1,583 matches
-
două volume); Radu Petrescu, G. Bacovia, Ed. Paralela 45, 1999 (e teza de licență a prozatorului); Ion Bogdan Lefter, Bacovia " un model al tranziției, Ed. Paralela 45, 2001 (cea mai serioasă demonstrație a postmodernismului poeziei bacoviene, alături de aceea a altui optzecist, Gheorghe Crăciun); Marcel Marcian, Proza mea cu Bacovia, Ed. Cartea mea, 2001; Constantin Trandafir, Poezia lui Bacovia, Ed. Saeculum, 2001; Ion Șiugariu, George Bacovia. Studiu critic, Fundația Culturală "Memoria", 2002; V. Fanache, Bacovia în 10 poeme, Ed. Dacia, 2002; închei
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
îl știu din ipostaza de moderator de succes al unor talk-show-uri de televiziune pe teme politice sau din analizele publicate în presa cotidiană ori în revista "22". Alții știu despre el (și) că este unul dintre prozatorii interesanți ai "generației optzeciste". Puțini își mai amintesc de faptul că la începutul anilor �90 a fost un politician de succes (deputat în legislatura 1992-1996, vicepreședinte al Partidului Alianței Civice, unul dintre personajele importante ale Opoziției la vremea respectivă) și, încă și mai puțini
Politică ș delicatese by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12576_a_13901]
-
Apariția în 1997 a excelentului roman Exuvii a fost o surpriză de proporții, Simona Popescu descinzând cu succes pe un land încă "necivilizat" de proza românească. Volumul de eseuri Volubilis (1998) demonstra disponibilitățile teoretice (deloc grozave la generația '90 spre deosebire de optzeciști) și prevestea alte lucrări de asemenea factură. Simona Popescu s-a apropiat între timp de Gellu Naum - poetul suprarealist cu, probabil, cea mai frumoasă bătrânețe literară - căruia i-a și dedicat primul eseu critic (Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu
Escher desenează o matrioșkă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12575_a_13900]
-
din anii 1966-1972, iar ultimul din 1996. Precumpănește în selecție generația ´60, din care face parte și antologatorul. Înclin să cred că alegerea e justificată. Lipsește Ion Druță, care nu și-a dat acordul pentru a figura în antologie. Poetul optzecist Grigore Chiper (autor și al unui volum de proză scurtă) este, pentru mine, o surpriză ca antologator al prozei scurte, generos reprezentată în două volume. Se achită onorabil de această sarcină, dând o imagine convingătoare a prozei scurte basarabene. Primul
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
volum e ocupat cu texte de George Meniuc, șaizeciștii Ion Druță, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc, Vladimir Beșleagă, Vlad Ioviță, Serafim Saka și șaptezecistul Nicolae Esinencu. Al doilea volum se deschide cu proza unui șaptezecist, Nicolae Vieru, și continuă cu proza optzeciștilor Ioan Mânăscurtă, Nicolae Popa, Constantin Cheianu și Grigore Chiper, pentru a se încheia cu cei mai tineri (nouăzeciștii) Emilian Galaicu-Păun, Dumitru Crudu, Ghenadie Postolachi și Vitalie Ciobanu. În panorama prozei scurte, partea șaizeciștilor este echilibrată semnificativ de scriitorii din generațiile
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
Gheorghe Grigurcu Marin Mincu ne oferă o substanțială antologie comentată, sub titlulGenerația 2000, (Ed. Pontica, 2004, 368 pag.). Generație? Să nu ne pripim. Dacă admitem existența șaizeciștilor, șaptezeciștilor, optzeciștilor și a nouăzeciștilor, s-ar zice că procreația se stabilește mai nou în jurul vîrstei de zece ani și că individul poetic ajunge la maturitate într-un deceniu. Dar confratele nostru, mentor al Cenaclului Euridice, are dreptate să anunțe ivirea unui
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
chestiune. Altă chestiune este opinia d-lui Mincu care se situează la nivelul entuziasmului lor, denunțînd panicat o ,confuzie intergeneraționistă extrem de nocivă pentru climatul literar" și crezînd a le putea recunoaște o ,paradigmă creativă" cu totul alta decît cea a optzeciștilor/ nouăzeciștilor. Care este realitatea? Neîndoios înzestrați, vădind o emisie textuală de-o energie ce impune și idenegabile note diferențiale, douămiiștii se profilează pe un background (deja) tradițional care este avangarda. Ei intră în literatură pe poarta larg deschisă a avangardei
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
țărm/ seducătoare/ așa/ ude/ nouțe/ să vii/ în oraș/ în saloane/ dansuri/ și mobilă/ albă/ pe pereți/ pînze de păianjen/ pe umeri/ pe mîini/ ha ha ha ha ha" (Rufele spălate). Nu mai puțin douămiiștii au trecut fatalmente prin experiența optzeciștilor, care a întrupat, la rîndul său, o altă etapă a avangardei autohtone, impregnînd-o, ca și predecesorii lor direcți, de datele cotidianului actual, de starea de spirit jemanfișistă, de, în genere, inconformismul conjugat, moral-formal. Iată stihuri tangente la tonalitatea metropolitan-ațîțată a
