18,249 matches
-
aceasta oamenii vor fi săraci și bolnavi sufletește. Scopul ei este pregătirea mântuirii oamenilor și mijlocirea acestei mântuiri. Un oarecare om sfânt a spus că chiar cel mai rău membru al bisericii nu poate fi comparat cu nimeni din adunările omenești. Cât despre ulița copilăriei mele, care avea în capătul din vale casa mea cea părintească, iar în cel din deal, biserica, pot spune tare: - Da! Este cea mai frumoasă uliță din lume! Ploaia Se apropia ploaia. O așteptam de mult
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acest eveniment, n-o să vă mai întâlniți cu o astfel de generozitate până o să închideți ochii", "Silvia, Silvia, las-o baltă" se roagă Mihai, a devenit aproape minuscul pe pătură, este cea mai mică ființă din acest câmp de trupuri omenești, se uită cu sfială la mine, îmi cere iertare, nu e nicio problemă, nu e nimic de scuzat, fiecare cu mizeria lui de viață, Silvia se erijează în tribunal internațional, mereu va face așa, s-a născut cu acest defect
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un ghem în care nu mai pătrunde nici o licărire de lumină, nu știu pe unde calc, am impresia că îmi fuge pământul de sub picioare... - Extraordinar... netrebnica! Ți-am spus eu, ți-am spus eu că aceasta nu e o ființă omenească, ci o viperă, tot timpul ne-a dușmănit. Și tu care erai gata oricând să-ți dăruiești întreaga ființă pentru ea. Ai văzut!? Acuma îmi dai dreptate!? Îmi dai dreptate, Ina? repetă el, în glasul lui făcându-și prezența acumularea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și credincioși în Dumnezeu, planeta ar fi pustiită de războaie civile și calamități. Nimeni pe lume nu s-a născut în întregime bun sau rău, în proporții diferite avem în noi binele sau răul. Binele este catalogat un fapt banal, omenesc, totuși uitat repede, care uneori ți se poate întoarce, conform zicalei: „bine faci, bine găsești”. Răul este omniprezent și ușor detectabil în jurul nostru, ca un fenomen necesar, eu laș denumi cu mâhnire „răul româno-român”. Oamenii acționează pe baza unor impulsuri
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Ar trebui să-i fac vânt dincolo, peste celelalte. Privesc așternutul. Odios. Seamănă cu intestinele murdare ale unui uriaș asasinat. Ating ușor vrafurile de cărți, colțul mesei, scaunele maronii. Nu mai sună nimeni. Dinspre fereastră se aud zgomote de voci omenești. Devin atent. „Ia uitați-vă, mă, la ăsta de pe bancă. Ia uite-l cum stă... Mă, ăsta era și ieri seară aici...!” „Luați-vă labele de pe el, derbedeilor, se auzi vocea răgușită a lăptăresei - nu vedeți că-i mort!...” Cineva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
când o secvență comică, pierzându-se În scălâmbăieli de un caraghios aparte, când dansa uimitor, risipindu-se În mișcări dintre cele mai precise, când interpreta o scenă dramatică, Întro gestică nuanțată și rafinată, care făcea concurență celor mai expresive figuri omenești. O Înclinare specială a capului, un tremur grav din mâini sau o privire strecurată printre pleoapele mobile o făceau să pară cu adevărat vie, astfel Încât toți cei care priveau spectacolul nu se gândeau nicio clipă că au În față câteva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
amiabilă, se impune să fie cunoscută prevederea de la art.64 Cod civil, din care rezultă că orice persoană este îndreptățită să-și păstreze sau să i se păstreze de către alte persoane, prin abținere, integritatea fizică și psihică, știind că, corpul omenesc este inviolabil. Desigur că și inviolabilitatea corporală nu este absolută, întrucât, precum dreptul de proprietate asupra bunurilo,r poate fi limitată în cazurile prevăzute în mod expres de lege. Deseori, participanții la scandalurile de la blocuri, exprimă în public cuvinte triviale
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
desfășoară În timp istoriile tuturor națiunilor» (Vico)” și să schițăm un cadru, dacă e posibil integral, al vieții dreptului În originea și evoluția sa. Că aceasta este posibil, ne-o dovedește - pe lângă faptul mai sus arătat că nu este existență omenească fără un anumit sistem de drept, - marele număr de asemănări și analogii ce se Întâlnesc În sistemele juridice ale tuturor popoarelor. Prin aceasta se confirmă - aprecia filosoful italian - identitatea fundamentală a acțiunii umane, În care dreptul Își are rădăcinile sale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
