1,924 matches
-
în "Columna", nr. 10, dec. 1996, p. 46. Perpessicius, Mențiuni critice: Kalevala, în "Luceafărul", 13 iunie, 1959. Petca, Ovidiu, Kalevala în ex libris, în "Tribuna", serie nouă, an VII, nr. 131, 16-29 februarie 2008, p. 36. Petrovici, Arina, Un criminal odios ar putea deveni martir, în "Observator cultural", nr. 346, noiembrie 2006, p. 5. Pleșu, Andrei, O bună întâlnire cu Finlanda, în "Secolul 20. Finlanda. Pagini de civilizație și tradiție", nr. 262-263-264 (10-11-12), 1982, p. 43. Popa, Mircea, Timotei Cipariu și
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
56, martie 2001, p. 32. 302 Raluca Alexandrescu, Un spectacol de neuitat, în "Observator cultural", nr. 170, mai 2003, p. 3. 303 Învățământul francez, un dezastru?, în "Observator cultural", nr. 319, mai 2006, p. 24. 304 Arina Petrovici, Un criminal odios ar putea deveni martir, în "Observator cultural", nr. 346, noiembrie 2006, p. 5. 305 Ibidem. 306 Cf. Iulia Popovici, Ucideți fumătorii! Poimâine alaltăieri de Geanina Cărbunariu la Paris, în "Observator cultural", nr. 460, februarie 2009, p. 22. 307 Irina Cios
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
trecut Festivalul de la Veneția, Joe Wright a atacat un alt roman celebru, dar scris de un autor contemporan, Ian McEwan. De astă dată miza era mai mare, tema era mai generoasă, mai de „largă respirație“ - ispășirea păcatelor, dar și războiul, odios și inutil, care poate fi un purgatoriu pentru cei care au nevoie să-și spele crucile în sânge. Toți cei cu care am vorbit au spus același lucru: filmul plictisește. Pare rupt în mai multe calote care nu se leagă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
vorbesc. Nu puteau spune că am furat, pentru că ei aprobaseră scrierile mele până atunci. Am devenit profesor foarte ușor și foarte repede, pentru că ei au aprobat totul. Dar cât timp n-am scris cartea... S.A.: ...nu vedea nimeni întregul, ansamblul odios... M.I.: Da, așa că problema adversarilor mei era: cum facem noi acum, că el și-a publicat cartea? S.A.: Altfel spus: noi am produs un monstru. Tu erai Golemul lor! M.I.: Da: ăsta a scris aici, a scris acolo, iar noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
internaționalismul proletar” clocit 94 în mintea satanică a unor personaje obsedate de ideea distrugerii „lumii vechi” și a creării unui „om nou”, robotizat, mancurtizat și ușor de dominat. (Nu s-a demonstrat convingător că apa fluorizată și sarea iodată din odiosul capitalism ar fi parte a unui program de exterminare echivalent celor puse la punct în statele totalitare.) Poate ar trebui să ne întrebăm de ce aceste „bombe cu ghidaj electronic” (postate pe internet) sunt lansate în anumite momente, și în ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de „dezvoltare și progres”, se instaurează treptat procesul de deteriorare a calității în general, a calității umane în special. Astfel că „societatea socialistă multilateral dezvoltată” a lui Ceaușescu este aptă să se transforme în „societate de consum”! (Cu condiția suprimării „odiosului”!). Lipsa de respect pentru mediu, plăcerea risipei și a luxului, disprețul față de „munca de jos” - caracteristice „gulerelor albe” din statul comunist - le facilitează acestora (la vremuri noi tot noi!) „implementarea” unui capitalism „original”. Ghicești nivelul „societății de consum” din România
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
părinții creștini condamnă păcatul arghirofiliei. Însă protestanții au socotit că făcând bani și dirijându-i spre binele oamenilor fac voia Domnului. Ei au pus bazele capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face-o fanarioții adăpați la cultură occidentală, o făcuse mai devreme o „liftă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
internaționalismul proletar” clocit 94 în mintea satanică a unor personaje obsedate de ideea distrugerii „lumii vechi” și a creării unui „om nou”, robotizat, mancurtizat și ușor de dominat. (Nu s-a demonstrat convingător că apa fluorizată și sarea iodată din odiosul capitalism ar fi parte a unui program de exterminare echivalent celor puse la punct în statele totalitare.) Poate ar trebui să ne întrebăm de ce aceste „bombe cu ghidaj electronic” (postate pe internet) sunt lansate în anumite momente, și în ce
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de „dezvoltare și progres”, se instaurează treptat procesul de deteriorare a calității în general, a calității umane în special. Astfel că „societatea socialistă multilateral dezvoltată” a lui Ceaușescu este aptă să se transforme în „societate de consum”! (Cu condiția suprimării „odiosului”!). Lipsa de respect pentru mediu, plăcerea risipei și a luxului, disprețul față de „munca de jos” - caracteristice „gulerelor albe” din statul comunist - le facilitează acestora (la vremuri noi tot noi!) „implementarea” unui capitalism „original”. Ghicești nivelul „societății de consum” din România
