1,597 matches
-
și-l ascultați? Felicia Filip: Da, așa este. Și nu numai atât, încerc de fiecare dată să fac în așa fel încât să nu deranjez pe nimeni, să nu supăr pe nimeni, pentru că lumea este așa cum e: sensibilă și este orgolioasă. Omul este o ființă inteligentă... cu bunele și relele lui, și de aceea încerc în tot timpul să fac în așa fel să fie bine. Deci, fiindu-mi mie bine, trebuie să le fie bine și celorlalți din jurul meu. Iar
ÎN DIALOG CU O MARE STEA A MUZICII FELICIA FILIP de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349658_a_350987]
-
de către superiorul față de care a greșit. Conflictul era în speță nu între penitent și Biserică, ci între penitent și ierarhul său. Pe bună dreptate, un înalt ierarh al zilelor noastre, intuind esența conflictului, a afirmat: „S-a întâlnit un vlădică orgolios cu un moț dârz și a ieșit ce a ieșit“. Moțul dârz și-a călcat însă peste dârzenia sa, s-a deșertat pe sine însuși de orice orgoliu, iar dreptate i se va face de-abia în septembrie 1990, când
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]
-
cât și prin opera, de Nichita Stănescu. Cum priviți retrospectiv acest început, aceasta concurență? IC: O luptă pentru primul loc în generație, între Nichita și mine? Nici nu putea fi vorba de așa ceva: eu sunt mult mai modest și mai orgolios decât atât... De la început, l-am admirat nespus a știam o mulțime de poeme ale sale pe dinafara! Locul lui natural era în fruntea noastră. În plan intelectual, dacă eu învățăm mult și repede, Nichita Stănescu știuse dinainte! Iar cei
Ilie Constantin - Orgoliul, structură linistită si neagresivă a fiintei mele by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/17608_a_18933]
-
poetic (cum de nu i-a spus nimeni încă așa, pînă acum?) și aceasta privire se întîmplă de pe o platformă, de sus anu știu cumă. Cuvintele acestea, scrise altădată de Eminescu cu oarecare galanterie, capătă aici un sens de o orgolioasa umilință: poezia se naște anu știu cumă, cu ochii opriți în infinit, ea este frumosul greu, sau aproape cu neputința de explicat". Ochiul comentatorului se topește vrăjit, în mirajul luminiscent al poeziei, așa cum se cade a se petrece, din cînd
Critica lui Ilie Constantin (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17640_a_18965]
-
răsuciri" de spirit, fie al unei debilitați voit monstruoase. Fiindcă nu putea fi vorba de așa ceva, rămînea prima ipoteză. Totuși, în ciuda acestei "originalități căutate" și care, oricît de brianta a fost, ca expresie, o senzație de prefăcătorie foarte laborioasa și orgolioasa nu mă slăbea cînd îi citeam textele, dar, pur și simplu, mai înainte, îmi tăiau respirația. Dar artă, mare, nu este în fond a preface? sau a te preface? modificînd natură, după felul său viziunea ta, chiar dacă "nu sînt juste
Emil Cioran by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17668_a_18993]
-
Constantin Țoiu 16 oct. 1978. Huan, individul șchiop, orgolios, din Argentina, venit și el la Writing Program, și care nu se lasă ajutat niciodată, care poftește mai întâi pe ceilalți să treacă înainte, deși aceia-i dau întâietate ca oricărui handicapat. Ciocnire violentă în primele zile cu el, după ce
Note americane (II) - variante - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14307_a_15632]
-
-l ocolesc. De cîte ori ne întîlneam, fie și din întîmplare, își "amintea" că n-am scris despre una sau alta din aparițiile recente. Nu mă obliga s-o fac. Își dădea probabil seama că, încăpățînat ca un catîr, și orgolios pe deasupra, cum eram, n-avea nici o șansă dacă ar fi vrut să-mi impună la ce (sau cum) să scriu. Se mulțumea să-mi sugereze. S-a abătut de la această regulă spontană doar de două-trei ori. Problema mea era că
Privind înapoi, fără mînie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14346_a_15671]
-
aceea a lui Brâncuși. Dacă cel dintîi sancționează mecanica istorică și mimesisul social, abuzul memoriei de grup și destructurarea, pînă la abstracțiune, a existenței individuale, cel de-al doilea denunță stereotipia privirii și mimesisul estetic, tirania memoriei muzeificate și impostura orgolioasă a formelor redundante. Iar dincolo de toate acestea, și chiar dincolo de orice întîlnire în spațiul vreunui proiect cum a fost cel ratat din pricina pălăriei, opera celor doi mari artiști mai are ceva în comun: haloul ei metafizic. Dar și la Caragiale
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
nimic decît să-i sug ei laptele asta înseamnă să fii handicapat; să nu fii bun de nimic, să fii un parazit, o putoare, o lepră. de fapt, dacă mă gîndesc mai bine, punîndu-l și pe tatăl meu în joc, orgolios și leneș, arunc la naiba hărnicia suprarealismului, a onirismului și altor isme, ce au, ca unic simptom, faptul că au urmat dadaismului și au încercat, sărmanele isme-ne, cu parfum decadent de hipo-spermă, să recupereze ceea ce el, dintîiul, Divinul, a negat
