1,583 matches
-
2001; Migrene I, București, 2001. Repere bibliografice: Horea Poenar, „Triptic 1. Priviri”, ST, 1997, 9-10; Dumitru Mureșan, Semiotica poeziei, VTRA, 1998, 8; Florin Lazăr, „Triptic 1. Priviri”, ST, 1999, 2; Adina Dinițoiu, „Triptic 3. Tireziada”, OC, 2000, 31; Bucur, Poeți optzeciști, 209-213; Lucia Simona Bumbu, „Triptic: Priviri, Ochiul orb, Tireziada”, OC, 2001, 90; Popa, Ist. lit., II, 276-277; Bogdan Alexandru Stănescu, Tiresias. Dezlegătorul de taine, ALA, 2002, 638; Bogdan Alexandru Stănescu, Complicitatea creierului cu luna, LCF, 2003, 35. M. I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
într-un acvariu / câteva plante - și sângele / curge în interior și irigă / tăcerea” (Autoportret). Undeva, definindu-și implicit lirica, C. afirmă că poetul de azi operează o schimbare de perspectivă și mută accentul de pe metafizic pe cotidian. Dar, spre deosebire de alți optzeciști, el include în modelul noii poeticități elementul plastic, secvența picturală: „O carte ca un amurg deschid / filă cu filă / așa cum mi-aș desface sufletul în extaz”. La fel ca majoritatea poeților echinoxiști, C. face și critică literară, comentând în special
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
Ioan Holban, Cum se poate muri și învia într-un poem, CRC, 1992, 6; Romanița Constantinescu, Crepuscul duminical, RL, 1992, 33; Țeposu, Istoria, 104; Ioana Pârvulescu, Poezia cu ispite și regrete, RL, 1994, 34; Milea, Sub semnul, 149-151; Bucur, Poeți optzeciști, 49-50; Daniel Corbu, „Poetica temporalității”, CL, 2002, 1; Constantin Cubleșan, „Poetica temporalității”, VTRA, 2002, 3-4; Gheorghe Grigurcu, Un decepționat caligrafic, RL, 2002, 38; Dan Bogdan Hanu, O fuziune a sentimentelor, CL, 2003, 11. N.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
fiind, de fapt, niște mici scenete. Aceste „monumente”, cum le-a numit, cu un calambur, G. Ranetti, au înrâurit, între alții, pe I.A. Bassarabescu, Gh. Brăescu, Al. O. Teodoreanu, Tudor Mușatescu, C. fiind asumat ca patron și de generația optzecistă. În ultimii ani ai vieții, cu sarcasticul indomptabil și dizolvant, posedat de un demon al cârtelii, al deriziunii, se petrece o schimbare. E mai calm și înțelegător, dispus să accepte, cu un amuzament superior, firea omenească și metehnele ei. Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
de C. Noica, N. Steinhardt, Ileana Mălăncioiu, Andrei Pleșu ș.a., de prezența unor cronici literare semnate de Cornel Regman etc. Consecvent susținător al valorilor autentice, O. rămâne legat de lansarea și impunerea multor scriitori importanți, de la generația ’60 până la cea optzecistă. Meritele sale de factor de echilibru, de animator și sprijinitor al creației altora au pus în umbră creația proprie. Poezia sa cea mai reprezentativă - operă de tinerețe - a rămas în reviste („Vremea”, „Universul literar”, „Revista Cercului Literar”). În 1946 o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
frecventator al cenaclului Junimea, condus de Ov. S. Crohmălniceanu, P. s-a remarcat întotdeauna printr-o discreție autoimpusă. A colaborat la o serie de antologii, s-a aflat printre cei care au redactat revista „Noii”, alături de colegii săi de generație optzecistă - Mircea Nedelciu, Ioan Flora, Gheorghe Iova, Ioan Lăcustă, Constantin Stan, Sorin Preda ș.a. E autor al câtorva volume de proză și de teatru, propuse la diverse edituri. Trăiește „pe și la marginea literaturii”, cum spune un critic. Mai mult, chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
