1,838 matches
-
ființei noastre. Ceea ce în adolescență părea o halucinație copleșitoare și de neatins, ceea ce atunci era psihic și fabulos, se petrecea acum aievea, femeia era acum nu o entitate obsedantă, ci un mic animal excitat, făcut din curbe moi: umeri, sâni, pântec grăsuț, genunchi băiețești și labe ale picioarelor cu unghii făcute, fese umede de sudoare. Concretă, ușor de prins în brațe, egală cu noi în voluptatea supunerii și dominației... Zorii începeau să dilueze spre albastru întunericul din geam când am urcat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură, zburau monștri. Nu erau lilieci 159 , nici fluturi, nici păsări, ci himere fără spiță și nume. Cu materia purulentă până la brâu, apoi până la piept, înaintam hotărât către soarele vibratil ca un pântec. Se lipeau de umărul meu stropii de roua-cerului, fiecare cât un cap de copil. îmi vedeam fața în oglinzile lor globulare, multiplicată până la greață. O sanda pietrificată ieșea o clipă la suprafață, scoasă de mișcările corpului meu. Un caiet de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe meșterul Luca și nu regret, Tace Janos fumându-și liniștit țigara și dinspre pădure se răspândește imperceptibil înserarea dulce de vară, undeva, în vale, apele izvorului își fac datoria cu sfințenie, neîntârziind nici o clipă să iasă la lumină din pântecul muntelui care le sloboade cu pașnică resemnare și în acest, Tu de ce, îmi întrerupe Janos firul gândurilor, tu de ce vrei să pictezi biserici? Și eu cuprins de vraja fără scăpare a înserării nu pot ocoli adevărul, Vreau să mă înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
preotul declară că Agrippa era un bărbat foarte curajos. — Mi s-a spus însă că s-a împiedicat de covoarele din sala unde a văzut, în picioare, fără rușine, asemenea Venerei, statuia din cuarțit trandafiriu precum carnea adevărată, gura, sânii, pântecele reginei acum moarte. Băiatul se uită la tatăl său; observă că acesta tăcea. — Poate că chipul acela din granit, continuă preotul, pe care l-ai putut vedea sub apă pentru că azi este foarte limpede, e ceea ce a rămas dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prezent, dar nu este vizibil decât pentru mine. (azi) În această duminică matinală de vară, A. a strigat sălbatic În act, scuturată de o durere atât de vie, că s-au zguduit geamurile casei; ceva nou s-a produs În pântecul ei steril, un eveniment misterios pe care nu-l Încercase niciodată până atunci; eu am simțit că ea participă brusc altfel la act; parcă undeva În adâncuri s-au rupt barierele cărnii. „È stato il primo mattino del mondo per
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
omenește omenesc? Toate În univers s-au rostogolit tot dintr-o matrice nefecundată de zei, Stelele se surpă-n foamea lor castă și vastă Buruienile cresc spre bucuria creșterii-n sine, Ideile se rup din pământ și cad tot În pântecul lui. Orice rupere cât de banală trebuie să treacă prin golul matern Ca să poată-exista-aștri-atârnați În ceruri Întoarse. Vezi, tu, omule rău, acum, când mă Îndrept către bucuria tristă a mamei. Nu-mi sângera sufletul cu ceea ce e artificial și nenăscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
presându-mi-l echivoc, Într-un masaj cvasierotic. Bucuria, rețin perfect senzația, se lega numai de corpul meu; o mângâiere subtilă, Începând de pe ceafă și prelungindu-se difuz pe umeri, pe brațe, pe coapse, urmând apoi să se rotunjească pe pântec până a-mi crea o stare incipientă de senzualitate. Această stranie concupiscență În atingere cu apa am simțit-o și la mare; exista riscul să pierd controlul și să uit să mai ies la suprafață. Când țâșneam aproape sufocat, Înotam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
peste marginile normalului, dar revelația adevărată am trăit-o În acea comuniune perfectă cu piatra, cu aerul, cu cerul. Ajunși sus, A. s-a lăsat să cadă, cuprinsă de zbuciumul Întregului corp, pe stânca goală; se vedea cum Îi palpită pântecul, precum al Ledei, sub ploaia de aur; nu vorbea, nu auzea, ochii erau Închiși, strânși să păstreze În sine o imagine corporalizată; ținea mâna crispată pe piatră, mângâind-o spasmodic; era transfigurată, absentă față de orice, față de mine. O surprinsese faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nici un cuvânt, doar gesturile; acolo e fusta aruncată pe jos, bluza de mătase pe pernă, părul despletit În dezordine, ochii semideschiși; nu se mișcă, nu scoate nici un sunet, respiră precipitat, o venă i se umflă șarpe vânăt pe gât, respiră; pântecul bombat se lasă În jos, se ridică, coboară, urcă din nou, se oprește, continuă, respiră; Întind o mână, Îi ating conturul coapsei, foșnește mătăsos, sfârâie, frige buricul degetelor; destinsă, inertă, ai zice: e moartă, dacă n-ar fi pântecul respirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
