2,027 matches
-
pe ceva magic, puternic, aflat dincolo de percepția sa și de posibilitățile sale de înțelegere. Nu există nimic care să străbată istoria umană, atât de sigur și constant, așa cum face aurul și metalele prețioase. El se află, alături de om, începând cu ofrandele aduse zeilor celor puternici, până în zilele noastre, când, cu fiecare criză economică pe care o traversăm, aurului îi crește și tot mereu îi crește prețul. Aurul este elementul de stabilitate, baza la care ne-am raportat și ne raportăm și
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
a unor tăblițe din argilă ce atestă nivelul comerțului dintre orașe și mijloacele financiare de plată. "De asemenea, Joaquin Trigo menționează că în jurul anului 3300 î.Hr., templul lui Uruk (rege babilonian) era proprietar al pământului pe care-l exploata, primea ofrande și depozite și acorda împrumuturi fermierilor și comercianților, devenind prima bancă din istorie"641.De asemenea, în istoria apariției bancnotei și a sistemului de emisiune bancară cu rezerve fracționare, Huerta de Soto invocă experiența Băncii Municipale din Amsterdam 642, 643
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
relatat renumitului dirijor de cor Pr. Alexandru Cristea, care a compus excepționala melodie „Limba noastră” - devenită imnul național al Republicii Moldova. Pr. Mihail Grosu, cumnatul amfitrionului a fost paroh la biserica din orașul Balta - Transnistria. El a avut inițiativa ca toate ofrandele aduse la biserică de credincioși să fie donate familiilor din lagărul de evrei din Transnistria. Drept recunoștință familia Haber Nutzi și sora sa l-au Îngrijit pe părinte cât a fost internat la Spitalul Sfântul Spiridon și l-au condus
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
rasiale din Paris și din Ardealul ocupat de administrația maghiară. Se cunoaște ajutorul care s-a primit În ghetourile din Transnistria pe toată durata existenței Misiunii. O măsură benefică pentru deportații În ghetourile din Transnistriei a fost dispoziția Misiunii ca ofrandele aduse de sărbători și duminicile În biserici să fie Împărțite populației aflate În lagăre. Mulți preoți au primit mulțumiri și recunoștiința din partea celor ostracizați, pentru hrana și medicamentele ce au fost oferite. Faptul că Mitropolitul Visarion Puiu a fost conducătorul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
fostul adjutant al mareșalului Prezan, locotenent colonelul Văsescu. General Nicolae Pălăngeanu, prefectul Poliției capitalei, supraveghează primirea oaspeților și îndeplinirea ordinelor, pentru această ceremonie la care defunctul, cu o modestie de adevărat soldat nu a vrut nici omagii, nici discursuri, nici ofrande de flori. Corul armatei dă răspunsurile la rugile înalților prelați. Trupele, aliniate în fața crângului, ascultă cu frunțile descoperite, cu armele întoarse cu baionetele spre pământ. Când ultimul ,,Aleluia” a fost rostit, sicriul este ridicat de pe catafalc de ofițerii superiori și
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
ce înscenau căsătoria sacră a regelui Sumerului cu câte una dintre preotesele zeiței. În templele închinate ei se practica și prostituția sacră. Inanna este și patroana orașului Uruk (biblicul Ereh), unde i s-a construit Templul Eanna. I se aduceau ofrande în temple, construite și în alte orașe. Deși zeiță cu puteri supranaturale, viața sentimentală a Inannei era complicată și neîmplinită. Îl iubea pe zeul-păstor Dumuzi. Acesta murind, Inanna l-a căutat cu disperare în lumea subpământeană stăpânită de sora ei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din temple. Cultul lui Astharte era răspândit nu numai în Fenicia, dar și în celellate teritorii mesopotamiene, în lumea semită. Chiar regele Solomon i-a ridicat un templu în Ierusalim. Mai mult, în Casele Domnului, ale lui Yahve, se aduceau ofrande zeului Baal, zeiței Astharte și altor idoli. În Cartea a IV-a a Regilor din Vechiul Testament este prezent episodul în care regele Iosia a chemat poporul și l-a îndemnat să scoată din temple toate obiectele legate de cultul lui
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei, Enea. Ovidius în "Fastele" o prezintă ca fiind creatoarea tuturor zeilor minori. Iulius Cesar pretindea că descinde din Venus prin urmașii lui Enea, de aceea i-a construit un important templu lui Venus Genitrix și i-a adus generoase ofrande. Potrivit unui mit, Venus l-a rugat pe Jupiter, tatăl ei, să-i îngăduie să-l purifice și să-l zeifice pe Enea, fiul ei, întemeietor, prin urmașii săi, Romulus și Remus, al Romei. Venus a preluat atributele Aphroditei de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prin inteligență și stăpânirea artelor. Erau respectate cele bogate. Aveau locuințe luxoase, slujitori. Întrețineau relații sociale variate și își exercitau influențele asupra celor cu poziții sociale înalte. Erau generoase cu brahmanii, contribuiau la întreținerea templelor și la construirea lor, aduceau ofrande, construiau și întrețineau băile ritualice. Cheltuielile erau îndreptate spre vestimentația de lux, spre ornamentarea locuințelor, întreținerea servitorilor, spre remunerarea profesorilor care le desăvârșeau educația. Relațiile curtezanelor cu cei bogați le aduceau averi și confort material, prestigiu social și religios, admirație
