1,728 matches
-
emisiunii i s-a comunicat că B1 anunțase eliberarea jurnaliștilor înaintea lui. Nu era așa, un reporter de la B1 relatase doar că se afla la aeroport, unde s-au adunat o mulțime de ziariști, pentru că există zvonuri legate de eliberarea ostaticilor. În ziua următoare, mai toate posturile importante s-au molipsit, întărind ideea că ziariștii răpiți ar fi fost eliberați. Chiar și în fața dezmințirilor oficiale ferme, au fost analiști de părere că autoritățile nu pot să ne spună adevărul până când cei
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
amâne primirea observatorilor români și bulgari, fac economie la diurnă. Liberalii au zis că e o rușine. Iar premierul Călin Popescu Tăriceanu ne-a spus că nu trebuie să exagerăm acest semnal, pentru că nu are o importanță politică deosebită. Criza ostaticilor români din Irak îl ține blocat pe președintele Băsescu în interminabile ședințe ale celulei de criză. Exacerbarea violențelor în Irak, ca reacție teroristă la instalarea guvernului legitim, ne-a prins în cel mai prost moment posibil. Colac peste pupăză, guvernul
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
libera formare a opiniilor, pluralismul punctelor de vedere. Mircea Toma, de la Agenția de Monitorizare a Presei, considera momentul „o execuție publică în direct“. Cât despre măsura profesionalismului în TVR, ajunge să ne gândim că, la ora eliberării jurnaliștilor români aflați ostatici în Irak, TVR a alocat subiectului doar 5 minute, pentru a putea să transmită pe larg o cursă de Formula 1. Actuala majoritate parlamentară avea o cale scurtă și simplă, dacă ținea cu tot dinadinsul să scape de Nicolau. Raportul
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
s-au îngrijorat rău de soarta dreptei, resuscitând cu entuziasm teza războiului palatelor. Tăriceanu le-a transmis că nu vor reuși. Mă aștept ca Băsescu, în stilul său cunoscut, să-i ia peste picior. Încurajat de victoria totală în criza ostaticilor, Traian Băsescu a intrat într-un meci personal cu unii comentatori mai scrâșniți, care de mult ne spun că suntem minunați, dar avem conducători netrebnici. Acum sunt disperați că nu ne retragem din Irak, nici din Afganistan, nici din Kosovo
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
ce trebuie redistribuite oamenilor lui Putin, asasinarea militanților pentru drepturile omului, încarcerarea și torturarea rudelor unor rebeli (pentru a-i forța pe cei din urmă să se predea). 73 Prezumția de nevinovăție nu există. Dreptul la viață este o gogoriță: ostaticii din teatrul moscovit Dubrovka (2002) și din școala din Beslan (2004) sunt uciși cu gaze lansate de forțele guvernamentale. Sute de morți și nici o responsabilitate, la fel ca în cazul marinarilor de pe submarinul atomic Kursk, sacrificați în numele așa-zisului „secret
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ce trebuie redistribuite oamenilor lui Putin, asasinarea militanților pentru drepturile omului, încarcerarea și torturarea rudelor unor rebeli (pentru a-i forța pe cei din urmă să se predea). 73 Prezumția de nevinovăție nu există. Dreptul la viață este o gogoriță: ostaticii din teatrul moscovit Dubrovka (2002) și din școala din Beslan (2004) sunt uciși cu gaze lansate de forțele guvernamentale. Sute de morți și nici o responsabilitate, la fel ca în cazul marinarilor de pe submarinul atomic Kursk, sacrificați în numele așa-zisului „secret
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a fost abolită. Domnilor judecători, cer condamnarea la tăcere pe viață a creierului meu. mă ridic în picioare. aștept verdictul. tot eu îl citesc cu voce tare. Creierul meu este declarat vinovat de terorism agravat (împotriva mea), de luare de ostatic (eu sunt ostaticul) și de acte de tortură (eu sunt cel torturat). Pînă în ultima clipă a vieții sale creierul meu este condamnat să rămînă închis în cutia craniană a capului meu, să nu mai vadă niciodată lumina zilei și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Domnilor judecători, cer condamnarea la tăcere pe viață a creierului meu. mă ridic în picioare. aștept verdictul. tot eu îl citesc cu voce tare. Creierul meu este declarat vinovat de terorism agravat (împotriva mea), de luare de ostatic (eu sunt ostaticul) și de acte de tortură (eu sunt cel torturat). Pînă în ultima clipă a vieții sale creierul meu este condamnat să rămînă închis în cutia craniană a capului meu, să nu mai vadă niciodată lumina zilei și să nu mai
