2,698 matches
-
în sfera istoriei și filosofiei culturilor și a civilizațiilor, sau mcar a principalelor popoare furitoare de mari și prodigioase valori ale umanitții, Mihai Ralea avea de la început s se risipeasc în erudite teze de doctorat și o activitate publicistic impresionant, oscilând îndelung între cariera de antropolog pe linia filosofiei științifice, a sociologiei, pedagogiei, psihologiei și esteticii, ceea ce i-a adus și satisfacții și neajunsuri. Nu întâmpltor, în 1941 când se elabora Istoria filosofiei, Omagiul lui loan Petrovici în cinci volume, în vreme ce
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
cu un alt sens, pentru a caracteriza viziunea orientală asupra lumii. El afirmă că nihilismul este forma mistico-orientală a panteismului 27 o ecuație care se va regăsi mai târziu și în Esența creștinismului de Feuerbach. În timp ce la Schlegel semnificația termenului oscilează și se schimbă în diferitele etape ale gândirii sale, Jean Paul îl folosește dimpotrivă într-un sens cât se poate de precis și bine definit. Creator, nu din întâmplare, al personajului Roquairol (Titan, 1800-1801), una dintre figurile cele mai însemnate
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sine". Această dimensiune face distincție între valorile orientate către dobândirea și urmărirea interesului personal și cele legate de preocuparea pentru bunăstarea celorlalți. A doua dimensiune pune în opoziție "deschiderea către schimbare" și "conservatorismul". În felul acesta putem înțelege cum valorile oscilează de la "a motiva oamenii pentru a-și urma propriile interese intelectuale și emoționale în direcții nepredictibile și nesigure până la a păstra statutul actual și certitudinea pe care o oferă în relațiile cu cei apropiați, cu instituțiile și tradițiile"231. Această
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
Viața organizației școlare nu se rezumă doar la activitățile desfășurate, ci se referă și la stările subiective trăite de indivizii implicați în aceste activități. Fiind implicați în atingerea unor scopuri comune, membrii școlii interacționează, iar din interacțiunea lor rezultă trăiri oscilând între satisfacție și insatisfacție, încredere și dezamăgire, curaj și descurajare etc. Aceste trăiri influențează în mare măsură bunul mers al școlii, de aceea ele nu trebuie neglijate. Aceste fenomene subiective constituie așa - numitul climat al școlii. Prin „climat” E. Păun
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
timp, cu multideterminări și multicondiționări, dar și din poziția oarecum incertă pe care o ocupă adolescentul în sistemul perioadelor evolutive ale vieții. Locul lui în sistemul relațiilor sociale este mai bine conturat și precizat decât cel al puberului. Totuși adolescentul oscilează din punct de vedere al comportamentului între copilărie și maturitate, fiind însă întors mai mult cu fața spre adult. Despre adolescență s-a scris mult, mai mult decât despre oricare altă etapă a dezvoltării umane. Această perioadă a făcut obiectul
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
contradicție a dat naștere unei probleme nerezolvate nici până astăzi, unde începe și unde se termină adolescența, atât timp cât vârstele nu sunt rupte unele de altele, nu sunt despărțite printr-un zid vizibil, clar pentru toată lumea. Varietatea condițiilor sociale făcea să oscileze în mod obiectiv granițele adolescenței, și de aici a apărut o explozie de contribuții personale la identificarea duratei acestei vârste. Astfel: Hipocrate i-a stabilit durata de la 14 la 21 de ani, Doamna de Necker de Saussure, între 25 și
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
la idei noi). Cadrelor didactice li se reproșează: dificultăți în a stabili relația cu adulții (tratează părinții ca pe copii și nu ca parteneri în educația elevului, decizând autoritar la acțiunile cu părinții); definirea imprecisă a rolului de cadru didactic (oscilează între autonomia tradițională și perspectivele noi ale parteneriatului) Principalele cauze ale unei comunicări ineficiente cu părinții sunt: „probleme de ascultare, lipsa conexiunii inverse, rezistența la critică, percepția selectivă și subiectivitatea, obținerea informației prin manipularea discretă, ascultare afectivă, inadvertență de limbaj
MANAGEMENTUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE by FLORENTINA DUMITRACHE () [Corola-publishinghouse/Science/1260_a_1935]
-
de verosimilitate a faptelor povestite (prin utilizarea lor în dialogurile din trecut). O altă funcție a punctelor de suspensie este de a contribui la autenticitatea confesiunii celor două personaje. Mai ales în cazul lui Mavrodin care, după cum am remarcat deja, oscilează mereu între cele două planuri, trecut și prezent, confesiunea sa fiind adesea întreruptă de meditații sau de tăceri însoțite de gesturi care sporesc curiozitatea cititorului. Punctele de suspensie marchează deci, în cazul lui Mavrodin, ezitarea în fața povestirii unor evenimente care
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
