1,945 matches
-
nici măcar nu l-am zărit... Nu voi da nume, evident. Inițiale. Dumneavoastră, de pildă, veți fi doamna H. Băiatul, să zicem, G.“ Marika a izbucnit din senin: „Nu mi-am văzut fiul nici la naștere! Mi-a fost smuls din pîntec! Dus!“ Thomas nu Înțelegea nimic. El băuse un coniac mic, un fleac, Marika doar apă minerală; o luase razna, sărise de la fiul-model la copilul furat, pentru că și așa puteau fi interpretate vorbele ei. „Am fost mamă purtătoare! Alta e mama
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
minerală; o luase razna, sărise de la fiul-model la copilul furat, pentru că și așa puteau fi interpretate vorbele ei. „Am fost mamă purtătoare! Alta e mama lui acum, dacă Îi sîntem așa ceva vreuna. CÎte puțin, amîndouă. Eu l-am ținut În pîntec!... L-am cărat cu mine peste tot, a dormit În mine! Mi-a auzit glasul. L-am protejat! Trebuia să se nască sănătos! Așa fusese Învoiala! Mai sănătos decît mulți alții! Pentru că era marfă! Marfă, domnule! Cu contract!... Trebuia să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Un alt Thomas - sau cum s-ar fi numit acela - s ar fi putut să Își caute și el fiii neștiuți. Fiicele. Urmașii donați cuplurilor prea puțin binecuvîntate de către Domnul. Iar vreo mamă, preafericită prin sămînța ce adusese rod În pîntecul doritor de prunc, să fi pornit să facă drumul invers, pentru a-l afla pe tatăl cel adevărat al odraslei. Destine nefiresc Împletite, bruscate sau deturnate atingeau, la un moment dat, o masă critică necontrolabilă, ce declanșa o seamă de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nimerit; toți, apoi, ar fi primit o educație uniformă, În grup, cea mai potrivită unei societăți model, ar fi fost egali; nici În comunism nu se visase la atîta echitate. Simțul matern creștea doar odată cu fătul ce se plămădea În pîntec, cu laptele ce Începea să urce În sîni, se Împlinea prin durerile facerii; de ce și-ar mai fi luat așadar mamele-nemame plozii Frankenstein În brațe? S-ar fi putut adăuga un pasaj nou Genezei: Facerea omului de către om. Sau chiar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Antonia, dar aș putea deveni dacă te-aș asculta, nu mă tem, Sodoma a fost doar un exercițiu, drept dovadă toți locuitorii ei sînt vii, au murit unii doar În povestioara biblică, tu ești o supraviețuitoare, din textul acela vii, pîntecul tău a avut rod, ai cunoscut plăcerea, ai uitat, acum vrei o groapă comună, Antonia, nu mă las Îngro pat! Nu fusese niciodată abject, sau cel puțin așa credea el; avea să se Întîmple asta mai tîrziu, Ann, Ann... De
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urmărească la televizor. O atinsese pe colega lui de clasă, nepoata unor refugiați cubanezi, anticastriști. Nici familia acesteia nu era mai Îngăduitoare, o fată trebuia, Înainte de a se Însera, să fie acasă. Tinerii aici se potriveau, totul pe lumină. În pîntecul fetei Începuse să se Întîmple ceva; dacă Bert ar fi fost mai liber, ar fi ajuns pe mîna unor profesioniste, era plin orașul, nu ar fi devenit, minor Încă, părinte, mai avea cîteva luni. Bert, așadar, cel tîrziu la șapte
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai încolo în cursul zilei de azi despre termenii și condițiile angajării tale, spune Eddie. Stă în fața oglinzii, ținând o halteră. Ca să știi în ce te-ai băgat. Râde în hohote, apoi, cu un ușor icnet, ridică greutatea deasupra capului. Pântecul i se zguduie de efort. Și imaginea nu e prea atractivă. — Păi... să mă duc să-mi văd de... treabă. Pornesc cu spatele spre ușă, cu ochii în pământ. — Atunci ne vedem mai târziu, la micul dejun. Trish își flutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și de pietre pe spate, genunchi și mâini, și pete de zmeură pe tot corpul. Dar nu mă deranjează. Nu sunt în stare nici măcar să ridic o mână și să dau la o parte furnicuța care a pornit încet pe pântecul meu, ca un punct mișcător. Stau cu capul pe pieptul lui Nathaniel, și bătăile inimii lui sunt ca un ceas de alarmă liniștitor care se aude undeva departe. Soarele îmi arde pielea. N-am nici cea mică idee ce oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cipriano Algor, nu știu ce nume purtai înainte, de acum numele tău va fi Găsit. Doar în clipa aceea observă că animalul nu avea zgardă iar blana nu era cenușie, ci plină de noroi și de resturi vegetale, mai ales labele și pântecele, semn mai mult decât probabil al unor aspre traversări de câmpuri cultivate și de pustietăți, nu al unuia care ar fi călătorit comod pe șosea. Marta se apropiase, aducea o farfurie cu puțină mâncare pentru câine, nimic prea substanțial, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
