2,327 matches
-
în imperiu există o viața culturală foarte bogată și colorată. În ciuda unor păreri foarte larg răspândite, deși erau purtătorii unei culturi nomadice, otomanii au interacționat armonios cu culturile cu care au intrat în contact. La origini, otomanii aparțineau culturii central-asiatice. Otomanii au asimilat mai tarziu cultură persana și bizantina în felul lor de viață în loc să fie asimilați din punct de vedere cultural de către aceste culturi superioare. Dacă luăm în considerare folclorul turcesc sau artă elitelor otomane, vedem că ele au conservat
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
de triburi turcice s-au convertit la Islam și au început să propage nouă credință mai departe în Turkestan. Procesul de convertire a fost încheiat cu mult timp în urmă nașterii Imperiului Otoman. Înainte și după cucerirea Constantinopolelui în 1453, otomanii au oferit creștinilor care fuseseră cetățeni bizantini privilegii speciale. Creștinii au devenit supuși otomani, nu și supuși ai Islamului sau Legii Islamice (Sharia). Statul otoman nu a dus niciodată o politică oficială de convertire, nici la nivel de grupuri etnice
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
a devenit din ce în ce mai critic la adresa incompetenței guvernului sultanului în gestionarea mersului războiului, și la adresa dominației germane în Europa. Și-a dat demisia dar a acceptat în final să comande armata a 7-a din Palestina și Siria. În octombrie 1918 otomanii au capitulat în fața forțelor Antantei, iar Kemal a devenit un conducător al partidului care favoriza politica apărării acelor zone ale Imperiului unde se vorbea limba turcă, și în același timp opta pentru retragerea din toate teritoriile ne-turce. Antanta n-
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
adolescent, se concentrează pe evenimentele timpurii din viața lui Nicoară, bazându-se pe povestea conform căreia el și fratele său Alexandru au fost frații domnitorului Ioan Vodă cel Cumplit, au încercat să-și răzbune fratele după ce a fost executat de către otomani. Profitând de situație, ei încearcă să îl ucidă și pe Ieremia Golia, un boier a cărui presupusă trădare a dus la capturarea domnitorului Ioan Vodă cel Cumplit, luând-o ca prizonieră pe fiica sa Ilinca. Această poveste are mai multe
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
preciza că “Atât insulele formând delta Dunării, cât și insula Șerpilor și sangeacul Tulcei sunt alipite României”. În primul război mondial, în anul 1917, nava de război germană Breslau a bombardat insula Șerpilor, distrugând farul construit de inginerul francez pentru Otomani în 1860 (far care a fost reconstruit de România în anul 1922). Tratatul de pace de la Versailles din 28 octombrie 1920 a confirmat stăpânirea românească asupra Insulei Șerpilor, administrată de Comisia Europeană a Dunării (mai anume sectorul Dunării maritime). Conferința
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
Marii Bănii a Olteniei pe teritoriul județului, la Craiova, a urmat o perioadă de tulburări sociale și politice în secolul al-XVIII-lea și începutul secolului al-XIX-lea când teritoriul județului Dolj, împreună cu cea mai mare parte a Olteniei, este disputat între români, otomani, austrieci și ruși. Evenimentele politico-sociale petrecute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, Unirea Principatelor, cucerirea Independenței, Marea Unire, Reformele agrare au creat condiții favorabile dezvoltării economiei. Președintele Consiliului Județean din 2004 este Ion
Județul Dolj () [Corola-website/Science/296656_a_297985]
-
patriotismul locuitorilor acestor meleaguri a fost dovedit în marea bătălie câștigată de Ștefan cel Mare în 1475 la Podul Înalt, bătălie cunoscută în istorie ca fiind cea mai strălucită victorie din istoria României și cea mai mare victorie europeană împotriva otomanilor până la asediul Vienei. Între secolele XVII - XVIII, mai multe așezări vasluiene au fost prădate și incendiate de invaziile tătare și otomane, unele dintre ele fiind complet distruse cum a fost și cazul actualei reședințe, Vaslui. În secolele care au urmat
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
trage numele actual. Giurgiul a fost pentru prima dată menționat în documentul Codex Latinus Parisinus din 1394, în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul "Yergöğü". Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în încercările lui Mihai Viteazul de a stăvili atacurile turcești, iar mai apoi în
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