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/8026_a_9351]
-
Kynnamos. Odată ajunși în zona de câmpie, îi prădau tocmai pe cei care trebuiau să se ocupe cu aprovizionarea trupelor. Germanii priveau aceste acțiuni cu perfectă indiferență; Kynnamos insistă că, mai ales Frederic Barbarossa, avea un caracter indiferent, violent și orgolios. A fost nevoie de intervenția unui corp de armată bizantin. Au fost mai multe conflicte; intenția de a prăda o mănăstire stârnește unul dintre ele. Odată atacați și surprinși de tactica militară a musulmanilor, barbarii au devenit lași, fricoși, incapabili
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
firelor, au fost puse în aplicare încă de atunci. A făcut de asemenea mari descoperiri în domeniul anatomiei, ingineriei civile, opticii și hidrodinamicii, care, deși nu le-a publicat, au fost aplicate ulterior, influențând în mod categoric progresul științific. Artist orgolios, conștient de talentul său, într-o proverbială rivalitate cu marele său contemporan Michelangelo Buonarotti, se afirmă că ar fi notat în caietele sale, cu un an înaintea morții, "Io continuerò..." („voi dăinui...”) Această afirmație, devenită o adevărată legendă urbană, nu
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
legal tot ce-i convine". Când a izbucnit revolta baronilor, a înțeles că a trecut timpul despotismului în Anglia și că singurul mijloc de a consolida monarhia va fi de aici înainte sprijinirea ei pe noile clase în creștere. Irascibil, orgolios, încăpățânat, uneori dur, dar muncitor, onest și destul de rațional, cavalerul acesta este un om de stat. Sub domnia sa, limba engleză, care, începând din perioada cuceririi, circula pe ascuns în rândurile meseriașilor apare iar la lumină. Instituțiile lui Eduard I prefigurează
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
este pierdută, sinuciderea devine o necesitate absolută, chiar inevitabilă pentru orice om, care s-a dezvoltat puțin mai mult de nivelul fiarelor. » clarifică Dostoievski în "Jurnalul unui scriitor" . Un alt traseu spiritual parcurg personaje bine-intenționate, dar mult prea raționale și orgolioase, precum Raskolnikov (cel mai cunoscut personaj al lui Dostoievski) sau Ivan Karamazov. Amândoi se folosesc strict de instrumentul logicii pentru a cunoaște lumea, dar cad striviți sub propriul edificiu intelectual: Raskolnikov relativizează binele și răul într-o asemenea măsură încât
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Cassiopeia este o constelație nordică. În mitologia greacă, o reprezintă pe orgolioasa regină Cassiopeia care era mândră de frumusețea ei neîntrecută. Este una dintre cele 88 de constelații moderne și a fost printre cele 48 enumerate de Ptolemeu. În mitologia veche Cassiopeea era frumoasa regină etiopeană,locuind în orașul Joppa din Fenicia
Cassiopeia (constelație) () [Corola-website/Science/298776_a_300105]
-
regelui din Sachsen. Următoarele sale opere "Tannhäuser" (1845) și "Lohengrin" (1848) sunt mai greu acceptate de public, datorită elementelor inovatoare în structura dramatică și muzicală. Cu sprijinul lui Franz Liszt, vor fi prezentate mai târziu cu succes la Weimar. Fire orgolioasă, Wagner a avut o existență agitată. Sub influența scriitorului Heinrich Laube, a adoptat ideile republicane ale mișcării "Jungen Deutschland" („Tânăra Germanie"), dar, după înfrângerea revoluției din 1848, este nevoit să se refugieze la Zürich în Elveția, unde rămâne 10 ani
Richard Wagner () [Corola-website/Science/297776_a_299105]
-
declari că trăim într-o pasăre: " Într-o enormă pasăre suntem însămânțați, / Modul nostru de viață / E osul unei aripi zburătoare..".» (TCar, 112). Eugen Simion vede în "Fântâna somnambulă" (1968) „capătul” păunescianului «lirism ezoteric, ermetic - prin imagismul torențial -, pătimaș și orgolios», dar și aspirația respectivului lirism «la o asumare a totalității», ori «o mitologie lirică bazată pe un abil joc al contrastelor» (SSra, I, 247 / 252). Criticul Ion Pop apreciază că «de la "Ultrasentimente" (1965), până la "Istoria unei secunde" (1971), Adrian Păunescu
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
povestea Purimului sunt Ester (pe numele său ebraic Hadasa), o tânără evreică din Persia, soția împăratului Ahașveroș, și Mordehai, vărul său mai în vârstă, cel care o crescuse. Personajul negativ este unul din sfetnicii împăratului Ahașveroș, Haman, o persoană foarte orgolioasă. Haman îi urăște pe evrei și plănuiește să-i distrugă pentru că Mordehai era evreu și, toată lumea știa, refuza să i se închine. Ahașveroș, care stăpânește peste o sută douăzeci și șapte de provincii (sau satrapii), din India până în Etiopia, este
Estera (carte) () [Corola-website/Science/308659_a_309988]
-