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înaltului ierarh câteva întrebări menite să vină în continuarea discursului de constrângere: "Prea Fericirea Voastră, ați afirmat la deschiderea lucrărilor ședinței extraordinare a Sf. Sinod al BOR un adevăr altminteri tulburător: acela că timp de trei ani v-ați simțit ostatic în acest palat patriarhal; frica de diabolicul clan și de slugile sale vă teroriza. Dacă abia frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii, nu este cumva declarația voastră o recunoaștere implicită a faptului că timp de trei ani ostatic în propriul
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ați simțit ostatic în acest palat patriarhal; frica de diabolicul clan și de slugile sale vă teroriza. Dacă abia frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii, nu este cumva declarația voastră o recunoaștere implicită a faptului că timp de trei ani ostatic în propriul palat -, ați fost departe de înțelepciune?" Afară de adresabilitatea nespecifică "declarația voastră" în loc de "declarația Preafericirii Voastre" denotând nu doar ignorarea regulilor de protocol, ci și o subliminală gândire secularizantă a ziaristei. Ea aduce în discursul său aspectul fricii de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
abolirea fricii de teroarea dictaturii, însă acest implicit eronat ne arată un pionierat al discursului religios, un început nestăpânit, însă existent, care merită consemnat ca atare. Răspunsul Prea Fericirii Sale dovedește semnalarea erorii și confuziei: Faptul că am trăit ca ostatic timp de trei ani, când reședința și Catedrala Patriarhală erau amenințate cu demolarea, este un adevăr dureros. Dar tocmai această teamă de dictator m-a făcut să îmi pun mai mult nădejdea în puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu pe care
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
ca urmare a expunerii la mesajele media a fost investigat de o serie de studii experimentale sau non-experimentale. Spre exemplu, autorii americani Shanto Iyengar și Donald Kinder (1987) au descoperit că atenția crescută pe care media au acordat-o crizei ostaticilor din Iran, care a survenit în ultimele zile ale campaniei prezidențiale din SUA, în 1980, i-a influențat pe votanți să considere securitatea națională ca fiind un criteriu important în diferențierea candidaților Carter și Reagan. Această întorsătură de situație s-
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
copilăriei, oreion, tuse măgărească, rîie, ca și apariția păduchilor și suferința de plămîni a tatei (diagnoza care a coincis cu diagnoza doctorului Ďjurović: emfizem datorat fumatului excesiv). Tot aici veți găsi și afișul de pe avizierul din piața Bajlon cu lista ostaticilor Împușcați, printre care avea mulți prieteni și cunoscuți; numele compatrioților spînzurați ale căror trupuri atîrnau pe stîlpii de telegraf de pe Terazije 1, cuvintele ofițerului german care i-a cerut Ausweiss-ul În restaurantul gării din Niš, descrierea unei nunți de cetnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Afrodita“, vol. III, p. 348-350.) Era o iubire mai presus de „devastatoarea fericire pămînteană“, mai presus de dovezi, ea existînd În sine și mistuindu-se la propria-i flacără. Așadar, vom depăși „vremea despărțirilor furtunoase“, vom deveni prizonieri unul celuilalt, ostatici unul altuia; graficul temperaturii „minunatei noastre boli“ se va stabiliza. Nu mai așteptam nimic de la el, doar statornicia lui dură precum stînca. Vom Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile doar pentru mine. M.O. era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Cu toate că se răscoală împotriva noastră, tot de noi vin să se roage atunci când le e greu. Așa sunt indienii. Nu vă mai bateți capul cu ei! — Unde e muribundul? Nu glumesc. Dacă ai să te duci, or să te ia ostatic sau or să te omoare. E un șiretlic de-al lor. Se folosesc adesea de femei și de copii ca să nu bănuim nimic. Apoi se dovedesc mai vicleni decât noi și ne lovesc din senin. — Sunt preot, răspunse Velasco liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
punct al ordinii de zi— și ” problema grupului Ilașcu”. Dar conducătorii Republicii Moldova ajungând doar până la restaurantul „Foișor” de la marginea Tiraspolului, unde erau așteptați de noii stăpâni ai Tiraspolului și unde după vreo două Americanii când aveau undeva pe glob vreun ostatic, trimiteau o armată întreagă să-l elibereze. Republica Moldova îl trimetea pe deputatul A. Păpușoi la Strasburg ca acesta să convingă Consiliu Europei că trei sute de grame de vodcă, nu-și mai aminteau de Ilașcu. cetățeanul lor , reținut nelegitim de un
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