Războiul Ruso-Turc (1806-1812), țarul Alexandru I al Rusiei a obținut victoria, fiind cuprins de intenția de a cuceri ambele țări românești, Muntenia și Moldova după tentativele eșuate din secolul anterior. Temându-se de noi intervenții ale lui Napoleon și de otomani, țarul a acceptat inițierea unor tratative. Acestea au debutat la Giurgiu, în noiembrie 1811, unde delegația trimisă de Alexandru I s-a dovedit a fi fermă în susținerea menținerii unei frontiere pe Dunăre. În primăvara 1812, țarul a acceptat o
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
Țara Românească. Aliatul de odinioară nu a ținut cont de înțelegerile semnate și a continuat complotul. La 21 martie, Tudor a fost arestat la conacul de la Golești, iar în noaptea din 27-28 mai, la Târgoviște, acuzat că a colaborat cu otomanii, a fost executat. După înfrângerea răscoalei din 1821 și lichidarea Eteriei, armatele ruse au rămas în Țările Române. Situația nu era pe placul Înaltei Porți și pentru a avea relații mai bune cu boierii pământeni și a menține autoritatea în
Renașterea națională a României () [Corola-website/Science/296814_a_298143]
-
simbolul epocii de aur a civilizației islamice, a fost în Evul Mediu, în timpul dinastiei abbaside cel mai mare centru meșteșugăresc, comercial și cultural al Orientului Mijlociu. A fost ocupat în mod succesiv de selgiucizi (1055), de mongoli (1258) și de otomani (1534). După Primul Război Mondial, a devenit capitala Irakului. În anul 762, califul abbasid al-Mansūr pune piatra de temelie a noii sale capitale, Bagdad, scena poveștilor Șeherezadei din "O mie și una de nopți". În acel loc se afla o
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
armatele otomane ale sultanului Soliman I l-au trecut prin foc și sabie, iar o sută de ani mai târziu, la porțile sale s-au ivit din nou turcii. În perioada dintre invazia lui Timur Lenk și cucerirea definitivă de către otomani 1638, Bagdadul ajunge "capitala somnolentă a unei regiuni nesemnificative". După lupte crâncene cu trupele turcești și germane în timpul Primului Război Mondial, Irakul a intrat sub tutela Marii Britanii. În anul 1921, Bagdadul a fost proclamat capitala nou-înființatului Regat al Irakului. După abolirea monarhiei
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
mare în Voievodina începând cu secolul VI. În secolul IX, maghiarii veniți în Panonia împing slavii și românii în Banat și Voievodina, ocupă regiunea și o controlează până în secolul XVI, cănd teritoriul este ocupat de turci. Voievodina este ocupată de otomani ca urmare a înfrângerii suferite de maghiari la Mohács (1526) și a căderii Banatului (1552). Ocupația otomană este însoțită de o depopulare masivă a zonei. Prin tratatele de pace de la Karlowitz (1699) și Passarowitz (1718), provincia intră sub dominația Imperiului
Voievodina () [Corola-website/Science/296873_a_298202]
-
și germanizării impuse de imperiali. Se crede că în 1787, la Bătălia de la Caransebeș (a cărei existență istorică este pusă la îndoială), ar fi avut loc aici. Mai târziu, Habsburgii au preluat controlul asupra regiunii, după mai multe războaie împotriva otomanilor. După ce căile ferate au început să apară, rolul Caransebeșului a crescut continuu. La sfârșitul secolului 19, românii din așezare l-au ales deputat în Paralmentul Ungariei pe maghiarul Lajos Mocsáry, care a fost un politician democrat progresist care a luptat
Caransebeș () [Corola-website/Science/296877_a_298206]
-
iar catolicii, protestanții, musulmanii și evreii erau nu supuși români, ci supuși austrieci, germani sau otomani. După independență (1878), legile au evoluat semnificativ abia după Primul Război Mondial. Simultan au apărut forme de antisemitism privind nu evreii „romanioți” (greci), „sefarzi” (otomani, de origine spaniolă) sau „avdetiți” (otomani turciți, adică deveniți musulmani, numiți „dönme” în turcește), cu toții instalați de secole în țările române și vorbind perfect limba română, ci evreii „așkenazi” („nemți”) veniți foarte numeroși și recent din Germania, Austria, Galiția, Polonia
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
erau nu supuși români, ci supuși austrieci, germani sau otomani. După independență (1878), legile au evoluat semnificativ abia după Primul Război Mondial. Simultan au apărut forme de antisemitism privind nu evreii „romanioți” (greci), „sefarzi” (otomani, de origine spaniolă) sau „avdetiți” (otomani turciți, adică deveniți musulmani, numiți „dönme” în turcește), cu toții instalați de secole în țările române și vorbind perfect limba română, ci evreii „așkenazi” („nemți”) veniți foarte numeroși și recent din Germania, Austria, Galiția, Polonia, care vorbeau yiddish. Dintre aceștia din
Români () [Corola-website/Science/296874_a_298203]
-
nu cucerite, iar domnitorii români au fost nevoiți să se închine sultanului pentru a nu pierde domnia și țara. Soluția de compromis a fost benefică românilor, care au scăpat de cucerire și de transformarea în pașalâc. Cauzele acestui compromis al otomanilor se află în vecinătatea Țărilor Române cu cele două mari puteri: Ungaria și Polonia. Disputa dintre puterile creștine și Poartă a asigurat statutul autonom al Țărilor Române. Din perspectiva maghiară, țările române se aflau între hotarele regatului, iar regele era
