3,041 matches
-
biserici în Paginile Aurii din Kearney. Îl doare capul când se uită la listă și poate că e un pic cam răutăcios. Iisuse și toți sfințișorii tăi! Ia uită-te la ele. Se înmulțesc ca gândacii. Ce nevoie are un orășel așa mic de atâtea biserici? Avem mai multe secte din astea decât oameni. Bonnie se strecoară în spatele lui și-l masează pe spate. Ar putea fi reconfortant. Dar Karin cea contrafăcută se așază lângă el și-i ia aerul. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a mai schimbat nimic de pe vremea lui Roosevelt. Teddy. El se strâmbă de parcă i-ar fi tras un genunchi. —Glumești, nu? Se uită în jur, către trei puncte cardinale, de parcă ar fi fost posibil ca el însuși să halucineze. Orășelul cu cea mai rapidă dezvoltare din Nebraska. Poate din toată regiunea câmpiilor de est! Ea își înghiți râsul în sughițuri. — Îmi pare rău. Sincer... Am remarcat câteva... lucruri noi. Mai ales lângă autostradă. —Ești incredibilă. Locul ăsta trece printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
produse de faptul că amantul ei, X, nu o mai iubește și nu-i dă nici o explicație privind această atitudine. Doamna T. relatează o neplăcută poveste de dragoste cu un oarecare D., care o iubea de cincisprezece ani, fiind . În orășelul anonim, de provincie, o enigmatică doamnă este adorată de toți bărbații, după cum îi spune și D., "trist și transfigurat"; "E îngrozitor câți bărbați sunt îndrăgostiți de tine..." Insistența și atitudinea lui umilă îi provoacă repulsie, măcar că, din compasiune, va fi
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
am simțit tot ce simte inima celor care iubesc noaptea. I-am văzut În nenumărate locuri și nimic din ceea ce fac sau spun nu-mi este necunoscut. Copil fiind, Împărțeam ziarele de dimineață și i-am văzut pe străzile unui orășel - familia ciudată și singuratică a celor care se furișează În noapte. Uneori erau singuri, alteori umblau În grupuri de doi sau trei - veșnic de veghe la miezul nopții În orașe, măsurînd de la un capăt la altul trotuarele goale ale străzilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și a pașilor fără odihnă În noapte - imagine bine cunoscută și firească pe atunci - mi-a revenit acum ca un vis ciudat. Ce voiau oamenii aceia? Ce sperau să găsească În drumul lor prin fața a mii de uși În acele orășele mohorîte și reci? Nădejdea lor, credința lor sălbatică, cîntecul sumbru pe care noaptea Îl deștepta În ei, această viață care palpita În Întuneric În timp ce alții dormeau și se bucurau de o victorie neștiută și Înălțătoare, prezentă pretutindeni, pe tot cuprinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
celeilalte femei, dincolo de care se simțea totuși clar nuanța plăcută a glasului ei răgușit. — E-n ordine, „Georgia“! Hai, intră! Băiatul intră Încet, privind-o Încă cu ochi plini de uimire. O recunoscuse din prima clipă. Era o fată din orășelul unde se afla universitatea de stat la care era student și provenea dintr-o familie de oameni modești și cumsecade, bine cunoscută În oraș; dispăruse de-acasă cam cu doi ani În urmă și se zvonise că „avusese un necaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În Întuneric, tabloul uriaș al pămîntului veșnic și pustiul atotcuprinzător al Americii? Oare n-au simțit, cum am simțit și noi, pe cînd așteptam În noapte, pămîntul uriaș și singuratic al Americii, pe care sînt presărate În noapte mii de orășele adormite? N-au văzut țesătura delicată a luminii, rețeaua destrămată de șine mici, Întinsă pe tot cuprinsul țării, pe care aleargă În Întuneric trenulețe singuratice, lansînd cîteva ecouri răzlețe la malul rîului, lansînd un ecou Între stîncile răsunătoare ale muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cînd cei cufundați În somn dormeau? Oare n-au simțit același foc mistuitor, mistuitor, care ne-a mistuit pe toți? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes nu s-au mistuit În noapte? Nu i-a mistuit focul veșnic, În liniștea orășelelor, cu acea foame devoratoare, acea pasiune sălbatică, acea dorință nemărginită pe care au simțit-o În Întuneric tinerii acestui pămînt? Oare Garfield, Arthur, Harrison și Hayes n-au așteptat, așa cum am așteptat și noi, cu buzele Încremenite, cu inima bătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