respiră; pântecul bombat se lasă În jos, se ridică, coboară, urcă din nou, se oprește, continuă, respiră; Întind o mână, Îi ating conturul coapsei, foșnește mătăsos, sfârâie, frige buricul degetelor; destinsă, inertă, ai zice: e moartă, dacă n-ar fi pântecul respirând; are o mână deasupra capului, arcuită, cu degetele lungi rășchirate ca niște gheare, cealaltă pe lângă corp, mi se pare neverosimil de lungă, Încerc s-o apuc să-mi Împletesc degetele cu ea, dar o rezistență de fier mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atrăgător; mă ademenea, mă fluiera cu ochii ficși, dar plini de iubire. Am observat că avea un fel de capișon de fulgi pe cap, cum au păsările fantastice din basme, iar solzii de pe piept Îi străluceau În funcție de reflexele luminii; În pântecul lui, ceva se mișca spasmodic, după forma reconstituită din exterior părea să fie o broască. Dar În momentul când am ajuns aproape de locul respectiv, șarpele a dispărut, deși Îl simțeam cum mă pândește de undeva (bineînțeles, cu bunăvoință!) și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Vreau să dau colțul, când observ o altă apariție demnă de Goya. Aproape În spatele ei se apropie o altă femeie ce ține În brațe un câine de casă; prin gesturile ei, o copiază perfect pe țigancă. Câinele este sprijinit sub pântec cu o mână, iar cu cealaltă pe sub poponeț, În aceeași stare de abandon matern. Botul lui se află sub sânul femeii (al doamnei), aproape În aceeași poziție ca și aceea a copilului; adulmecă fin (se vede după furnicăturile nărilor) laptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așteaptă să apară la horă un lăturean cu părul galben și cu ochi albaștri, nimeni nu-l află și nici nu-l știu să fi fost, iar fetele râd pe ascuns, dar Onica nu le vede și nu le aude, pântecul ei Începe să crească, degeaba și-l strânge Onica și Sâiu, tată-său, o vede Într-o zi și, cât e el de prost, nu-i prost, chiar dacă a rămas de tânăr fără muiere și o Întreabă pe Onica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și acum cum bate Folea În dobă, că i-a chemat drăguțu’ de Împărat, dar tunetul se pierde și cad aceleași frunze În groapa de unde nu poate ieși, el, dar mai cu seamă omul de lângă el, cu rană mare la pântec - Îi pune pe rană pâinea pe care o mestecă Întâi În gură și-l leagă cu o zdreanță - și nu-i mai curge sânge nici un pic și fața i s-a albit și bolborosește Întruna o poveste cu o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
desigur, dar se hotărâse să-l țină pentru că suna ca o parte mai puțin cunoscută a corpului, predispusă la inflamare sau la umflături. —Simțiți vreun disconfort În partea asta? Întrebă doctorul pe un ton vioi, apăsând pe una din părțile pântecului ei. Mai avea puțin până să ajungă la partea internă a examenului, dar probabil că mai erau doar câteva clipe până atunci. Nu. Nu simt nimic. Puc! Asta făcea șapte cuvinte! Doctorul al cărui nume Îl uitase, deși era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
jaluzelele. Acum mai avea nevoie să se gândească doar la perne, covoare și lămpi. Adică partea mișto. Îi plăcea la nebunie apartamentul ei - mai ales de când renovările erau pe sfârșite - pentru că era confortabil și te simțeai protejat ca Într-un pântec. Era refugiul ei, adăpostul ei când trecea prin vremuri grele. Știa, desigur, că era prea mic. Avea nevoie neapărat de un spațiu de birou unde să-și pună computerul și toate hârtiile care acum zăceau pe masa din sufragerie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să nasc În apă, cu lumini discrete, ascultând muzică de relaxare. Ochii i s-au lărgit de Încântare. —Rubes, nici nu-mi vine să cred cât de grozavă este profesoara asta. Mai Întâi le-a pus să exerseze respirația pentru pântec. Apoi a urmat salutul soarelui pentru a-și Încărca trupul cu energie. —Și săptămâna