spune un critic. Mai mult, chiar și la marginile textului, proza lui fiind de fapt un comentariu fin și inteligent al ideii de literatură, o permanentă demistificare a convențiilor narative. Profund cunoscător al literaturii franceze, el se situează, în generația optzecistă, cel mai aproape de literalitate, textele lui fiind pline de rapeluri culturale, de la Gustave Flaubert și Marcel Prévost până la Samuel Beckett. Se află aici dicționare, indexuri, aforisme, note, paranteze, antijurnale, permanente începuturi abandonate camusian. P. e un fel de scrib sumerian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288692_a_290021]
-
în bună parte „de sub mantaua lui Urmuz”, căci se arăta a fi un fantezist burlesc, practicând o literatură umoristică „serioasă”. Savuros și pregnant în textele scurte, nu la fel de înzestrat pentru construcția amplă, oarecum depășit de evoluțiile din peisajul literar („revoluția” optzecistă), și-a amenajat o nișă distinctă, de (pseudo-)marginal respectabil, părăsind prim-planul actualității, dar fără să se piardă în anonimatul umoristicii industrioase. În Proiect de câine, volum de povestiri antirealiste, superior burlești, V. impresionează prin combinația de umor lexical
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
radicală a discursului, poeta apelând la imagini provocatoare, șocante, fără a ocoli însă confesiunea melancolică și lirismul discret. Această sensibilitate tipic feminină, pe care a încercat să o suprime uneori, se pare că o „salvează” de la uniformizarea totală cu generația optzecistă, cu care altminteri a făcut efortul să-și potrivească pasul. SCRIERI: Iluzii pe cont propriu, Craiova, 1981; Paradis pentru ziua de luni, București, 1983; Îmblânzitor de vieți furate, București, 1984; Nopți senine pentru tine, București, 1988; Alte nopți, aceleași vise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
1983, 11928; George Ioniță, „Paradis pentru ziua de luni”, RL, 1984, 13; Horia Gârbea, „Trepte sub mare”, LCF, 1991, 11; Dana Popescu, Pisica și șarpele, O, 1991, 34; Const. M. Popa, Tandrețe și orgoliu, R, 1991, 10-11; Al. Cistelecan, Rețeta optzecistă rapidă, LCF, 1992, 38; Cornelia Maria Savu, Un joc (secund) cu moartea..., „Curierul național”, 1994, 1042; Ioan Holban, Cât de poematic poate fi realul, CRC, 1994, 19; Andreea Deciu, Tot moderniștii, RL, 1994, 26; Const. M. Popa, Arta singurătății, R
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
Termenul însuși se poate întâlni cu totul sporadic în spațiul cultural românesc și, până prin 1983, este aproape absent în critica și teoria literară"85. Cei care au teoretizat postmodernismul, dar au și scris în spiritul său sunt în literatura românească optzeciștii, considerați promotorii postmodernismului românesc și inițiatorii canonului său. (Ca o mențiune, trebuie spus în legătură cu acest "loc comun" al identificării începuturilor postmodernismului cu generația '80 că există și opinii care resping reducerea optzecismului la postmodernism, unii critici afirmând chiar că postmodernismul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
completare și chiar de "încoronare" a modernismului importante fiind asemănările și nu deosebirile dintre ele și o atitudine "hard", care privilegiază o înțelegere mult mai radicală a noii paradigme, precum și ruptura față de modernism 91. În mod similar, chiar în generația optzecistă există dispute în ceea ce privește utilizarea conceptului la noi: dacă unii critici consideră că acesta nu a fost pur și simplu împrumutat din dorința unei sincronizări cu spațiul cultural occidental, ci pentru că există motive întemeiate în interiorul fenomenului românesc, ale cărui trăsături importante
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un punct de vedere istoric care lipsea modernului" (p. 224), Andrei Pleșu, Ov. S. Crohmălniceanu, Mircea Martin (pentru care, în general, postmodernismul reprezintă o parte a modernismului), în timp ce atitudinea "hard" ar fi de regăsit la majoritatea celor care aparțin generației optzeciste. 92 Ibidem, p. 48. 93 Sorin Alexandrescu, op. cit., p. 356. 94 În ceea ce privește domeniul filosofiei autohtone, nu cunosc vreun caz de filosof postmodern "autoproclamat", care să dețină o operă proprie de factură postmodernă, ci cred, mai curând, că există un număr
