puteau întâmpla! Ceilalți șase își găsiseră adăpost în băncile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cinci oameni care le-au ocupat cu dibăcie pe cele vacante. Le-au pornit motoarele și cu greu le-au putut mișca turelele înțepenite de frig. Chiar și cele abia sosite erau afectate de gerul crâncen al nopții. Cele recent ocupate s-au lipit de tancurile abia venite, astfel încât să le împărtășească magazia de muniție. Toate cinci ținteau spre diferite părți ale colegiului. Majoritatea își aveau tunurile îndreptate spre parter. Muzica deranjantă se opri subit și la fel făcură și lunetiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lui erau vagi. Citea, cu mintea În altă parte, vedea pe deasupra ziarului siluetele celor care treceau și, curînd, se văzură nevoiți să-și tragă scaunele mai În spate, din cauza soarelui care ajunsese la ei. De asta era bun locul lor, ocupat acum de olandezi! Se afla acolo unde soarele nu ajungea cît timp se aflau În parc. — Nu vrei un ziar? — Nu. Caraghioșii au trecut și te-au salutat. Se pierduseră deja În mulțime. — Sora a plîns? — Nu. Încă nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
augusta pe aici. Rareori e văzută în public, în afara ceremoniilor religioase. Chiar și acum, cu capul și bustul acoperite de o manta scurtă, seamănă mai degrabă cu soția unui flamin. Aceeași sobrietate modestă. Este paragonul și mo delul matroanei perfecte, ocupată doar cu treburile casei și cu țesutul hainelor carei vor înveșmânta soțul, magistratul roman. Ajunsă în fața apartamentului imperial, Livia se întoarce către femeile din suita ei. — Așteptațimă aici! le poruncește scurt. Îndepărtează cu un gest maiestuos cele două gărzi care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu c-ar fi treaba noastră, numai că... oare nu dai dovadă de o karma ușor cam proastă, dacă vorbești de o slujbă înainte s-o obții? Așa că Ben nu mai spune nimic. Jemima nu spune nici ea nimic, prea ocupată să viseze la cum ar fi diseară. Geraldine pălăvrăgește despre Dimitri, fostul ei prieten, deși deocamdată n-a prea reușit să-i spună și lui asta. Își termină prânzul și merg spre lift. Te implor, nu uita, se roagă Jemima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
imediat ce intru pe LA Café. ― Scuză-mă. Lucram la o știre importantă. ― Îmi poți trimite o casetă video? Mi-ar plăcea la nebunie să te văd în acțiune. ― Am să încerc, se mai întâmplă și minuni, dar sunt un pic cam ocupată acum. ― Și cum ți-a mers azi, JJ? ― Minunat. Cel puțin acum spun adevărul. ― : Atât de englezesc! Eu tocmai m-am întors de la antrenament, unde nu m-am simțit prea în formă. Am stat până târziu azi-noapte. ― Ai fost mahmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca o fotografie, iar câinele este exact așa cum l-a descris. Jemima Jones, ți se schimbă norocul. ― Wow, exclamă Geraldine, venind din spatele meu. Cine e ăsta? ― Brad. Nici nu mă obosesc să mă mai uit în jur, sunt mult prea ocupată să-i sorb din priviri înfățișarea incredibilă. ― Cine e Brad? ― Tipul cu care am vorbit pe internet. ― Nu știam că ai vorbit cu cineva pe internet. ― Da, l-am întâlnit pe LA Café, îți amintești de locul acela pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
loc unde poți servi o cană cafea bună, și toți din industria filmului se adună aici în weekenduri. Fiind în timpul săptămânii, locul este liniștit, mesele și scaunele verzi de fier împrăștiate afară pe stradă sunt aproape goale; la singura masă ocupată stă un bărbat blond și singuratic, care poartă o șapcă de baseball și ochelari de soare și soarbe dintr-o ceașcă de cafea în timp ce citește un exemplar din Variety. Câinele lui stă nefericit sub scaun, cu botul pe labe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mi-a tot spus ce vrea și în cele din urmă a ajuns la ce are nevoie? E vreo diferență? Poate că da, poate că nu. Contează? Poate că da, poate că nu. Oricum, în acest moment sunt mult prea ocupată încercând să n-adorm pe masă ca să-mi mai fac griji și cu asta. Sunt extrem de obosită și, oricât de fascinant ar fi momentul, și oricât de superb ar fi el, nu cred că-mi mai pot ține ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că de data asta abia dacă s-a uitat la vreunul dintre bărbații de acolo - și erau câțiva cu adevărat superbi. Știu, stau cu fața spre sală. Nu că aș da prea multă atenție la ce se petrece, sunt prea ocupată să râd la poveștile ei și să-i spun povești de-ale mele. Dar apoi se petrece cel mai ciudat lucru. Tocmai am terminat să-i povestesc despre ce-a făcut Sophie, în noaptea cu petrecerea de adio a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
controla pericolul derulării apocalipsei. Faptul că nu se vede pericolul, nu înseamnă că pericolul nu există. Se poate măsura și determina existența acestui pericol. Să depășim și să anulăm rezistența opusă de unii oameni, care se simt bine în funcțiile ocupate, sperând că apocalipsa se va termina după moartea lor și să trecem la acțiune, să controlăm și să oprim derularea apocalipsei, prin poluarea mediului de viață. Mai rămâne de văzut cum va putea fi populat și utilizat și de către cine
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
gălăgie!, „Nu bate mingea!”, „Lasă casetofonul mai încet!”... Așa stând lucrurile, fetele și băieții de aici se adăpostesc într-un fel de șopron-umbrar - închis în trei părți și având și acoperiș - care mai are și câteva canapele, ce sunt imediat ocupate. După ce au luat loc, cei mai tineri locuitori ai cartierului încep să discute, întocmai cum le place oamenilor mari. Despre ce? Despre orice. Acum, pentru că tot este o zi urâtă, s-a ntins o discuție... Când voi fi mare, eu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
răspunse mama privind-o - i s-a părut Sorinei - cam ciudat. După o vreme, fetița a întrebat: Mămico, pot să ies cu păpușica în fața blocului? N-a primit nici un răspuns, dar și-a spus că mama e, probabil, mult prea ocupată și că nu mai are timp să-i spună da sau nu. A luat păpușica, a așezat-o în landou și, împreună, au coborât scările. Peste doar câteva minute, tata și Sorin s-au întors de la piață. Am uitat să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
alune? Și Începu să distribuie pungi imense de bomboane M&M și fel de fel de snackuri. Adusese cu ea un sac cu chestii de ronțăit. Wyatt Începu să mestece la bomboane, iar Marlena spera că, gura lui fiind acum ocupată cu altceva, gimnastica limbilor nu va mai continua. Lui Harry Îi venea să se zgârie pe ochi. Vulturi! Ce idiot a putut fi. Sigur și Marlena credea același lucru. Dintre toate lucrurile tâmpite pe care i le putea arăta, normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nenorocoasă“. Cerul negru era Înțesat de miliarde de stele, iar unele dintre ele desenau un model etern pentru fiecare pereche de Îndrăgostiți uniți de soartă, o constelație pe care ea nu reușise deloc să o discearnă până atunci. Fusese prea ocupată să privească În pământ căutând capcane. Gândul la toți anii care trecuseră pe lângă ea fără să cunoască o mare pasiune, la posibilitatea că tot ceea ce avusese Împreună cu soțul ei - acele rare momente de extaz, pe care oricum prefera să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]