De asemenea, albastrul simbolizează infinitul, depărtarile mării și ale cerului, iar floarea poate fi ființa care păstrează dorințele. În „Floare albastră”, Eminescu evocă amintirea unui proiect erotic eșuat, dar eșuat din cauza confuziei bărbatului asupra căilor omului de a fi fericit. Orgolios, acesta nu vrea să se lase amăgit de instincte și aspiră spre cunoaștere, spre căutarea Absolutului. Copila nevinovată care-l avertizează: Nu căta în departare/ Fericirea ta, iubite!", îmbiindu-l spre jocul voluptuos al idilei, are intuiția adevărului, pe care
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
sau democrație (Hobbes având o preferință puternică pentru o monarhie), puterea suverană trebuie să fie un "Leviathan", cu o autoritate absolută. Leviathan-ul era conceput ca o putere pur seculară prezentată sub forma unei figuri mitice care îi supune pe cei orgolioși și pe rebeli. Evocarea Leviathan-ului ca emblemă pentru pacificare socială internă constituia un răspuns la teologiile politice ale revoluției engleze și o soluție a războaielor religioase de la începutul epocii moderne. În 1936, specialistul în filozofie politică Leo Strauss a scris
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
plan artistic sporește exponențial și, după sugestive evadări în orizontul pur al imaginarului, se repliază cu aceleași exi- gente stilstice în universul naturii statice. Universul obiectelor ce ne înconjoară constituie, cu vremea, inventarul nostru intim, manifestîndu-se nu o dată autoritar și orgolios. Într-un anume fel se produce o răstur- nare de termeni, posesorul devenind posedat. Dincolo de utilitatea imediată, obiectul țin- tește mai departe spre eterni- tate în virtutea, presupusă și insinuată permanent, a dreptului său la admirație. Sigur, am putea glosa copios
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
in objecto". Pentru isihast, repetarea pur formală a silabelor rugăciunii este considerată periculoasă. Practicarea rugăciunii lui Iisus, numită și "Rugăciunea inimii", trebuie să aibă loc în umilință. Textele isihaste avertizează deseori asupra pericolelor care survin asupra eremitului care este mândru, orgolios sau arogant. Practicarea rugăciunii inimii este continuă și automată, ducând la dobândirea unei stări mentale de "nepsis" (sobrietate, neutralitate), acea stare mentală care a devenit imună la gândurile ispititoare. Un alt element al practicii isihaste este "coborârea minții ("nous") în
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
anului 86, invadatorii daci au fost respinși de peste Dunăre. Diurpaneus i-a trimis o solie comandantului Fuscus, spunând că va încheia pace dacă Domițian le va ordona romanilor să le dea fiecare, câte doi oboli (Cassius Dio). Fuscus refuză, și orgolios, se aruncă în lupta fără precauție. În primăvară anului 87, armata romană a traversat Dunărea pe un pod de vase, între Vidin și Orlea, urcând pe Olt, deși sunt ipoteze cum că ar fi traversat Dunărea prin Drobeta. Armata romană
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
Versailles este o feerie greu de explicat prin cuvinte. Totul respiră etichetă desăvârșită, noblețe absolută, imagini de vis. Nu-mi vine să cred că pașii mei se aud pe pavimentul grandiosului palat pe unde au trecut atâtea glorii apuse și orgolioși monarhi, politicieni versați, diplomați perverși... Versailles-ul reprezintă, cel mai bine, mândria și prejudecata franceză, de peste trei secole. Aici s-a semnat umilitorul Tratat cu Prusia (1871), în urma căruia Franța a pierdut provinciile Alsacia și Lorena și a fost obligată
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
mâinile Partidului Comunist al Uni-unii Sovietice (PCUS), al cărui secretar general a devenit, după moartea lui V.I. Lenin, gruzinul feroce I.V. Stalin, pe numele real Iosif Visarionovici Djugașvilli. Inteligent, spirit tranșant și logic, instinctiv, neîncrezător în aliați și prieteni, crud, orgolios și răzbunător, acesta era profilul psihologic realizat de specialiști celui ce se va impune trei decenii ca autocrat al Imperiului Roșu. Perfid și imprevizibil, coleric înveterat, Stalin a devenit temut asemenea țarilor din galeria lui Ivan cel Groaznic. Nu admitea
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
capăt pestilentei. Pablo, obsedat de ea, încearcă să o seducă prin orice mijloc, cănd descoperă că Diana a devenit unul dintre angajații haciendei. Diana nu este atrasă de el și îl consideră un „băiat de bani gata”, afemeiat și prea orgolios. Isabel moare pe neașteptate — obstacolul unic al lui Milciades a dispărut. Milciades se unește cu Déborah în conspirația cu scopul de a prinde controlul averii familiei Méndez. Între timp amica Helenei, Cămilă (Ana Lucía Domínguez), descoperă că este de fapt
Te voi învăța să iubești () [Corola-website/Science/312057_a_313386]