nărui Însă dacă nu ar fi mereu susținută și Întărită de noi printr-o activitate spirituală. Dovada teoretică prin care ni se arată că nu este o vorbă rară ci prezintă cea mai nobilă și mai Înaltă aspirație a sufletului omenesc, ne servește ca un puternic și permanent impuls, În lupta noastră de apărare și reîntregire a patrimoniului nostru național, căci singură ideea de justiție Îl poate consfinți ca intangibil și imprescriptibil”. Cu Întrega responsabilitate a filosofului timpului său istoric, Mircea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În puterea mea, fără Însă a-l poseda”. Posesiunea, suspendând detențiunea, trebuie gândită conform conceptelor intelectuale, astfel fiind posibilă o legislație universal validă. Posibilitatea unei astfel de posesiuni raționale pure, minus detențiunea, are ca rezultat o antinomie, de aceea rațiunea omenească este constrânsă să deosebească posesiunea ca fenomen de cea care nu poate fi gândită decât cu ajutorul intelectului. Liberul arbitru nu ar putea fi respectat, decât dacă fiecare individ este reciproc constrâns, În ceea ce privește ceea ce este exterior al său. Această obligativitate este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
antagonismul dintre știință și credință nu se rezolvă nicidecum, prin dispariția religiei. El scrie În acest sens: „eu nu cred că omenirea Își va mărgini vreodată legătura ei intimă cu realitatea la cunoașterea științificăă deoarece credința este Înrădăcinată În spiritul omenesc”. După concepția acestei „metafizici critice” pe care o Împărtășea și dezvolta Paulsen, „orice filosofie, Întrucât vrea să fie filosofie În Înțelesul vechi al cuvântului, anume concepția despre lume și viață, conține, de asemenea, un element de credință În sine, pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al cuvântului, anume concepția despre lume și viață, conține, de asemenea, un element de credință În sine, pe care știința ca atare nu-l conține (Ă) În acest Înțeles, vorba lui Sf. Augustin fides precedit rationem este un adevăr general omenesc, ba chiar adevărată pentru Înțelegerea și a filosofiei, a oricărei filosofii, materialistă ca și idealistă, optimistă ca și pesimistă”. Al. Boboc, releva peremptoriu: „În concepția lui Friedrich Paulsen posibilitatea unei veritabile autonomizări a filosofiei În sistemul celorlalte valori ale culturii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sunt bune sau valoroase pentru că acționează În sensul conservării și potențării vieții umane, viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare. Onestitatea este bună pentru că menține și consolidează Încrederea, În lipsa căreia nu pot exista relațiile, comunitatea de viață, deci nici o viață omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea, pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci pentru că subminează În general Încrederea În oameni”. Tot astfel stau lucrurile dacă ne referim la modestie și stăpânire de sine, față de exces, desfrâu și dezmăț
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sunt bune sau valoroase, pentru că acționează În sensul conservării și potențării vieții umane, În timp ce viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare. Onestitatea este bună pentru că menține și consolidează Încrederea, În lipsa ei neputând exista relațiile, comunitatea de viață, deci nici o viață omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci pentru că subestimează În genere Încrederea dintre oameni. La fel și modestia și stăpânirea de sine sunt bune pentru că acționează În sensul conservării vieții, excesul, desfrâul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
partea ei, recunoașterea adevărului concepției sale privitor la aprecierea obiectivă. Capitolul IV Binaritatea raportului dintre „ceea ce trebuie să se facă” și „ceea ce nu trebuie Împiedicat să se facă” 1. Principiul dreptului Giorgio del Vecchio releva, În chip esențial, că activitatea omenească poate fi considerată ca fiind reglementată de un sistem complex de norme. Într adevăr, În orice fază istorică găsim un astfel de sistem, compus din mii și mii de norme de diferite specii. Orice sistem are, Însă, o unitate fundamentală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
specii fundamentale de apreciere a valorii acțiunii, care sunt, mai precis, categoriile etice ale moralei și ale dreptului. Trebuie notat că, În afară de aceste forme, nici o altă formă de evaluare a acțiunii nu e posibilă din punct de vedere logic. Acțiunile omenești nu pot fi considerate sub un alt aspect decât a parte subjecti (și ne găsim În câmpul moralei), sau a parte objecti (și ne găsim În câmpul dreptului); nu există o cale de mijloc, tertium non datur. Încercările de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fie respectate În activitatea noastră reală, indiferent de faptul că ele sunt sau nu efectiv respectate: ele nu sunt expresia unei necesități cauzale naturale. De aceea Întrucât privim o atare prescripție ca fiind numai produsă de o forță naturală sau omenească, căreia trebuie să ne supunem spre a putea evita lezarea unor anumite interese și