1,637 matches
-
nea Ichime, că nu te-om răbda! Dacă n-am răbdat noi nici pe boierul cel mare, darmite pe tălică!... Stai nițel, să vie Petrică și ai să vezi! Petre însă dormea dus. Se dusese târziu acasă și atât de ostenit cum nu s-a mai simțit niciodată. S-a trântit pe laviță, îmbrăcat cum era, căciula drept pernă, și îndată a adormit ca mort. Acuma toată casa se sculase, numai el nu se urnea. Pentru că nu i se mai întîmplase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curent cu situația. Mai mult, însă, decât motivele superioare, era la Boerescu amorul propriu, profund jignit de țăranii nerecunoscători, care-l făcea să-și calce pe inimă și să stea de vorbă cu urmașul său. Când el personal s-a ostenit de a cutreierat mai toate satele și i-a sfătuit și i-a dăscălit ca un părinte și ei, totuși, s-au dedat la ticăloșii cum a întors spatele ― asta nu le-o putea ierta țăranilor. Unde să mai pui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a-și păstra cât mai mult aureola de martir, nu le-a îmbrăcat decât azi-dimineață. ― Povestea mea e mai lungă, coane Grigoriță! zise contabilul cu glas jalnic potrivit împrejurării. Dacă vreți să mă ascultați, ar fi mai bine să vă osteniți până la gazda mea, la primarul târgului, că suntem aproape, să vă spun toate din fir în păr!... O, Doamne! Prin câte am trecut și ce-am văzut, parcă nici mie nu-mi vine a crede că s-au întîmplat aievea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așeze din pricina cununii de spini, se depărtă, în zigzag, ca un liliac. Lipsit de puterea pe care o primea de obicei, când privea de pe creneluri răsăritul, Petrache se simți sleit. Bruma se topise, lăsând lespezile lucitoare, așa că nu se mai osteni să le frece. Se cuibări pe taburetul lui. Își trase gluga pe cap și rămase astfel, trăgând, din când în când, cu ochiul către statuie, ca să surprindă cel mai mic semn că bronzul încetase să mai fie bronz, că piatra
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu m-aș bizui prea mult pe asta, răspunse liniștită Vocea. Ca și aerul, vocile nu îmbătrânesc. Pune-mă la încercare și-ai să vezi. Numai că, în ce privește sângele, a vărsa și a risipi nu e același lucru. Dacă risipești, ostenești mai mult după aceea. Și, pe urmă, nu ăsta e rolul nostru. Nu noi, ci poeții fac parte din tagma risipitorilor. Cu totul altceva. Iacob al lui Zevedei se gândi o clipă. — Cât despre bolnavul de la reanimare ? — Ce-i cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
măsori cu cât s-a înrăit lumea. Dar Coltuc nu-i spuse nimic despre toate astea Melaniei. Merse tăcut și drept, proptit pe căruțul lui, închizând ochii la fiecare hurducătură care-i frigea șalele. Înțelese durerea ei, când s-a ostenit pe drumul mai lung și mai anevoios al trotuarelor pătrățoase și al bordurilor mai înalte de pe strada Viitorului, ca pe o strădanie de a ocoli strada Eminescu, de teamă să nu se întâlnească iar cu poștașul. Melania ascunsese bine toporul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
abitir înainte... Melania se sperie când îi văzu, înălțându-și capetele peste uluci. Dar și mai tare se sperie când orbul trase căruțul și, pe lângă stâlpul porții, se iți fața plină de sânge închegat a lui Coltuc. Nu se mai osteniră să povestească, socotind că flăcăul o va face de-a fir-a-păr, nu acceptară decât câte o felie de pâine muiată în ulei și se depărtară cu țopăiala unuia și încetineala celuilalt, sporovăind despre păcatele acestei lumi pe care ei, cerșind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
n-o bănuiai nicăieri. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu avea ochi neastâmpărați și veseli. Moartea, tot fugărindu-l, ostenise și rămăsese în urmă. El se împuținase și, cum la morți lucrurile se întâmplă pe dos decât la vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese la el neschimbat era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să vadă lumina. Închise ochii și îi dechise iar, dar întunericul persista. Țăcăni din nou întrerupătorul, dar în zadar. Fulgerat de o bănuială, scoase bricheta și o ridică spre tavan. Becul fusese smuls, cu fir cu tot. Nici măcar nu se osteniseră să-l deșurubeze. Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă care nu lăsa niciun dubiu asupra celui ce pusese la cale dispariția becului. Când flacăra brichetei îi arse degetele, o aruncă, suflându-și în mâini înciudat. Slavă Domnului