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
editoriale, comentând pe larg noile orientări literare și culturale românești și europene. Sporadic, apar rubrici de istorie literară: „Destine basarabene”, „Generația ’80. Segmentul basarabean”. Poezia, de cea mai bună calitate, e mai frecvent prezentă decât proza. Publică aici îndeosebi poeți optzeciști: Liviu Ioan Stoiciu, Leo Butnaru, Nicolae Țone, Mircea Cărtărescu, Irina Nechit, Romulus Bucur, Octavian Soviany. Proza e reprezentată de Florin Șlapac, Iurie Bodrug, Nichita Danilov, Ovidiu Pecican, Vitalie Ciobanu ș.a. În afară de literatura propriu-zisă și de comentarea cărților sau a actualității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286395_a_287724]
-
tentă expresionistă, se radicalizează în Levitații deasupra hăului (1991) și în Cel bătut îl duce pe Cel nebătut (1994; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România), impunând un program estetic consonant cu cel al optzeciștilor. Gesturile sunt largi, teatrale, poetul trece cu pletele răsfirate prin aerul pe care îl incendiază cu flăcările senzualității și îl răcește cu „angoasa” sa de sorginte livrescă. Levitația, zborul, desprinderea gesturilor de trup, motive frecvente de la Nichita Stănescu încoace, realizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
Iași, 1998, 14-19; N. Leahu, Literatura română postbelică..., Chișinău, 1998, 571-577; Emilian Galaicu-Păun, PRA, I, 135-148; Daniel Corbu, Tânăr, neliniștit și experimentalist, CL, 1999, 7; Cărtărescu, Postmodernismul, 472; Mihaela Ursa, Cine mai crede în poezie, ST, 2000, 7-8; Bucur, Poeți optzeciști, 85-89; Cistelecan, Top ten, 12-14, 185-188; Pop, Viață, 296-301; Marius Chivu, Panica rătăcirii și căutării, RL, 2003, 10. M.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287130_a_288459]
-
1971), Furtună în Pacific (1984), Puterea calorică a lemnului de palisandru (1985). Cea mai bună carte a lui N. este romanul Vară nebună cu bărci albastre, scris alert, în maniera lui Fănuș Neagu, cu un personaj tras parcă din proza optzeciștilor. Benito Macarie, profesor amator de „ghidărie” (agent turistic sezonist), își îngrămădește într-o epică plină de haz solitudinea, iubirile anonime, tribulațiile mărunte. Toate sunt pretext al unei satire acide, iar personajul „e elevat totuși ideatic prin aspirația de a poseda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
Timpul”, „Argeș”, „Tomis”, „Fracturi”, „Arca” (Arad), „Bucovina literară” (Suceava) ș.a. A tradus, în presă, din Vladimir Vâsoțki, Bulat Okudjava, Daniil Harms, Marina Vlady, Victor Erofeev, Vladimir Sorokin ș.a. Minimalismul, biografismul și textualismul primelor volume îl apropie pe V. de poeții optzeciști, de care ulterior încearcă să se distanțeze. În Nemuritor în păpușoi el pendulează între livresc, trimiteri culturale, vers intelectual, pe de-o parte, și spontaneitate, prospețime și tandrețe, pe de alta. Nu e însă deloc un sentimental, afecțiunea fiind însoțită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
1997, 12; Z. Ornea, Eveniment, „Contrafort”, 1998, 4-5; Paul Cernat, Păpușoiul și estetica brașoveană, „Litere nouă”, 1998, 7; Emilian Galaicu-Păun, Poezia de după poezie, Chișinău, 1999, 247-252; Cărtărescu, Postmodernismul, 472-473; Adina Dinițoiu, „Nemuritor în păpușoi”, „Litere nouă”, 2000, 10-11; Bucur, Poeții optzeciști, 219-222; Codruța Cuc, „Nemuritor în păpușoi”, ECH, 2001, 3-4; Dumitru Crudu, Un critic în ascensiune despre un critic consacrat, „Contrafort”, 2001, 12; Codruța Cuc, O interpretare a Criticului, ECH, 2001, 10-12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 263-265; Dumitru-Mircea Buda