străvechi, de octombrie, care trebuie să se reîntoarcă, pe cînd noi așteptăm, Îi așteptăm În Întuneric pe prietenii și frații noștri care nu se vor mai reîntoarce. Rămas-bun pînă-n septembrie. Cei de aproape și cei de departe La periferia unui orășel, pe un dîmb ce Începea de lîngă calea ferată, se afla o căsuță Îngrijită, cu ferestre albe, Împodobite cu obloane verzi. LÎngă casă, Într-o parte, era o grădiniță Împărțită cu grijă În parcele de zarzavaturi și o boltă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încheie anii de muncă, să se ducă și să le caute, să stea de vorbă cu aceste făpturi a căror viață se Împletise cu viața lui. Veni și ziua aceea. În sfîrșit, mecanicul coborî din tren pe peronul gării din orășelul unde trăiau cele două femei. Își Încheiase anii de viață pe șine. Acum era pensionar al companiei și nu mai muncea. Trecu Încet prin gară și ieși pe străzile orașului. Totul i se părea ciudat, ca și cum nu mai văzuse nicicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nu știu bine ce s-a-ntîmplat, Gil nu mi-a povestit niciodată, iar mie nu mi-a venit să-l Întreb, dar cred că i-a venit sorocul Înainte de vreme: erau În tren, se Întorceau În Sud și, Într-un orășel din părțile de răsărit, mecanicul a oprit trenul și Gil a ajutat-o să coboare În stație, iar a doua zi fata s-a ridicat și-a pornit mai departe către casă. Acum, ca să fim cinstiți, femeia aia a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
situației în care intrase. Nu era ușor să se înțeleagă că Gosseyn Unu ajunsese mai întâi în Orașul Jocurilor cu convingerea, venită nu se știe de unde, din interiorul lui, că fusese cândva un fermier care locuia în imediata vecinătate a orășelului numit Crest-Village, și fusese căsătorit cu Patricia Hardie. Ce confuzie fusese o vreme. Șirul de gânduri îi dădu impulsul să comunice din nou cu alter-ego-ul său. "Ce mai face Regina Mamă Strala?" Avu impresia unui zâmbet fugar. "Așteaptă sosirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
zi fierbinte de vară. Aveam cinci sau șase ani. Fusese descărcat nisip pentru construcția noului pod. Noul pod aparținea cartierului nostru: construit în stilul străzilor noastre și brutal prevăzut cu șine de tramvai și felinare moderne, avea să pătrundă în orășelul liniștit de pe celălalt mal. Văd încă macaralele plutitoare, stîlpii și despărțiturile în care se afla apă. Și văd nisipul. Era atît de mult încît părea că o plajă temporară alb-aurie se ivise în mijlocul orașului, o plajă care începea un pic
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a celui non-ficțional. Am avut în vedere în redactarea eseurilor și o componentă culturală dublată de una literară într-o propunere de estetică postmodernă. Figura centrală în toposul imaginarului creator al acestui capitol îl asigură lumea în care am copilărit orășelul Lipova, la 60 km de Timișoara și în care, sporadic ce-i drept, continui să mai fac vizite duminicale. Este o lume în care am evocat "liniștea matinală a plopilor, a castanului, a vecinilor de la casele de cartier vechi, diferit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
din decembrie cu acela al legionarilor din iunie. Campanie electorală în lumea lui hanți și gredli Vânturile, valurile ne poartă prin te miri care locuri, ale mele sunt mai întotdeauna previzibile, adică dimineața copii la școală, altădată la părinți în orășelul cutare, mai apoi, și mai des, într-o comună unde a mea mather-in-low își petrece în singurătate viața în mijlocul unui popor de găini și a câtorva perechi de găinușe pe care bănățenii le numesc hanți și gredli, după vechi influențe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
însemne atari treabă, mă întreb, decis să mă apolitizez după ce ani de zile am activat în sens opus. A trecut vremea în care, fără rușinări inutile, apucat-am taurul organizațional de coarne, și am mers "pe sate", în orașele și orășelele patriei, să discutăm, să îndoctrinăm, să ne îndatorăm față de te miri cine, să convingem prin munca de la om la om. Așa am fost eu la PAC, după ce înainte fusesem eu la AC. Tare conștiincios mi-am îndeplinit ceea ce trebuia îndeplinit