toată noaptea și era tot acolo, așteptând. Probabil atinsă de aerul rece care se mișcase odată cu cearșafurile, Marta suspină și își schimbă poziția. Ca o pasăre pipăind delicat locul primului ei cuib, mâna stângă a lui Marçal, ușoară, îi atinse pântecele. Marta deschise ochii și zâmbi, apoi spuse glumind, Bună ziua, domnule tată, dar expresia ei se schimbă brusc, își dăduse seama că nu erau singuri în cameră. Momentul mângâierilor se insinuase între ei, intrase sub cearșafuri, nu știa să spună explicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mișcarea pe care o făcu, atinse un panou. Un corp solid și țeapăn îi căzu pe umeri. Întoarse ochii și dădu peste niște degete scheletice și cabușonul cenușiu al unui ochi. Un urlet de groază îi ieși din gât. Cu pântecele strânse într-o convulsie de scârbă, se zbătu frenetic. Creatura se răsturnă greoaie pe punte și rămase nemișcată. Dallas și Ash se repeziră spre ea. Cei trei oameni se holbau la forma strânsă pe podea. Degetele sale erau chircite, osoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
echipajului perplex. ― Cămașa lui... murmură Ripley, paralizată ca și Kane, dar din motive diferite. Arăta cu degetul spre pieptul ofițerului. Pe tunica lui Kane apăruse o pată de sânge. Se întinse rapid, se lărgi, deveni un gâlgâit de sânge în mijlocul pântecului. Răzbiră atunci zgomote de sfâșiere, smulgere ale unui corp martirizat. Cămașa crăpă, explodă ca un pepene, se răsfiră ca buzele unei răni, când o lighioană, un căpușor cât pumnul, împroșcând cărnurile lui Kane, ieși la aer. Aceasta se zbătea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în care se citea ticul speței șmechere și degenerate: ticul făcutului cu ochiul. Adormise cândva, pierdut în stratosferele nopții. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă puțin în stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează ușor, un scurt curent de alarmă frisonează pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc spre distinsul turist, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin nu dă, însă, nici un fel de semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întorc cu toții spre domnul elegant și occidental, să ghicească, pe importanta sa figură, primejdia. Turistul e calm, nici o grijă. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă spre stânga, spre mica fereastră. Scaunele vibrează din nou, scurt curent de alarmă prin pântecul de știucă metalică al avionului. Pasagerii privesc iar spre distinsul pasager, ca și cum comportarea acestuia ar fi, de fapt, adevăratul test al zborului, ca și cum de el depinde soarta lor. Își consultă, agitați, ceasurile, se uită îngrijorați unii la alții. Elegantul străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
registrul de socoteli, de parcă toată ziua n-ar fi făcut altceva decât să pună la punct contabilitatea hotelului. Dar turuiala se și declanșase, pregătită de mult. „Cuceritorii au procreat cu indigenele. Da, lăcomia de timp și spațiu se răzbuna în pântecul femeilor. Singuraticul care nu respectă nimic. Indigena prostituată, curtezana, eventual amanta. Bordelul a rămas în America Latină o instituție durabilă, clasicizată.“ Distinsul domn profesor nu ridicase bărbița din registrul contabil, șeful ierarhic Gică holba ochii, ca la urs. „Albul a introdus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
buzele marine. Picioarele ei lungi lungi tremurau pe tavanul care tremura, ca și zidurile și ferestrele și podeaua. „O, Irina“, expia expira, în sfârșit orfanul. „Irina, Irina“, se confesa, izbăvit, clovnul, masca înlăcrimată pe sânii ei electrizați, capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison de alarmă trecu prin pântecul metalic, stewardesa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capul învins pe pântecul cosmic, să prindă ecoul, confirmarea, și mai jos, să-și lipească, ultimă gratitudine, buzele mincinoase, de floarea canibală. Vindecat, muri, adormi somnul ultim. Avionul se apleca spre stânga, scaunele vibrară. Un frison de alarmă trecu prin pântecul metalic, stewardesa se afla în fața sa, să-l servească, goală, sub rochia lungă de voal. Tava de argint din mâinile