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
părinții creștini condamnă păcatul arghirofiliei. Însă protestanții au socotit că făcând bani și dirijându-i spre binele oamenilor fac voia Domnului. Ei au pus bazele capitalismului atât de blamat de actuala stângă europeană, care ignoră cercetările științifice finanțate de capitaliștii odioși (!) și putrezi de bogați, prin fundațiile finanțate de ei. Ștefan cel Mare „al nostru” a ordonat construirea unor biserici, dar nici o școală și nici o „bolniță” (spital). Vor face-o fanarioții adăpați la cultură occidentală, o făcuse mai devreme o „liftă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fără excepție în prima perioadă, li s-au adus acuze de o gravitate extremă, acestea fiind depășite doar de cele cu care au fost incriminați soții Ceaușescu. Să ne reamintim cum foștii securiști erau etichetați în bloc drept teroriști, torționari, odioși, siniștri etc., iar pentru justificarea acestor atribute, pe cât de grave, pe atât de neadevărate, nimeni nu catadicsea să aducă cea mai mică dovadă și, cu atât mai puțin, să asculte și „cealaltă parte”. Apoi, mi-a fost și îmi va
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
să scriu un moto la prezentul capitol, laș fi citat pe binecunoscutul ziarist Octavian Andronic, cel care, în articolul „Greaua moștenire”, apărut recent într-un cotidian național, arăta că „Ceaușescu...îi găsea responsabili de prăbușirea blocurilor de pe Magheru pe capitaliștii odioși dintre războaie, dornici de câștiguri rapide”. În noaptea de 4 spre 5 martie 1977, după producerea seismului, m-am prezentat rapid la sediul unității, așa cum eram obligați să procedăm în toate situațiile de producere a unor catastrofe sau a altor
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
precum și pe cele care au efectuat modificări constructive ulterioare, dar toate acestea nu ne-au fost, se înțelege, de nici o utilitate, întrucât toți cei care, eventual, ar fi putut fi făcuți răspunzători erau decedați. Am stabilit, însă, că nu „capitaliștii odioși” ar fi purtat vreo răspundere în legătură cu prăbușirea blocurilor, ci „vinovată” ar fi putut fi, în ultimă instanță, doar situația de atunci, în sensul că, înainte de noiembrie 1940, România nu era considerată o zonă cu seismicitate ridicată, astfel încât respectivele blocuri
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
mult mai târziu avem să aflu de la domnul Sch. că renunțase la nebunescul plan al sinuciderii numai pentru a nu-mi da satisfacție, fiind convins că eu exact asta doream, ca el să-și pună capăt zilelor! Iată cât de odioasă apărea Securitatea română și în ochii străinătății! M-am referit la episodul de mai sus pentru a putea releva că, în continuarea cercetărilor, principala mea preocupare nu a fost de a consolida probatoriul în cauză, ci aceea de a-i
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
și fete tinere, a venit spre mine, mi-a oferit brațul și m-a condus, după ce mi-a dăruit vreo șapte-opt buchete de flori, din cele pe care bărbații le oferă partenerelor de dans. I-am spus: Rochia mea e odioasă. Alunecă și mă împiedică să dansez. La care el îmi răspunde: Totuși, mi-ar plăcea să dansăm împreună. Am făcut figura. După ce am terminat, mi-a strâns mâna. Orchestra a încetat să mai cânte, și atunci, cu buchetele în brațe
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
celui mai "simplu" cu putință, doar cu harnașamentul indispensabil care acoperă frumoasele lor siluete fremătătoare. Alergăm către Sans-Souci. Soarele ne inundă fețele din plin. Vântul abate borurile pălăriei mele de pai prea mari care-mi acoperă fața. Of! Pălăria asta odioasă, îmi ascunde pentru o clipă, tot peisajul, mă ascunde și pe mine, și sunt obligată s-o țin cu amândouă mâinile. Văd un bulevard proaspăt stropit, umbrit de copaci înalți. Depășim grilaje și garduri vii. De ambele părți ale drumului
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
de astăzi nu mai știu exact ce s-a petrecut în decembrie 1989: acceptă cuvântul revoluție (între ghilimele sau fără ele), acceptă și ideea unei lovituri de stat ulterioare, văd, poate, în figura politică a lui Ion Iliescu un uzurpator odios al unei mișcări anticomuniste preluate din mers și reciclată în altceva, dar nu mai mult de atât. Pentru că lipsește filmul interior al revoluției: protestatarii de odinioară s-au blazat ori au îmbătrânit, plictisindu-se și ei să tot explice cum
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