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
drept de apel la scaunul de judecată al regelui, suzeranitatea nu era reflectată în titulatură, iar drapelul Moldovei se află între însemnele heraldice ale regilor polonezi. Suzeranul polonez trebuia de asemenea să-și apere vasalul politic și militar. Din perspectiva otomanilor, Țările Române erau țări prietene. Condiția era plata unui tribut în funcție de valoarea estimativă a teritoriului țării (Moldova plătea un tribut mai mic decât Țară Românească, și ambele plăteau mai puțin decât alte state balcanice). În Țară Românească, s-a instituit
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și al Almașului din sudul Transilvaniei. Între timp, apăruse o nouă putere militară, o nouă forță cu care românii vor avea de furcă în secolele următoare-Otomanii.În 1369 s-a desfășurat prima bătălie dintre forțele români-maghiare și cea otomană. Odată ce otomanii avansau în peninsula balcanică, Vladislav Vlaicu și-a permis să își reconsidee pizitia față de regele maghiar. În 1374 a fost acuzat de alianța cu turcii de către un grup de boieri care s-au refugiat în Ungaria, iar în 1375, maghiarii
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
și împădurit. După o lupta crâncenă, deși românii păreau să fie invinatori, armata otomană era de neoprita. Mircea a fost nevoit să se retragă, iar în apropierea cetății de scaun de la Argeș a avut loc o altă confruntare, din care otomanii au ieșit învingători. Domnitorul român s-a refugiat în Transilvania, iar tronul a fost uzurpat de Vlad I Uzurpatorul. Domnitorul, nevoit să își schimbe radical opțiunile politice, la 7 martie 1395, a depus omagiul față de regele Ungariei, Sigismund (care la
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Mircea. În acest context, Mircea a acceptat suzeranitatea regelui maghiar. Cu ocazia dietei de la Timișoara, regele maghiar a organizat armata, a constituit un sistem de state tampon între regatul Ungariei și Imperiul Otoman, Serbia și Bosnia, pentru a stopa atacurile otomanilor în timp ce își mobiliza armata maghiară. Fidelitatea principilor din statele tampon era garantată prin depunerea omagiului față de rege, ce își asumă rolul protector și le oferea feude pe teritoriul Ungariei despoților sârbi. Între 1401-1403 s-a confruntat cu o gravă criză
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
a condus o campanie în anii 1419-1420 în regiunea Severinului și în Serbia. După moartea lui Mihail I, s-a deschis un alt conflict între pretendenții la tron: Dan al II-lea sprijinit de Sigismund și Radu Praznaglava sprijinit de otomani.Regele maghiar îi asigura o garda personală permanentă și permisiunea de a bate bani în monetăria de la Sibiu lui Dan. După două campanii antiotomane conduse de rege între anii 1424-1427, poziția lui Dan al II-lea a fost consolidată. Dar
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
dispută între Draculesti și Dănești. Vlad Dracul, un alt pretendent la tron, cavaler al ordinului Dragonului, a fost sprijinit să preia tronul în 1436 după o tentiativa eșuată , sprijinit de orașele săsești din Transilvania la porunca regelui. Însă presat de otomani, fiindcă risca să-și piardă tronul, s-a închinat sultanului. Sigismund murise în decembrie 1437 și a izbucnit o răscoala țărănească în Transilvania. Profitând de criza din Ungaria, în 1438, sultanul a condus o expediție împotriva Ungariei, iar sub comanda
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
Profitând de criza din Ungaria, în 1438, sultanul a condus o expediție împotriva Ungariei, iar sub comanda să erau principii vasali Vlad Dracul și despotul sârb Gheorghe Brancovici al Serbiei. După campania din Transilvania, Vlad s-a închinat la Adrianopol otomanilor, unde și-a lăsat ostatici cei doi fii ai săi, viitorii domnitori, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos. În 1440, Cruciadă antiotomană a fost relansată. În 1442, Vlad Dracul a fost întemnițat de turci, iar în locul său urma să domnească
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
luni. S-a refugiat în Moldova, la curtea unchiului său Bogdan al II-lea, dar după moartea acestuia în 1451, s-a îndreptat spre Transilvania, alături de vărul său de 18 ani, viitorul domnitor Ștefan cel Mare . Doi ani mai târziu, otomanii au ocupat Constantinopolul. În 1456, sprijinit de Ioan de Hunedoara, conștient de pericolul otoman ce pândea regatul maghiar, Vlad Țepeș l-a înlocuit pe Vladislav al II-lea, care a fost ucis la 20 august 1456. Principalul obiectiv al domnitorului
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]