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și se comportă oamenii, cum funcționează corpul omenesc și înfățișarea și proporțiile lui în diverse situații. De fapt, trebuia să mănînc blestemata de lună! — Duncan, amintește-ți ce-a spus directorul! în patru ani poți fi bibliotecar-șef într-un orășel și atunci poți să fii artist. E de-nțeles că un artist adevărat ar putea aștepta patru ani, nu-i așa? — Nu știu dac-ar putea. Eu știu că nici unul n-a făcut-o. Scoțienii au o idee ciudată despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vreau să fiu profesor, dar probabil că asta o să fac, spuse McAlpin. Mi-ar plăcea să călătoresc și să mă bucur de libertate înainte de a mă așeza la casa mea; să merg la Paris, Viena, Florența. Sînt o mulțime de orășele în Italia cu fresce de maeștri minori prin biserici, iar vinul se servește sub umbrele, afară, în piețe. Mi-ar plăcea să umblu și să explorez toate lucrurile astea cu o fată, nu neapărat cu aceea cu care o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de-a lungul vremii destule iubite, deși nu căutam asta cu tot dinadinsul, oh, ce mult mă iubeau, ce mult mă urau ! Exista una, de pildă, acum e medic primar, atunci era studentă, făcea practica la un spital, într-un orășel de provincie, eu locuiam temporar în pădure, aveam un cal, veneam călare, o întâlneam în parc, legam calul de un copac secular, o conduceam în infern, era fericită; când am reîntâlnit-o, după un timp, în tramvai, într-un mare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să-i disprețuiască slăbiciunea. Nici unul dintre noi. Rămână deci, să doarmă, netulburate, pe sub sălcii, fragmentele de oase și de carne ale întregului său veșnic... De dincolo de ușă auzeam patefonul. Același charleston. și revedem aievea întâlnirea noastră. * De 19 luni în orășelul Rogerville (Franța) un câine vine zilnic la mormântul fostului său stăpân, își lipește fața de marmura monumentului funerar și urlă îndurerat. Faptul pare cu atât mai surprinzător cu cât în ziua înmormântării câinele fusese închis în casă și n-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
viața urmează un curs ascendent, printr-o serie de cicluri. Fiecare dintre aceste cicluri pornește de la faza rurală. Țăranul, legat de peticul său de pământ, se duce la târg să-și vândă produsele; cu timpul, târgul se transformă într-un orășel, din ce în ce mai puțin legat de pământ. Așa apar orașele și națiunile, apoi marile metropole cosmopolite, între care are loc o distrugătoare luptă pentru putere. Întrebarea care se pune este următoarea: Monstrul acesta se află în faza rurală, sau în faza megalopolisurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
saturi!" Taică-su, uscat și încovoiat, cu ochi de pește, funcționar mărunt la Prefectură, decretase scurt: "Să plece! Nu mai are ce căuta în casa mea". Din seara aceea nu i-a mai văzut. Nu s-a întors niciodată în orășelul cu biserica roșie, parcă turtită, construită de Alexandru cel Bun; mai târziu nu și-a căutat frații și surorile. La 14 ani vindea ziare la București, noaptea servea ca picolo la Flora apoi la Iordache. La 17 ani îl cunoscuse
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
inteligentă, își izbea palmele de uimire: "Minți de îngheață apele, Melania! Cum poți tu să-i păcălești pe toți..." ― Da, șopti bătrâna. Pe toți i-am păcălit în afară de ea. Chiar și pe Lupu. Râse încetișor. ... Se săturase de școală, de orășelul trist, de casa aceea veche cu scoarțe și icoane, de tartina cu magiun pe care o primea la ora 5, de glasul ca o trâmbiță al bunicii. Întreba invariabil înainte de masă: "V-ați spălat pe mîini?" ― Trebuia să mă mărit
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
este, dimpotrivă, un potop de noroi. Zilele frumoase vin numai iarna. O cale la îndemâna oricui de a face cunoștință cu un oraș este să încerci să afli cum se muncește în el, cum se iubește și cum se moare. În orășelul nostru, să fie un efect al climatului, toate acestea se fac laolaltă, cu același aer frenetic și absent. Adică oamenii aici se plictisesc și tot aici se străduiesc să-și formeze obișnuințe. Concetățenii noștri muncesc mult, dar totdeauna doar ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
doua zi, 30 aprilie, o briză călduță acum sufla sub un cer albastru și umed. Aducea o mireasmă de flori care venea din cartierele cele mai îndepărtate. Pe străzi, zgomotele dimineții păreau mai vii, mai vesele ca de obicei. Pentru orășelul nostru, scăpat de teama surdă în care trăise în timpul săptămânii, această zi era ca o reînnoire. Rieux, el însuși liniștit de o scrisoare a soției sale, coboară voios la portar. Și, într-adevăr, dimineață, temperatura scăzuse la treizeci și opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]