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fruntea cu două coroane și, fără să urce în Olimp, rămâne nemuritor. Asemănătoare cu siluetele gloriei de altădată statuile învie imaginea gloriei primite de familia atletului și transformă clipa victoriei de atunci în eternitate de bronz. Pelerinii de acum aduc ofrande imaginare sportivilor din trecut și aerul transformă uralele și corpul celor vechi în statui și în vibrații contemporane, care arată importanța întâlnirilor odată la patru ani, în o perioadă de pace și întrecere dreaptă a celor mai buni atleți, aplaudați
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
Poseidon, Herei și Athenei, lui Hermes și Apollo, Grațiilor și lui Dionysos, Artemidei și lui Alpheios, lui Cronos și Rheaei (...) Astfel, toată dimineața, din Altis se înălța spre cer fumul de la jertfe, iar mulțimea, poposind din altar în altar, admira ofrandele, gusta din carnea friptă pe ruguri și-și îndrepta spre zei rugăciunile. . După-amiază, însoțiți de gymnaști și de rude, atleții se prezentau în fața statuii lui Zeus Horkios, unde, în prezența hellanodicilor și a mulțimii, jurau să lupte cu lealitate și
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
lui Zeus, care avea un altar special la Olympia, căci Olympia, nu era un oraș, ci un centru religios. Înainte de jocuri, cetățeni din diferite părți ale Greciei soseau la Olympia pentru a se ruga lui Zeus și pentru a aduce ofrande: statui, animale, mâncare, bani sau alte produse. Atleții de asemenea se rugau lui Zeus. Timpul întrecerii era stabilit în funcție de elemente ale calendarului ce depindeau de mișcarea astrelor. În timpurile moderne, Jocurile sunt dedicate întregii lumi sub un singur steag, steagul
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
anumite populații din Sudan tânărul, după ce și-a doborât primul vânat, mânjește cu sânge pereții unei peșteri. Câte din aceste credințe și din aceste ceremonii pot fi identificate în documentele arheologice pe care le avem la dispoziția noastră? Cel mult ofrandele de cranii și oase lungi. Nu vom putez insista niciodată îndeajuns asupra bogăției și complexității ideologiei religioase a popoareloi de vânători și asupra imposibilității aproape totale de a demonstra sau nega existența sa h paleantropi. Am repetat-o de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
bucăți de ocru roșu9, și pe aceea de la Ferrassie, în Dordogne (mai multe morminte monticulate, cu depozite de unelte din piatră). Trebuie adăugat cimitirul dintr-o grotă de pe Muntele Cârmei, cu zece morminte. Se discută încă asupra autenticității și semnificației ofrandelor alimentare sau a obiectelor depuse în morminte; exemplul cel mai familiar este acela al craniului feminin de la Mas-d'Azil10, cu ochi artificiali, așezat pe un maxilar și un corn de ren. În paleoliticul superior practica înhumării pare să se generalizeze
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu ocru roșu sunt înmormântate în gropi unde s-a găsit un anumit număr de obiecte de podoabă (cochilii, pandantive, coliere). Probabil că aceste cranii și oseminte de animale descoperite lângă morminte sunt resturi de prânzuri rituale, adică nu chiar ofrande. Leroi-Gourhan consideră că "mobilierul funerar", adică obiectele personale ale defunctului, este "foarte discutabil" (op. Cit., p. 62). Problema este importantă; prezența unor asemenea obiecte presupune nu numai credința într-o supraviețuire personală, ci și certitudinea că defunctul își continuă activitatea specifică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
va rămâne inaccesibil. Căci, așa cum scrie Reichel-Dolmatoff, e vorba de "verbalizarea" cimitirului ca "sat al Morții" și "casă ceremonială a Morții", verbalizarea gropii ca "locuință" și "uter" (ceea ce explică poziția foetală a corpului, culcat pe partea dreaptă), urmată de verbalizarea ofrandelor ca "alimente pentru Moarte", și prin ritualul "deschiderii" și "închiderii" "casei-uter". Purificarea finală prin circumvalație rituală desăvârșește ceremonia. Pe de alta parte, comunitatea Kogi identifică Lumea - uterul Mamei Universale - cu fiecare sat, fiecare casă cultuală, fiecare locuință și fiecare mormânt