o chiuvetă. Visul unuia era să dețină toată tabla (întreaga Londră). Utopia celuilalt era să aibă un apartament mobilat. Până și în domeniul jocurilor, unde libertatea imaginației ar trebui să fie fără limite, planificarea socialistă impunea un tipar meschin. Și odios, dat fiind că, în lumea reală, existau străzi, domenii, cartiere întregi deținute de unii, monopoliști comuniști propagatori ai „egalității“. Despre ipocrizia vechii pături superpuse de activiști se mai poate vorbi și cu alte ocazii, fiindcă îi tot vedem, astăzi, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
a devenit celebru în afara granițelor vechiului regat al ducilor din Occident. Și acest lucru, mulțumită, în primul rând, unei politici riguroase a calității, dusă de Filip cel Îndrăzneț, prin care, la 31 iulie 1395 s-a ajuns la defrișarea "plantei odioase numită Gaam (este vorba despre varietatea Gamay) care conferea abundență în detrimentul calității". Mulțumită, de asemenea, târgurilor de vinuri, dintre care cel mai vechi este cel de la Mâcon, creat printr-un edict în 1340. Mulțumită, în fine, curajului mercantil al burgunzilor
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Ce efecte a avut procesul de integrare în UE asupra României și a Europei de Est? Faptul că s-a considerat că România a satisfăcut criteriile de aderare la UE la numai 17 ani de la înlăturarea uneia dintre cele mai odioase dictaturi din Europa secolului XX este de-a dreptul remarcabil. Aderarea României a inversat în mod formal și final includerea sa politică la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în sfera de influență sovietică cu toate consecințele sociale și
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
Pe vremea aceea, Ceaușescu începuse sistematizarea, ceea ce însemna distrugerea siturilor istorice din inima Bucureștiului, inclusiv bisericile care îmi erau atât de dragi. În plus, începuse distrugerea satelor, deși nu a reușit să meargă prea departe în acea direcție. Cel mai odios eveniment a fost construcția Palatului Culturii, care a necesitat distrugerea uneia dintre cele mai vechi părți a capitalei. În acele circumstanțe, am pretins că soția mea era bolnavă și am renunțat la bursa Fulbright și ne-am întors în Occident
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
de membri PCR care formează la classe politique, cea mai bună strategie nu putea să-și propună lovirea comunismului și a partidului ce-l întruchipa în totalitatea sa, ci doar determinarea unei breșe în partid, prin separarea masei comuniștilor de odioasa conducere. Aceasta se putea face prin demascarea într-o manieră convingătoare a aspectelor celor mai respingătoare ale tiraniei lui Ceaușescu, respingătoare chiar în opinia masei membrilor de partid. Cu asemenea ochi trebuie citită „Scrisoarea”, situând-o în contextul acelor timpuri
Profeții despre trecut și despre viitor by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2139_a_3464]
-
rasism adulatoriu față de negri: căci doar cântă mai bine, dansează mai natural și câștigă toate probele de atletism (în primul rând pe acelea care ne obsedează lubric și teluric). România își va găsi propășirea tocmai datorită percepției eronate - atât de odioasa până mai deunăzi - de țară a romilor. Ceea ce nu e chiar eronat, din moment ce în România trăiesc cei mai multi țigani. O confuzie nu tocmai întâmplătoare... Deja prin „latin“ se înțelege (și) sud-americanul cu profil incas și ochi mongoloizi. Acum prin „romanic“ se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
spulbere acest vis în curs de realizare sunt - categorial - mai întâi șoarecii, apoi oamenii. Remy are parte însă și de obstrucții ori rezistențe individuale. Dacă Anton Ego, temutul critic culinar, e urât de mai toți, Skinner, patronul parvenit, ne devine odios pe parcurs. El ia mitul dispărutului Gusteau și îl exploatează la modul josnic-industrios. Îi folosește imaginea simpatică pentru a vinde tot felul de semipreparate și alimente congelate, în logica globalizării. Pe acest front de luptă își face apariția noul combatant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
puțin discutată a fost însă o altă campanie mediatică întreținută de jurnaliștii aflați în criză de subiecte și de inspirație. În perioada trecutelor Sărbători, cea mai cumplită amenințare care a plutit deasupra Bucureștilor și a României întregi a fost consumerismul. Odiosul consumerism care îi făcea pe cetățenii ispitiți de sirenele Pieței să umple până la refuz hypermarket-urile, mall-urile, piețele de gros, achiziționând în draci (ptiu!) mărfuri mai mult sau mai puțin consumabile și târându-le apoi către apartamentele, casele și vilele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]