o dată cu numărul mediu al anilor de școală ai taților. Nivelul veniturilor taților crește, și el, dar apar o serie de inversiuni, pentru funcționari cu cel mult studii medii, maiștri, ingineri și cei cu profesiuni liberale; în cazul acestora venitul mediu oscilează în jurul valorii de șase milioane. Funcționarii superiori în administrația de stat, deși au un salariu mediu de aproximativ opt milioane, se încadrează, ca performanță medie a copiilor lor, între ingineri și cei cu profesiuni liberale la un nivel al studiilor
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
modalități sintactice interogative (14), exclamative (15) sau imperative (16): (14) Oare marchiza ieși la ora cinci? (15) Marchiza ieși la ora cinci! (16) Doamna Marchiză, veți ieși la ora cinci! Negația este suficientă chiar pentru a face ca (11) să oscileze între comentariu și evaluare: (17) Marchiza nu ieși la ora cinci. Putem observa totuși că ar fi suficient să adăugăm " În acea zi..." și să folosim perfectul simplu pentru a interpreta (18) ca fiind o propoziție preluată dintr-o succesiune
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu capacitatea imaginii de a imita viața și lumea este importantă, ci faptul că imitația pare să dobândească propria ei existență. În acest sens, Mitchell vorbește despre o dublă conștientizare a reprezentării și imaginii, care îl face pe om să oscileze între "credințe magice și scepticism și între atitudini mistice și atitudini critice"21. Cu toate acestea, problema nu poate fi abordată din perspectiva lui Heidegger, întrucât, așa cum se va vedea pe larg în cel de-al doilea capitol, atitudinile mitice
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
România din perioada comunistă în textele literare britanice, în special în literatura de călătorie. Practic, Andraș deconstruiește imaginea României din perspectiva felului cum este perceput spațiul balcanic, a cărui geografie este cu totul aparte, ceea ce conduce către o reprezentare care oscilează între "barbarie și poezie, tiranie și pasivitate, exotism și atracție nevinovată, concretețea pericolului iminent și aparența idilică, realitatea crudă și legenda"167. De fapt, percepția și reprezentarea despre geografia simbolică a celuilalt este cea care orientează imaginea despre celălalt, ambele
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
eliminarea elementelor identității sau o modificare radicală a mentalității, fiind vorba doar despre o îmbogățire a conținutului imaginarului și a vieții culturale, în general. Fiind tributar investigației psihologiei și sociologiei și preluând ideile lui E. M. Lipiansky, care susține că identitatea oscilează între "alteritatea radicală și similaritatea totală"476, Alin Gavreliuc reia ideea că identitatea este prin însăși esența ei contradictorie, pendulând între a fi asemănătoare sau identică cu un alt obiect și a fi unică, diferită, de a avea însuși particulare
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
formă de predicate calificative (Prq), sînt asertate în ce o privește. Descrierea obiectului discursului apare aici ca intermediară între două proprietăți care nu au același statut cu masive și de neclintit, din rîndul doi de la (15). Putem spune că (16) oscilează între simpla descriere simetrică, fără revizuirea reprezentării descriptive construite adică simpla asertare a două proprietăți contradictorii -, și respingerea clară a ceea ce orice elvețian din clasa de mijloc (potențial interpretant al documentului) ar putea fi tentat să deducă din prima propoziție
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
modelat educațional. Dar apar și aici diferențe: dacă atitudinile, interesele și motivația se dovedesc extrem de influențabile, nu același lucru se poate constata în cazul temperamentului. Pe traseul ontogenetic, permeabilitatea individului uman, indiferent de vârstă, la metodele de stimulare a creativității oscilează în funcție de fazele ciclului de creștere și dezvoltare pe care le traversează. De aceea este necesar să se determine corect care sunt secvențele cele mai favorabile în acest sens. Astfel, pornind de la teoria lui G. T. Land, M. Roco (1992) grupează
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
chiar prea mult, motivul distrugerii sale, posteritatea s-a rătăcit în timp ce îl căuta printre firele miilor de ipoteze fără să ajungă la certitudinea vreuneia"2. Motivul acestei nesiguranțe se poate vedea, după părerea noastră, în chiar dualismul "confesiunii" poetului, care oscilează între a afirma și a nega, așa cum Ovidiu îi spusese de data aceasta fără nici un fel de ocolișuri prietenului (și rudei) lui Paulus Fabius Maximus, de îndată ce a aflat vestea exilării 3. Exprimarea echivocă din acel moment atât de decisiv pentru
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