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
obroc). N-am avut echivalentul versurilor intens lascive ale unor Victor Hugo sau Théophile Gautier sau Apollinaire, nici al romanului pornografic Gamiani al lui Alfred de Musset, n-am avut autori ,sexuali" precum Henry Miller, Jean Genet sau Nabokov. Goliarzii optzeciști iau astfel în stăpînire un teritoriu aproape virgin... Și, în final, să revenim la Marin Mincu, ale cărui merite în detectarea, urmărirea și ,sponsorizarea" critică și sufletească a ,generației 2000" sînt în afara discuției. Salutăm fața generoasă a acestui atît de
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
știm de la Ibrăileanu, pare a reprezenta o vocație a Ardealului. De la Țiganiada la Baladele și idilele coșbuciene și de la acestea la cochetul baladesc retro al cerchiștilor s-ar zice că există suficiente probe pentru a confirma teza în regiunea poeziei. Optzecistul Ioan Moldovan se confruntă și el cu atavismele epice, dar nu se arată dispus a le sluji, ci, dimpotrivă le combate cu mijloacele unui lirism ce se dorește dominant în raport cu materia de care nu se îndură totuși a se înstrăina
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
acum spre final). Numele criticului "furios" din proximitatea autorului orădean e ușor deductibil... Menționînd intertextualitatea ca o manieră a detașării de eposul tradiției e un soi de parodie respectuoasă, a cărei practică îl trage pe bardul nostru în rîndul disciplinei optzeciste: "Și nici nu s-a mai dus acasă/ nici de scris nu mi s-a dat// Eram plin de Plictis/ Eram gata/ De groază eram// Doar că vedeam bine, auzeam mult/ Poate trebuia să adorm/ Poate ar fi trebuit să
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
și entuziasmul a diminuat/ o, rigoare/ fă ce mai poți face" ( Ce mai poți face). Marcat de o intensitate aparent dezabuzată și de un cinism suav, Ioan Moldovan e neîndoios unul din cei mai importanți poeți ai bogatei serii lirice optzeciste.
Epic și antiepic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13660_a_14985]
-
imprime textului și să învăluie cititorul într-o atmosferă de reverie, într-o cromatică complexă. S-a întîmplat ceva, în cincisprezece ani, cu literatura lui Toussaint: a redescoperit poezia, cea a megalopolisului postindustrial, cea a artificialului. A redescoperit ceea ce unii optzeciști români descoperiseră cu ușurință pentru că ei nu suferiseră influența lui Beckett și a Noului Roman, ei nu trăiseră niciodată sfîrșitul literaturii și nu-i înțeleseseră sensul, unul, să recunoaștem, profund european ( Beckett este ultimul scriitor așa cum Auschwitz-ul fusese ultima lume
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
1993, Victoria cotidiană, versuri, Pitești, ed. Calende, 1994, Noi, sudiștii, versuri, Pitești, Ed. Calende, 1995 (volum realizat împreună cu Marin Lupșanu), Evadarea din vis, note de călătorie, București, Ed. Agora, 1995, Mesaje pe robot, versuri, București, Ed. Cartea Românească, 1999, Parodii optzeciste, Pitești, Ed. Paralela 45, 2000. Este și autorul a trei cărți de versuri pentru copii: O fantastică pădure, Poezii din lumea basmelor, Animale combinate adunate într-o carte. Știu deci, acum, multe despre Liviu Capșa. Am și stat de vorbă
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
de mine trăiește ca un anonim, nu-și exhibă originalitatea. Aproape toți poeții știu să capteze atenția celor din jur. Liviu Capșa mai mult tace și ascultă, estompându-și prezența. Nu întâmplător, este foarte rar menționat de criticii literari printre "optzeciști". Nu-mi rămâne decât să cred că pasiunea pentru poezie rămâne un secret al vieții lui Liviu Capșa. Poate nu întâmplător, prima sa carte a fost una de parodii, gen la care poetul a revenit frecvent ulterior. Parodia reprezintă o
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
profesie etc. Poetul cu o sută de stiluri După cum rezultă din parodiile sale - cele care au în vedere poeți din toate generațiile (Hipodromul cailor de mare,) dar și cele inspirate de autori din generația căruia îi aparține el însuși (Parodii optzeciste) -, Liviu Capșa urmărește atent și cu spirit critic spectacolul poeziei românești. El este un admirator competent al versurilor contemporanilor săi, și nu unul naiv, dintre aceia care aplaudă furtunos fără să știe de ce. Parodiile sunt ecoul pe care îl au
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
evidența". Liviu Capșa își gândește atent poezia, fără să o facă însă prin aceasta nefirească. El elaborează naturalețea, scamatorie care le reușește numai poeților autentici. Liviu Capșa, Mesaje pe robot, București, Ed. Cartea Românească, 1999. 64 pag. Liviu Capșa, Parodii optzeciste, Pitești, Ed. Paralela 45, col. "80", seria "Poezie", 2000. 64 pag.