a realiza anumite scopuri, ea nu constituie o obligație. Orice afirmare juridică se reduce la asemenea afirmare a unor obligații. Atunci când, de exemplu, se Înfățișează Într-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conținutul ei logic, e obiectiv adevărată. În acest caz ne punem problema dacă o persoană poate fi Într-adevăr obligată prin efectul rațiunii noastre. Nu mai facem atunci raționamente prin care să legăm Între ele realități naturale sau fapte reale omenești și prin care să putem constata relația lor de determinare a unora dintre ele prin altele de același fel, ci argumentarea noastră nu poate să lege prin idei generale, prin logică, obligația propusă doar de alte obligații. Dacă această legătură
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cutumă juridică se cere ca repetarea să se sprijine pe convingerea că această repetare este absolut obligatorie, așa Încât, alții pot să o ceară, și nu depinde deci numai de voința subiectivă”. Autoritatea cutumei este foarte mare chiar de la Începuturile societății omenești. La Întărirea predominanței cutumei conlucrează mai ales două motive psihologice: imitația și obișnuința, apreciază Giorgio Del Vechhio - care Îl citează pe marele său Înaintaș G. B. Vico când făcea constatarea că: Dreptul se naște din adâncul conștiinței populare, din „Înțelepciunea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o Împart după obiectul ei: o Împart În forță și În voință, În putere legiuitoare și putere executivă” Montesquieu preciza Însă, cu o logică impecabilă ca un Spinoza adevărat al vremii sale, definind Legea, astfel: „Legea, În general, este rațiunea omenească, În măsura În care ea guvernează toate popoarele de pe pământ; iar legile politice și civile ale fiecărui popor nu trebuie să fie decât cazurile particulare la care se aplică această rațiune omenească. Ele trebuie să i se potrivească Într-un asemenea grad poporului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
al vremii sale, definind Legea, astfel: „Legea, În general, este rațiunea omenească, În măsura În care ea guvernează toate popoarele de pe pământ; iar legile politice și civile ale fiecărui popor nu trebuie să fie decât cazurile particulare la care se aplică această rațiune omenească. Ele trebuie să i se potrivească Într-un asemenea grad poporului pentru care sunt făcute, Încât este o foarte rară Întâmplare dacă legile unui popor sunt nimerite pentru altul.” Iluministul francez Își continua, programatic, argumentarea scriind: „Legile trebuie să corespundă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
viu în mine. Din această clipă viața mi s-a schimbat. A fost de ajuns o singură privire pentru ca acest înger din ceruri, această fecioară diafană să facă să pătrundă în mine fluidul Ei până în străfundurile sufletului, care scapă inteligenței omenești. Între timp îmi pierdusem cunoștința. Mi se părea că-I știam dinainte numele. Strălucirea ochilor Săi, culoarea Sa, mirosul Său, gesturile Sale, totul mi-era familiar, de parcă spiritul meu fusese în contact cu spiritul Ei, în lumea anterioară a arhetipurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
concisă, În schimb scripturile sunt mai numeroase. Se prospectează teritorii mereu... nedesțelenite (Commedia..., teatrul de animație), se umplu goluri repertoriale pentru adulți, studenți și copii ( Șiretlicurile pasiunii, după Scaliggeri Camillo, Bruni Domenico, Verucci Virgilio ; Bubico, Dl.Goe, Dea...Caragiale, Prostia omenească, Capra cu trei iezi, Micul prinț - aici nu mai e cazul, desigur, să citez autorii de la care s-a pornit). Ruxandra Bucescu se ocupă, cu seriozitatea și alonja intelectuală care o caracterizează, de specificul genului abordat, dar și de concepte
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și la dreapta, în același timp. Iar ce vedeam mă lăsa cu mandibulele căscate. Eram un gândac! Un gândac de bucătărie, o libarcă, poftim! Sună cam nasol, dar asta e. Acum, ce să zic? Cum de-mi încăpea toată mintea omenească în gămălia aia de creier, n-aș putea să spun. Și nici n-aș vrea să aud comentarii răutăcioase pe chestia asta. Dar, dincolo de tot soiul de întrebări de asemenea gen, cu iz intelectualist, situația era clară. Eram pur și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și ei acordu'. Pa, bă, baboilor! Îi trimiți la plimbare imediat, dacă cârâie. Și o faci cu legea-n mână, cu cugetu' curat și plin de cele mai alese sentimente. Hai, marș d-aci, că avem treabă să salvăm vieți omenești, egoiștilor! Ce, nu mai are mortu' ochi în orbite? Ete, scârț! Da' ce? Îi faceți poze la înmormântare sau îl trageți pe video, să vă delectați la parastasuri? La ce-i mai trebuie? Uite, o retină-i la dom' senator
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]