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sat, fiecare casă cultuală, fiecare locuință și fiecare mormânt. Când șamanul ridică de nouă ori cadavrul, el semnalează întoarcerea corpului la starea sa foetală, parcurgând, în sens invers, cele nouă luni de gestație. Și pentru că mormântul este asimilat cu lumea, ofrandele funerare primesc o semnificație cosmică, în plus, ofrandele, "hrană pentru Moarte", au, de asemenea, un sens sexual (în mituri, vise și în regulile de căsătorie, actul "mâncării" simbolizează, la triburile Kogi, actul sexual) și, prin urmare, constituie 6 "sămânță" care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mormânt. Când șamanul ridică de nouă ori cadavrul, el semnalează întoarcerea corpului la starea sa foetală, parcurgând, în sens invers, cele nouă luni de gestație. Și pentru că mormântul este asimilat cu lumea, ofrandele funerare primesc o semnificație cosmică, în plus, ofrandele, "hrană pentru Moarte", au, de asemenea, un sens sexual (în mituri, vise și în regulile de căsătorie, actul "mâncării" simbolizează, la triburile Kogi, actul sexual) și, prin urmare, constituie 6 "sămânță" care o fertilizează pe Mamă. Scoicile sunt încărcate de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Salzofenhoehle (Alpii austrieci) trei cranii de urs așezate în nișe naturale ale peretelui alături de oase lungi orientate de la est către vest. Întrucât aceste depozite păreau intenționale, savanții s-au străduit să le descifreze semnificația. Al. Gahs le-a comparat cu ofranda de jertfă a primei vânători (Primitialopfer) adusă de anumite populații arctice unei Ființe Supreme. Ofranda consta exact în așezarea pe niște platforme a craniului și oaselor lungi ale animalului doborât; se ofereau divinității creierul și măduva animalului, adică părțile cele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lungi orientate de la est către vest. Întrucât aceste depozite păreau intenționale, savanții s-au străduit să le descifreze semnificația. Al. Gahs le-a comparat cu ofranda de jertfă a primei vânători (Primitialopfer) adusă de anumite populații arctice unei Ființe Supreme. Ofranda consta exact în așezarea pe niște platforme a craniului și oaselor lungi ale animalului doborât; se ofereau divinității creierul și măduva animalului, adică părțile cele mai apreciate de către vânător. Această interpretare a fost acceptată, între alții, de către Wilhelm Schmidt și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de "depozit" să se regăsească în numeroase peșteri, în nișe plasate la mai mult de un metru înălțime. De altfel, Leroi-Gourhan recunoaște că "modificări făcute de om sunt probabile în câteva cazuri" (p. 31). În orice caz, interpretarea depozitelor ca ofrande aduse Ființelor Supreme a fost abandonată, chiar de către partizanii lui W. Schmidt și W. Koppers. Într-un studiu recent asupra sacrificiilor la paleantropi, Johannes Maringer a ajuns la concluziile următoare: 1) la nivelul paleoliticului inferior (Torralba, Ciu-Ku-tien, Lehringen), sacrificiile nu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
la vânătorii arctici contemporani. Prin el însuși, depozitul nu este decât expresia unt intenționalități magico-religioasesemnificațiile specifice ale acestui act ne devin accesibil grație informațiilor comunicate de către membrii societăților respective. Se poate afla, eventua astfel dacă oasele lungi și craniile reprezintă ofrande aduse unei Ființe Supreme sau unui Stăpâ al Animalelor sau, dimpotrivă, dacă ele sunt conservate în speranța că vor fi reacoperite c carne. Chiar această ultimă credință este susceptibilă de interpretări diverse: animalul "renaște grație Stăpânului Animalelor, sau "sufletului" care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din lemn, numite dzuli. În triburile în care dzuli sunt feminini, acești "idoli" reprezintă strămoașa mitică din care se presupune că au descins toți membrii tribului: ei protejează familiile și locuințele, și la întoarcerea din marile vânători li se prezintă ofrande de arpacaș și de grăsime. Și mai semnificativă este descoperirea făcută de M. M. Gherasimov la Mal'ta, în Siberia. E vorba de un "sat" ale cărui case dreptunghiulare erau divizate în două jumătăți, cea din dreapta rezervată bărbaților (nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Europei, în depozitul de nămol al unei ape stătătoare din Stellmoor, lângă Hamburg, A. Rust a găsit resturile a doisprezece reni întregi, scufundați, cu pietre în pântece sau în cușca toracică. Rust și alți autori au interpretat acest fapt ca ofrandă de jertfire a primului vânat adusă unei divinități, probabil Stăpânului Animalelor. Dar H. Pohlhausen a amintit că eschimoșii își conservă proviziile de carne în apa înghețată a lacurilor și a râurilor 1. Totuși, după cum recunoaște însuși H. Pohlhausen, această explicație
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Europa Septentrională până în India 2. Lacul de la Stellmoor era probabil considerat "loc sacru" de către vânătorii din mezolitic. Rust a cules din zăcământ numeroase obiecte: săgeți din lemn, unelte din os, topoare cioplite din coarne de ren. Probabil că ele reprezintă ofrande, cum este cazul obiectelor din epoca bronzului sau a fierului găsite în unele lacuri și mlaștini din Europa Occidentală. Desigur, mai mult de cinci milenii despart cele două grupe de obiecte, dar continuitatea acestui tip de practică religioasă este neîndoielnică
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]