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
preambul care îi poate convinge pe naivi că simpaticul Tamango e un obișnuit al anticariatelor și librăriilor Humanitas. Recenziile sînt însă eșantioane de Arsamatoria sută la sută. Cum cea despre Postmodernismul românesc de Mircea Cărtărescu e răutăcioasă, ca mai toți optzeciștii cu cel mai cunoscut, în țară și străinătate, dintre ei, am ales un citat din "recomandarea" unui volum apărut la Ed. Trei, Psihologia eroticii masculine de Wilhelm Steckel. Scrie Rică Groșan: Țin minte că pentru prima oară am dat de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
al lipsei de informație teoretică, canonul nu e privit, în general, ca un proces de durată, ca o acțiune colectivă, o revizuire complexă ce ține de însăși esența literaturii, ci mai degrabă ca o strategie subversivă a unui grup, bineînțeles optzecist, iar discuția se frânge de la sine. Foarte puține texte sunt de citit: cele semnate de Paul Cornea, Canon et bataille canonique, Mircea Martin, Prea multă dezinvoltură, și Ion Pop, Relaxarea canonică postmodernă, dar nici acestea nu sunt, practic, inedite. Eseul
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
și stridenta în același timp acest poet pare a-și asuma rolul de "bocitor" profesionist. În încheiere voi semnala o mică problemă pe care o ridică chiar coperta acestui volum: în colțul dreapta sus apare sigla colecției "La steaua. Poeți optzeciști". Marea problemă (care din motive de spațiu nu poate fi discutată aici) e că optzecismul nu-l poate accepta ușor pe Cassian Maria Spiridon din motive de "program". Mică problemă apare chiar în titlul colecției: "La steaua" și optzeciștii? Legătură
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
Poeți optzeciști". Marea problemă (care din motive de spațiu nu poate fi discutată aici) e că optzecismul nu-l poate accepta ușor pe Cassian Maria Spiridon din motive de "program". Mică problemă apare chiar în titlul colecției: "La steaua" și optzeciștii? Legătură ar fi, probabil, "că-i o cale atât de lungă"... Cassian Maria Spiridon, Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Ed. Axa, Botoșani 1997, 134 pag., f. preț
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]
-
atît feminitatea ca principiu cît și chipul determinat și diurn (sau nocturn!) al artistei. Aceeași tehnică a jocului strălucitor și a autoreflectării, în care grația se îngîna permanent cu accentele de cruzime, se regăsește și în poemele din Libresse oblige. Optzecista bine temperata, știind adică să mențină un echilibru fragil, dar mereu seducător, între natură confesiva a unei feminități în plină expansiune și scepticismul lucid al creatorului de texte, poeta creează un spectacol continuu în care imaginea plastică și invenția lexicala
Ut pictura poesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18121_a_19446]
-
editură Paralela 45, este cea semnată de Carmen Mușat, Strategiile subversiunii: Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, la origine o teză de doctorat dedicată analizei postmodernismului și postmoderniștilor români în accepția lor de acum clasică - Școala de la Tîrgoviște și optzeciștii, dar și unei foarte pertinente sinteze de teorie a postmodernismului (inclusiv în relație cu modernismul, a cărui ultimă formă de manifestare o vede în textualismul francez). Multe din ideile dezvoltate în Strategiile subversiunii (despre canon și anticanon în romanul românesc
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
de Umberto Eco, vorbind despre "limitele interpretării"). Postmodernismul românesc e văzut în permanență într-o strînsă relație cu un anumit context istorico-politic (și în ultimă instanță cultural) - totalitarismul comunist, și în constantă opoziție cu tipul de literatură practicat pînă la optzeciști. Cartea lui Carmen Mușat e însă surprinzător de radicală la adresa celei dintîi, literatura așa-zis esopică, romanul "obsedantului deceniu". Nu numai că o condamnă în bloc (și la nivel estetic, aspectul ei cel mai vulnerabil, dar cu preponderență la nivelul
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
2002, 142 pag. La mauvaise conscience Romanul lui Nicolae Goja, Clopotul cu două limbi, realizează, într-un proiect îndrăzneț, o formulă care aduce între aceleași coperți cele două limbi ale prozei românești actuale: scrisul dur, de influență existențialistă (colorat vag optzecist) și stilul mai relaxat, cu pliuri și jocuri narative al postmodernismului (colorat vag nouăzecist). Narațiunea aceasta este un miriapod dintr-o specie cu zece mii de picioare, trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi de realitate căzute de la năpîrlirea
Peisaj post-apocaliptic () [Corola-journal/Journalistic/14349_a_15674]