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o țesătură. — Gata cu plecăciunile, îl aud spunând către ciocănitoare. Astăzi sunt plictisită încă dinainte de a mă da jos din pat. — Doamna a dormit bine? se aude vocea lui An-te-hai din curte. Mă ridic în capul oaselor și nu mă ostenesc să-i răspund. — Bună dimineața! Eunucul pășește înăuntru cu un zâmbet blând. Sclavii dumneavoastră sunt gata să vă asiste la spălat, doamnă. Spălatul meu de dimineață e un adevărat eveniment. Înainte ca eu să mă dau jos din pat, eunucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fii amabilă să-mi reamintești? Dacă vreau? A mai avut cineva de pe acest tărâm norocul să-l audă pe Fiul Cerului spunând „Ai vrea să fii amabilă“? — Haide! Cum te cheamă? La ce bun osteneala? — Majestatea Sa vrea să se ostenească. — Ar fi mai bine să nu o facă. O să-i dea coșmaruri. — Cum așa? — Habar nu am dacă mă voi transforma într-o fantomă bună. Iar o fantomă rea îi bântuie pe cei vii. Presupun că știti asta. — Înțeleg. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
remarcă: — Fiecare crede ce vrea să creadă. Însă realitatea e precum mirosul unei pietre de pe fundul gropii de gunoi: groaznică! — Cum de-au ajuns occidentalii atât de puternici? întreb. Ce ar trebui să știm despre ei? De ce vrei să te ostenești? zâmbește el. Se gândește cu siguranță că acesta nu e un subiect de discuție pentru o femeie. Îi spun prințului Kung că împăratul Hsien Feng e interesat să afle. Și că eu aș putea să fiu de folos. Ne privim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de frumusețea mea, încât a devenit incapabil să mai gândească. M-a întrebat dacă îmi amintesc cum a băut un castron cu apă murdară - cea folosită ca să ne spălăm degetele în timpul mesei. Sunt așadar bucuroasă că împăratul Hsien Feng se ostenește să mă prezinte prietenilor săi de rang înalt. În ochii lor nu sunt decât o concubină, chiar dacă una favorită. Fără îndoială însă, faptul că le sunt prezentată reprezintă un pas crucial pentru dezvoltarea și maturizarea mea politică. A cunoaște personal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
copilărie: supa de roșii, ceapă și varză. An-te-hai folosește un vas special din bambus ca să păstreze cald castronul cu supă. Adesea, când mă trezesc, descopăr că am adormit cu capul pe birou, spijinită pe brațele-mi încrucișate. Nu mă mai ostenesc să pun să mi se coafeze părul. Aș vrea să petrec mai mult timp cu Tung Chih, însă trebuie să-l las în întregime în grija lui Nuharoo. Continui să lucrez la documentele Curții, uneori până în zori. An-te-hai așteaptă lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îi creează Curții impresia că noi suntem răspunzătoare pentru încetinirea procedurilor și că eu, mai ales, sunt cea care aduce necazuri. Dacă noi nu trebuie să luăm parte la treburile Curții, se adresează Nuharoo audienței, atunci de ce s-a mai ostenit Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng să pună sigiliile în mâinile noastre? Înainte ca Su Shun să poată răspunde, intervin și eu: — Scopul împăratului Hsien Feng a fost mai mult decât limpede. Cele două sigilii importante reprezintă o judecată echilibrată. Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prea sugestive și au de-a face la tot pasul cu interdicții și constrângeri. Când odrasla mult iubită ajunge la vârsta pubertății, tații, cel mai adesea, se mulțumesc să o avertizeze cu privire la primejdiile exceselor sexuale. Clericii le vin în ajutor, neostenind să propovăduiască o binecuvântată abstinență înainte de căsătorie. La rândul lor, medicii flutură spectrul bolilor venerice, al nimicitorului sifilis. De asemenea, aceștia mărturisesc că se tem în egală măsură de urmările uzurii și ale epuizării provocate de o sexualitate necumpătată. Onanismul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
prinsă-n macabrul joc... Frumoasa mea! Voi a sorbi nectarul gurii tale! Dă-mi un sărut! Și ars de febra cruntă-a bolii lui fatale Soldatul, dintr-o dată, cu mâna lui slăbită O prinse și, smucind-o, pe pleoapa-i ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este tragic, patetic, iar jocul seducției