acolo. Era vară; afară era o masă cu niște scaune, unde stătea un ofițer sovietic. Ne-a spus că nu e voie să plecăm, fără să ne explice ce s-a întâmplat. Ne-au ținut ca pe un fel de ostatici. Au trecut mai multe ore, ne era sete, n-aveam apă... Erau acolo niște soldați sovietici și niște femei din armata lor auxiliară 14, îmbrăcate urât, cu niște cizme mici purtau fuste, totuși și o tunică militară. Îmi amintesc că
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
cu bucurie și durere, o visă pe prima sa dragoste, Nicole, căreia Îi pierduse urma În Gibraltar. În vis numele ei se schimbase În Thérèse și Fima Îl văzuse pe tatăl său ținându-i pe Thérèse și pe bebelușul ei ostatici În subsolul filialei YMCA1 din Ierusalim, sub amenințarea unei puști cu două țevi, doar că spre sfârșitul visului devenise el Însuși copilul captiv. În dimineața următoare se trezi și se apucă să caute o sinagogă În Salonic; nu fusese niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
crezut. Noi ne-am lepădat de ele. Noi transformăm poveștile În realitate. Noi nu umblăm cu scamatorii ieftine de bâlci. Ba e albă, ba e neagră. La noi, lucrurile sunt clare. Puterea sovietică vă va da mai mult. Fiecare dintre ostatici va primi rația care i se cuvine: doi pești de căciulă sau batic. Am zis batic pentru că, să fie foarte clar, la noi toți se bucură de aceleași drepturi la viață și la muncă, indiferent dacă sunt bărbați sau sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
muncii. Cum să zic, Mașa, soldații sunt oameni tineri, care nu-și fac prea multe probleme de conștiință. Soldații petrec ca niște bezmetici, spun măscări pe seama prizonierilor, beau, cântă la armonică, joacă șah și table, au provizii din belșug, iar ostaticii crapă de sete Închiși În vagoane de marfă, care sunt atât de solid făcute, că nici un șurub, nici o șipcă nu se clintesc de la locul lor, iar unghiile lor s-au rupt până la carne. Sunt murdari și sfârșiți de oboseală. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cel mult de două ori pe zi În halte tot mai prăpădite. Și În tot acest timp n-a căzut un strop de ploaie. Ziua era arșiță cumplită, iar noaptea se mai răcorea un pic - și spre dimineață pica rouă. Ostaticii Își scoteau limbile Înnegrite printre crăpături și-și mai alinau amarul. În primele trei zile, strigătele și gemetele prizonierilor se auzeau ca un vuiet continuu, a patra zi vaietele au Început să se mai stingă. După o săptămână, gemetele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de-a deveni investiția pe termen lung a cuiva. Ca un bun durabil de consum. Camera verde O poveste de Miss America Nu înseamnă că au ceva cu tine atunci când explodează o bombă undeva. Sau când un individ înarmat ia ostatici pe un stadion. Când Monitorul de Rețea anunță o alertă specială, orice post de televiziune local va comuta pe transmisiunea studioului național. Dacă se întâmplă să vă uitați la televizor, mai întâi producătorul și regizorul local vor trece la formatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bifăm detaliile pe care va trebui să ni le amintim pentru a recrea această scenă la televiziunea națională. Ca să putem da sfaturi „pe platou” astfel încât filmul să fie „autentic”. Toată povestea răpirii noastre, a felului în care am fost ținuți ostatici, Miss America cu un copil crescându-i în pântec și domnișoara Hapciu tot mai bolnavă. Nimeni nu vrea s-o spună, dar moartea domnișoarei Hapciu ar fi un perfect punct culminant al actului al treilea. Momentul nostru cel mai cutremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fim siguri că echipele de salvare nu ne vor găsi tolăniți printre pungi argintii cu hrană de soi, suferind doar de plictiseală și gută. Fiecare supraviețuitor suferind, cu douăzeci de kile mai gras decât în ziua când am fost luați ostatici de domnul Whittier. Desigur, fiecare dintre noi dorea să lase destulă mâncare ca să ajungă până aproape de clipa în care aveam să fim salvați. Alea două zile în care aveam să postim cu adevărat, înfometați și suferinzi, le-am fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să plecăm... Domnul Whittier și-a ridicat privirea, cu gura plină de Tetrazzini de curcan, ronțăind, și a spus: — Care-i problema cu mașina de spălat? Și Bucătarul Asasin a ridicat mâna cealaltă, din care atârna ceva. A spus: — Un ostatic disperat a tăiat cablul... Care-i atârna din mână. Și după asta n-am mai putut spăla haine, un alt punct în povestea care avea să fie vaca noastră de muls. În clipa aceea domnul Whittier a gemut și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]