viitoare o să Începem lucrul la mantrele pentru naștere, care sunt bazate pe cântece tibetane. Dar asta nu e tot... S-a uitat Împrejur să verifice dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se strâmbă: —Ronnie, suntem totuși la masă. —A, chiar, după ce mâncăm trebuie să vă arăt mulajul pe care mi l-am făcut după burtă. Mătușa Sylvia clipi nevenindu-i să creadă: —Poftim? Mi-am făcut un mulaj din gips după pântec. — Acum le-am auzit pe toate, spuse mătușa Sylvia clătinând din cap. — Am simțit că trebuie să fiu cumva recunoscătoare felului În care trupul mi s-a modelat pentru a face loc copilului. Adică, ai vrut să-ți rămână suvenir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ofere semințele pentru binele umanității“. — Dar embrionii nu au fost implantați În ea? — Nu. Au fost implantați În mine. Au fost trei la rând. Doi au murit devreme de tot. Copilul care a mai rămas l-am dus eu În pântec, iar ea a purtat peste tot o serie de burți false și a convins pe toată lumea că e gravidă. Doamne Sfinte, murmură Ruby. Îi aruncă o privire lui Chanel care vroia să spună „Vezi, ți-am spus că aveam dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fie și altele de care nu știu eu. Totul li se trage de la vanitate. Vă vine să credeți că femeile astea sunt atât de speriate că o să se Îngrașe Încât le pun pe alte tipe să le poarte copiii În pântec? — Fir-ar-să fie! icni Chanel. Deci așa-și păstrează siluetele. Nu riscă nici un moment. Alfie Începu să scâncească. Chanel Îl apucă de umăr, Îi șopti să nu mai plângă și Începu să-l frece ușor pe spate. Ruby stătea sprijinită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
actriță venită într-o vizită de binefacere. Palid, obosit, semănând atât de bine cu locul acesta în care îmi petrec existența, mă ascund în spatele ei, ca în spatele unei mame. Își ridică bluza, își lasă în jos fusta și își descoperă pântecele. Manlio îi întinde gelul pe burtă: — E rece ? — Puțin. Râde. Și în timp ce sonda se plimbă pe ea, este poate mai emoționată decât lasă să se vadă. Eu aștept în picioare. Manlio apasă sub ombelicul Elsei, căutând zona unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o expresie serioasă, încordată, și dintr-o dată brațele ei devin curajoase, ca de moașă de țară. Trebuie acționat în grabă. Trebuie ca Elsa să împingă și ea o face, ghidată de Bianca și de Kentu, care își ține mâinile pe pântecele în mișcare al Elsei și apasă hotărât. — Respiră adânc și după aceea împinge puternic, ca și cum ai fi constipată. Elsa are gâtul încordat, capul rigid și fața cianotică. Își privește burta încă plină, scrâșnește din dinți, strânge ochii și încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
poate altfel de instrumente ale aceleiași meserii: o reproducere după Rodin, Burghezii din Calais - ciudat, având în vedere profesia lui, că nu alesese Sărutul -, câteva chipuri precolumbiene cu orbitele goale și guri larg căscate, două statuete africane - una cu un pântec foarte mare și cu sânii atârnând ca niște pătlăgele, cealaltă cu un penis ca o mitralieră. Doctorul Gabor o îndreptă spre mine. Am vrut să îi spun că nu e nici o problemă. A fost o vreme când ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Este periculos? întrebă ea în cele din urmă. Deci avusesem dreptate. —Floare la ureche. Era expresia lui Harry, și tonul voios părea potrivit în situația dată. Am ridicat privirea la timp ca să o văd dându-și jos pantalonii de casă. Pântecul ei întins sub chiloții de un alb virginal. Pielea de deasupra lor era subțire și palidă ca un pergament, în contrast cu brațele și picioarele ei bronzate. Va avea loc în cabinetul doctorului. Cu un anestezic local. —Ești sigur că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
le stoarcă Între degetul mare și arătător, privindu-se În oglindă. Golirea lor și țâșnirea lichidului gălbui Îi trezea o plăcere vagă, impură și iritantă. Cincizeci de ani, ca sarcina unei femele de elefant, funcționarul acesta șters se dezvoltase În pântecul copilului, al adolescentului și al tânărului. Iată că cei cincizeci de ani trecuseră, sarcina ajunsese la termen, pântecul se deschisese, iar fluturele născuse crisalida. În această crisalidă Fima se recunoscu pe el Însuși. Înțelese de asemenea că acum rolurile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]