ei lungi trepida, ca și carcasa avionului. Se aplecase, totuși, spre el, îi întinse sânii sticloși, cu bobul bec din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la spital! Doamna Moarte, cu masca ei strălucitoare, superbă, cu sufletul caritabil și trupul terapeutic. Vestala inițierii în zădărnicie. Pământ! Pământ!, strigă corăbierii. Femei! Femeia din pământ care ne reobișnuiește cu pământul. Adevărul prim și ultim. Pământ am fost, în pântecul pământ ne întoarcem. Chiar așa, copile. Lilit, prima femeie a lui Adam, era numai pământ, ca și el. Cunoscută printr-o singură acțiune. A sedus doi îngeri, a aflat de la ei parolatainică, a deschis porțile cerului și... a zburat. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Uniunii Scriitorilor din România între anii 1964‐ 1965, redactor șef și director al revistei „Via ța românească” între anii 1965‐1973. Este cunoscut și ca prozator, memorialist și tr aducător. ALMA MATER În sângele femeii ce ne‐a purtat în pântec S‐ a întrupat minunea grăuntelui de viață, și din a ei durere zbucni întâiul cântec și din a ei privire, întâia dimineață. Din jertfa ei trupească purtăm în noi o parte Cum poartă grâu, într‐însa, o mână de plămadă
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sub pânza de nou ri. Mai culegeam câte un fir de iarbă de pe buza izvorului și ți‐ l dădeam și îți spuneam fără de vorbe: „Acestea sunt sprâncenele copilului nostru, Iar aceștia sunt ochii” - îți mai spuneam în tăcere Stropindu‐ ți pântecele cu boabe de rouă. Eu eram fericit, ca o primăvară timpurie 175 și‐mi plăcea să mă topesc asemeni zăpezilor și să contopesc apele mele cu apele tale. Doar tu, părea că nu ești, deși te vedeam și‐ ți simțeam
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
poeți care i‐a urmat, lăsând în urma lui o adevărată legendă.” (Din Dicționar de literatură română, coordonator Dim. Păcurariu, Editura Univers, București, 1979, p. 220) BIOGRAFIE știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într‐ o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detu nă. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună, Ea mă vedea cum în șa voi sălta împreună Cu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Micu, prefațatorul altui volum (Poezii, 1961) crede c ă „ne aflăm în fața unui poet pentru care - ca să întrebuințăm o vorbă celebră - „Lumea exterioară există.” și n‐a greșit! MATERNITATE Priveam aceste țări, aceste spații, Cuprinse‐ ntr - ale mărilor hotare: Maternul pântec, după lungi gestații, Le‐ a împânzit cu neamuri și popoare. Prin ani de beznă, de nădejdi și luptă, Omul avu, alăturea de el, Iubita zveltă, fața mumei suptă, Adânc îndemn spre luminosul țel. Ca muma peste leagăn așteptând Să‐ și
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Voce și val” (1976). A fost o prolifică creatoare de literatură pentru copii, cu o remarcabilă activitate de traducătoare din Raf ael, Albert, Max Frisch, J.Atila, Louise Labé, Fr. Schiller, N.Hikmet et c. PRIMUL ȚIPĂT Îl legăna ușor în pântec, îl legăna. Cât de sărmană să fie maghernița, Odaia maternă Are totdeauna o pernă De catifea. Grijile mari nu ajung la urechile mici, Se strâng în inima care‐ și deschide aripile ca un cântec, Peste noaptea din pântec. Undeva, în
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ușor în pântec, îl legăna. Cât de sărmană să fie maghernița, Odaia maternă Are totdeauna o pernă De catifea. Grijile mari nu ajung la urechile mici, Se strâng în inima care‐ și deschide aripile ca un cântec, Peste noaptea din pântec. Undeva, în memoria vremii, Rămâne igrasia magherniței, frigul și singurăta tea, Ca un bizantin și ciudat triptic. Doar noul născut în casă cea nouă Nu mai știe nimic. Țipătul lui Cel dintâi țipăt ‐ despică noaptea în bloc, țipătul lui își
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pătrunzătoare, care dau cu tifla sentimentalismelor leșioase și patetismului despletit, cu zahariseli de flașne tă.” Cristian Sandache „Privirea lui Clio” Marin Sorescu și fascinația universului rural”, din Dacia litera ră, ianuarie 2009. CTITORIE Așa cum stai, Dreaptă, Cu brațele moi Pe pântecul plin, Pari o veche soție de voievod Ținându‐ și ctitoria. și parcă‐aud un glas Venind de dincolo De dispariția materiei: « Noi Ion și Ioana, cu puterile noastre am durat acest sfânt Copil întru veșnica pomenire a acestui soare și‐ a
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]