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
Cluj-Napoca în cadrul Salonului Național de Carte, ediția 1996. Deși conține în datele ei esențiale receptarea maleficului existențial („Pe muchia mileniului o leprozerie de poeți/ Contemplându-și făina propriilor mâini se încântă” - Anul nimănui), atât de caracteristică răzvrătirii denunțiative a generației optzeciste, poezia lui D. este totuși profund individualizată ca viziune tragică, sepulcrală asupra destinului uman. Atitudinea îl apropie oarecum de Emil Cioran, fie și prin forma lapidar-aforistică pe care o ia versul, mai ales în volumele A cincea esență (1989) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
de tine ca de moarte” - Nespusul), totuși pasul apropierii de ființa iubită emană candoare și o emoționantă delicatețe („Cortul tău e o piramidă cenușie/ Al cărei lacăt îl deschid cu o floare” - Mască). Fără să fie trecut printre „premianții generației optzeciste” (Octavian Soviany), D. și-a asigurat, prin timbrul său singular, un loc aparte în poezia actuală, ca un elegiac al malignului, vibrând tragic și captând rezonanța unui nesfârșit martiraj al ființei. SCRIERI: Intermundii, București, 1975; Reculegeri și alte poeme, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
care nu scapă din vedere articulații și schimbări de turnantă ale istoriei creatoare s-au exprimat plenar în eforturile îndrumătorului literar care a fost P. Literatura română îi datorează în bună parte apariția în arena sa a promoției de scriitori optzeciști. SCRIERI: Slavici, București, 1977. Traduceri: Petru Dumitriu, Omul cu ochi suri, I-III, București, 1996; Paul Ricoeur, Despre interpretare, București, 1998 (în colaborare cu Valentin Protopopescu); Pascal Bruckner, Hoții de frumusețe, București, 1999; Petru Popescu, Întoarcerea, București, 2001 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
redactor-șef și director al Editurii de Vest (până în 1993), numărându-se printre fondatorii ziarului „Timișoara” (1990). Redactor-șef al Departamentului de cultură al cotidianului „Realitatea bănățeană”, este și consilier editorial la Editura Marineasa din Timișoara. Întregind echipa timișoreană a optzeciștilor, M. vine cu un mare atașament față de valorile promoției și ale grupului local. Mai în vârstă decât ceilalți comilitoni, el debutează cu o poezie semnată Voilav Vidu în „Tribuna” (1972), publicând peste ani într-unul dintre volumele de grup ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
rețeaua, virtual infinită, a spuselor și a scriselor, reducându-se în ultimă instanță la modul inconfundabil de rostire al povestitorului său. Aici trebuie căutată modernitatea simptomatică a prozei lui M., după cum tot astfel se atestă și apartenența sa la vârsta optzecistă a prozei postbelice românești. SCRIERI: Drumul cel mare (volum colectiv), Timișoara, 1985; Litera albă, Timișoara, 1988; În pasaj, București, 1990; Unelte, arme, instrumente, București, 1992; Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (în colaborare cu Daniel Vighi), Timișoara, 1994; Dicasterial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
scandalos, fie plin de curaj. Următoarele volume de cronici - Colocvial (1976; Premiul Uniunii Scriitorilor), Explorări în actualitatea imediată (1978), Noi explorări critice (1982), De la imperfect la mai puțin ca perfect (1987), Nu numai despre critici (1990), Dinspre „Cercul Literar” spre „optzeciști” (1997), Ultime explorări critice (2000) - variază tipul de sumar în funcție de literatura momentului. Structurarea actualității nu se face într-un sens eterogen sau aleatoriu, ci pe direcția unor „campanii” (cuvântul este al criticului): intră în vizor, succesiv sau simultan, romanul politic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]