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la drum într-o mare aventură. Tinerele mirese, aflate la vârsta primei comuniuni sau a confirmării, țintesc cu ochi deschiși un punct îndepărtat, la care nu vor mai ajunge niciodată. Altele, întinse grațios pe divan, par că au abandonat totul, ostenite înainte de vreme. Cei foarte mici se pierd în satenuri imaculate, legați cu funde ce-i fac să arate ca niște minuscule pachete albe, gata să fie expediate în Paradis. Ținuți în brațe de părinți, cu chipurile întoarse și priviri visătoare
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a vedea repetate ideile, actele, cuvintele etc., care ne plac în mod special ne procură o imensă satisfacție. Dar îi imităm pe ceilalți și pentru că dorim să ne conservăm energia și să ne economisim eforturile. La ce bun să te ostenești să redescoperi sau să reinventezi singur ceea ce alții au descoperit sau au inventat deja? Mi s-ar putea aminti, se adresează Tarde unuia dintre criticii săi, că dacă imitația este un fapt social, în schimb nu e deloc socială, ci
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
devotat ca o căpriță. Nimic altceva, nu-ți face griji, eu nu sunt în stare să fac rău nici măcar unei frunze de busuioc. S-au liniștit și Geronimo dădu să ia carafa cu vin să le ofere acelor tineri, la fel de osteniți precum fiul său, care nu-și făcuseră decât datoria, după cum primiseră ordinul. Asigurați-l pe Episcop că peste două zile mă voi prezenta în fața Sfinției Sale. Tată și fiu nu mai conteneau să se soarbă parcă din priviri în tăcere; dinaintea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
grabă" Grăbește-te Încet. - Festina lente (Suetonius) (În alte proverbe găsim explicația, dar și consecințele nerespectării acestei recomandări: „Graba strică treaba”; „Cine se pornește cu graba/ Se-ntâlnește cu zăbava”; „Ce se face repede piere repede”; „Cine se grăbește curând ostenește”; Cine judecă pripit va regreta”; „Cu răbdarea treci și marea, dar cu răul, nici pârăul”.) „Tratăm pe oameni ca pe niște scrisori primite: le citim În grabă, dar nu le recitim.” (Voltaire) Cine rămâne obține. (Cine perseverează reușește: „Picătura mică
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la ea, Întrucât ideile sunt atinse numai „În treacăt”, apreciere pe care Valéry o lămurește imediat: Ce e mai prețios decât delicioasa iluzie a clarității care ne dă senzația că ne Îmbogățim fără efort, că gustăm plăcerea fără să ne ostenim, că Înțelegem fără să fim atenți, că ne bucurăm de spectacol fără să plătim? Binecuvântați fie scriitorii care ne scutesc de povara gândirii și care plăsmuiesc cu ușurință o aparență luminoasă pentru complexitatea lucrurilor!. Dacă omagiul lui Valéry pentru France
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Montaigne se află Într-o poziție dedublată. Comentariul pe care Îl citește nu este, de fapt, cu adevărat al lui, fără să Îi fie totuși străin. El Îi comunică cititorului sentimentul Încercat odinioară În legătură cu aceste cărți, fără a se mai osteni să verifice dacă acesta coincide cu ceea ce ar putea să simtă În prezent. Situația este originală În raport cu contextul obișnuit al citării, pentru că Montaigne nu se referă la alți scriitori, ci la el Însuși. La limită, orice distincție Între citare și
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
-l uităm pe Nichita Stănescu din "Laus Ptolemaei", prin retorism și capacitate expozitivă: În privința tratatului meu/ Despre flacără,/ despre natura, felurile și dulceața lor/ pot să-ți spun/ că va rămâne nescris. Căci dacă l-aș scrie,/ cine s-ar osteni să-l citească". Universul este absurd și fantastic, poetul însuși ne trimite la Poe. Mihai Ursachi subordonează formula poetică stării lirice pe care vrea să ne-o transmită; poeme în proză, versuri albe sau versuri în care ceea ce ne comunică
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vor mai ști ce-i grebla. Dar suportăm anecdoticul, numai să vină schimbarea noastră în noi înșine, să devenim ceea ce am vrea să fim. Complexitatea ritualurilor și istorisirilor creștine despre viața de apoi te poate face să-ți uiți întrebarea, ostenindu-ți căutarea în trasee a căror parcurgere necesită efortul unei vieți. * Scrisul reprezintă întâlnirea cu mine. Dacă iau în considerare anticipările pot spune că este o regăsire de sine. Numai că cel pe care-l descopăr acum nu a fost
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]