implicit că, de fapt, vina sa nu are nici o consistență, mai mult, e un fel de paravan care maschează adevăratul motiv al exilului său. Insinuarea este cât se poate de precisă și de categorică, ceea ce ne-ar putea face să oscilăm oarecum asupra existenței sau nu a greșelii ovidiene: ca și cum (falsa) existență a acesteia ar ține de o impunere categorică din partea lui Augustus însuși, căreia sulmonezul se străduiește să se supună, fără a reuși însă pe deplin în momentele sale de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poartă mereu în inimă imaginea soțului său. Ovidiu însă ar vrea ca ea să fie torturată de depărtarea lui precum Andromaca din Teba, când l-a văzut pe Hector însângerat tras de carul tesalic al lui Ahile. De altfel, poetul oscilează între dorințele sale: dacă Fabia e tristă, el suferă că este cauza acestei tristeți; dacă nu este, ar trebui să fie, ca să fie demnă de soțul pierdut. O, de-ar fi putut ea să plângă nu exilul, ci moartea soțului
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de altfel, dacă acest "secret" ar fi fost deja cunoscut (Tristele, I, I, 23; IV, X, 99), Ovidiu nu ar fi trebuit să aibă nicio reținere în a-l mărturisi. El însă rămâne așa de terorizat în fața lui Paulus, încât "oscilează între a mărturisi ambiguu și a nega ambiguu" (inter confessum dubie dubieque negantem haerebam). Care să fi fost motivul acestei atitudini echivoce a sulmonezului în acest moment așa de grav al vieții sale? Evident, din punctul nostru de vedere, răspunsul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a cărei legitimitate nu a fost repusă în discuție din 1991, a descrie o istorie-tablou a forțelor și partidelor politice înseamnă a înțelege foarte puțin, ca și cum am parcurge un catalog înghețat. Se impune o amalgamare a epocilor, într-un parcurs oscilând între perspectivele duratei lungi și sacadele pe termen scurt, de la o criză la alta. Crize care scot la lumină refulări negate, secrete bine ascunse. Drumul lung al eliberării De mai bine de cincisprezece ani, românii, ca și alți cetățeni din
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
reale, asociată cu o închidere antioccidentală și xenofobă a opiniei. Mi-e teamă că o afișare prea zgomotoasă a angajamentului pro-american ar putea antrena o deziluzie și, progresiv, o respingere a acestei influențe. Un fel de dezechilibru profund care ar oscila între tendința unui atlantism integral și aceea a unui suveranism șovin. Instalarea bazelor americane în România ar putea conduce la refuzul temător al unei alianțe care oferă securitate, desigur, dar implică și riscuri. În Polonia și Republica Cehă, opinia nu
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nomenclaturii s-au confruntat cu o adevărată opoziție structurată politic, cu partide care aveau experiența și memoria democrației parlamentare, cu o societate civilă la început in statu nascendi, apoi tot mai matură care a știut să susțină aceste partide, chiar dacă oscila în privința lor între neîncredere și idolatrie. Existența, coeziunea și evoluția rapidă a acestei opoziții explică de ce, în pofida unor analogii inaugurale, România este azi membru al NATO și UE, alături de țările baltice, și nu a rămas blocată în limbul în care
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
însăși caracterul lor eteroclit, notele de călătorie îi ofereau lui Lovinescu prilejul să-și exerseze și talentul critic, de observator lucid, și fantezia, înzestrarea propriu-zis artistică. De altfel, în aceste pagini de început este anticipat destinul scriitorului dispus mereu să oscileze, ca un Janus bifrons, între creația critică și aceea literară stricto sensu. Fericita indecizie explică atât austeritatea discursului romanesc din epoca maturității creatoare, cât și severele exigențe artistice impuse profesiunii de cronicar literar. Tot din aceste însemnări (nucleul originar al
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
luptei, a conflictului. Or, în elementul conflictual se vede mai bine diferența dintre tragic (categorie închisă, pentru că forțele ce se înfruntă sunt inegale, iar eroul sfârșește inevitabil învins) și dramatic (categorie deschisă, pentru că finalul conflictului e nesoluționat, câtă vreme eroul oscilează între soluții diverse, având de luptat mai mult cu propriul sine decât cu niște instanțe exterioare). În fine, dacă după cum ni se atrage atenția dramaticul e mai pur decât tragicul, prin intensitatea patetică a conflictului, și dacă muzica accentuează elementul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în rostire, nu mai e a noastră, ci a tuturor (s.n.), pierzând-o pentru veșnicia timpurilor (sic!), și atunci vom înțelege cât trebuie să fim de scumpi în risipirea simțirilor noastre la toate vânturile pământului". De aceea, literatura lui Lovinescu oscilează de la bun început între irepresibila dorință a afirmării personalității creatoare și tentațiile anonimatului, între excesul de "vorbe" ori "fapte" și tăcerea locvace, între observația concretă a vieții și refugiul în imaginar, păstrând în fibra sa adâncă nostalgia paradisului pierdut, îngropat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]