1,924 matches
-
În mâinile ei, se răsuceau peste Încheieturile mâinilor, dar ea Îi scutura și-i azvârlea cât colo. Unii șerpi nu cădeau În apă și se zbăteau pe punte. Dar deja majoritatea fuseseră Îndepărtați. Încă unul se țâra pe picior, Înspre pântece. Îl simți mișcându-se iute Înapoi. Beth Îl trăgea afară, de coadă! — Doamne Dumnezeule, ai grijă... Șarpele era afară din pantaloni și Beth Îl aruncă peste umăr. — Poți să te ridici, Norman, spuse ea. Sări În picioare și vomită imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mutat împreună. Și după ceva mai mult timp, ne-am căsătorit. Și după încă vreo câțiva ani, ne-am decis să facem un copil. Ovarele mele păreau de acord, spermatozoizii lui n-au făcut nici o plângere în această privință, iar pântecele meu n-a avut nici o obiecție, așa că am rămas însărcinată. Și am dat naștere unei fetițe. Și în punctul ăsta ați intrat voi în scenă. Cred că v-am adus la zi. Și dacă sperați sau vă așteptați la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu spaima În suflet spre cartierul general al batalionului, oprită brusc la vederea unui alt măcel. Un mic altar shintoist, ascuns Într-o poieniță și acoperit cu plasă de camuflaj. Japonezi morți În hamacuri: cadavre Înverzite, descărnate. Fiecare om avea pîntecele tăiat pînă la coaste. LÎngă ei, aranjate frumos, săbii cu ornamente Încrustate, cu sînge Îngroșat pe ele. Sinucidere În masă - soldați prea mîndri ca să riște să fie capturați sau să moară de malarie. Trei tranșee săpate În pămînt, În spatele templului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de surprindere și plăcere când simțea pruncul mișcându-i-se în pântecee, lungindu-se imediat pe jos, până înceta cu zbaterea, închipuindu-și ce face și cum se întoarce pe o parte sau alta, plină de bucurie, în vreme ce își mângâia pânteceul sub care simțea toate zvâcnirile acelei ființe încă nenăscute, dar deja cutremurător de dragă, acum are șapte luni, mâine o să aibă șapte luni și o zi, poimâine o să aibă opt luni, apoi un an, zece, e al meu și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dar cu forme pline și firești. Devenise firavă, slabă, pielea străvezie părea lipită direct pe oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte rar și îngălbenit, i se lipise de transpirație de cap și de ceafă. Nasul părea că i se subțiase, ochii adânciți în orbite erau înconjurați de cearcăne foarte conturate, iar deasupra pomeților, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se goliseră și cineva le așezase lângă piciorul mesei, una lipită de cealaltă, cu etichetele colorate la vedere. „Ei, copii, ar cam trebui s-o șterg“, zicea unul scund, cu cureaua groasă a bluejeans încheiată cam la o palmă sub pântecele proeminent, pe care îl strigau Iuliu Sofronie. „La naiba“, spuse Rodica Dumitrescu, „nu-mi zice mie că ai nu-ș-ce treburi grozave la ora asta. Nici nu s-a făcut seară“. I-a luat paharul din mână, i l-a trântit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
idee ce bine arăți.“ Vlad Dumitrescu se încordase vizibil și părea și mai drept. Întrebă: „Adică eu însumi? Chiar eu?“. Pe urmă a izbucnit într-un râs scurt. „Și eu cum arăt?“, întreba Iuliu Sofronie, străduindu-se să-și subțieze pânteceul și apropiindu-și buzele de umărul Aurorei Mocanu. „Lasă-mă, fii serios“, protesta ea. „Ei bine, atunci am să beau și eu...“ Rodica Dumitrescu se întorcea cu o tavă cu prăjiturele tăiate mărunt. Le-a strigat celor de dincolo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
psihiatru, tata instalase o canapea cenușie din piele În colțul mai Îndepărtat - și era atât de moale, Îmi plăcea să-mi pun capul pe brațul ei - și trei fotolii gen hamac, În care stăteai ca-ntr-o pungă. Ca-n pântecele mamei, spunea tata. Biroul lui era negru și lucios, pe el trona un calculator cu monitor plat, iar scaunul se potrivea cu biroul: mare, negru, din piele, cu speteaza Înaltă și foarte elegant. Un perete Întreg cu tomuri de psihologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
-i să-și creadă urechilor. — Nu știu, zise Duncan, aplecîndu-și capul să asculte. Poate Atkin? La fel ca Giggs, Atkin era dezertor. Era un cîntec pe care-l cîntau servitorii. Dă-mi fata cu ochi de tăciune, Care stă pe pîntece, dar vrea pe spate, pe bune! C-o să te văd din nou, cînd... Miller Își continua cîntecul. Timp de un minut, cele două cîntece merseră bizar În paralel, apoi Miller cedă. Vocea lui se auzi În depărtare. Băi labagiule! țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el o conduse pe culoar și-i arătă unde este. Se așeză și pipăi capetele dopului de tifon, fiindu-i teamă că ar putea să dispară În ea. CÎnd urină, se simți de parcă era Împunsă de ceva. Durerea ascuțită din pîntece și mușchi era insuportabilă. Pe hîrtia de toaletă apăru doar puțin sînge, și asta o făcu să-și dea seama că umezeala dintre fese probabil că era din cauza apei, că domnul Imrie o spălase cu o cîrpă sau un burete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
i-au intrat la apă. Crede că Paula are prea multă putere În casa noastră. Are dreptate. Dar Rich nu-și face atâtea probleme În legătură cu creșterea copiilor noștri ca mine: bărbații simt chestia asta la portofel, femeile o simt În pântece. Telefoanele au ajuns să funcționeze fără fir, dar mamele fără cordonul ombilical, niciodată. Eu o privesc pe Paula ca pe femeia care petrece cu copiii mei toate orele când eu nu sunt lângă ei: o persoană pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Dumnezeu, Kate, Îmi spune printre dinți Richard, care suportă orice, mai puțin să fie pus În situații jenante În public. —Încerc, Încerc. Emily, stai departe de mașini. EMILY, VINO AICI IMEDIAT! Un autocar s-a oprit lângă noi, vărsând din pântece un grup de turiști la vreo șaptezeci și ceva de ani. Doamne din Țara Galilor cu permanente proaspăt făcute și geci căptușite care le fac să arate ca niște locomotive Încetinite pentru economisirea combustibilului. La unison, caută În poșete și scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În prințul tânăr și fercheș care sunt de fapt. Și apoi, iubita mea, ne putem căsători Și ne putem instala În al tău castel Unde tu vei putea să-mi gătești, Să-mi speli hainele, să-mi porți urmașii În pântece, Și pe veci să fii recunoscătoare și fericită făcând acestea. În acea seară, luând cina constând În piciorușe de broască făcute soté, Prințesa râse În sinea ei și se gândi: Nu, mulțumesc, lua-te-ar dracu’. Bărbații din ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
invite În patul ei. Mi-l imaginam făcînd dragoste nevăzut, neauzit, ca o fantomă. În același timp, era În el ceva evaziv, care mă făcea suspicios. Și el ar fi avut un motiv să dea foc casei Hollinger - fetusul din pîntecele lui Bibi. Descoperirea faptului că-și lăsase Însărcinată una dintre paciente ar fi dus la eliminarea sa din corpul medical. Și totuși era evident că ținuse la tînăra femeie și că-i plîngea moartea În felul său ambiguu, o dată Înfruntînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
permis omului, În ciuda temerilor sale ancestrale cu privire la ceea ce ei ar putea ascunde, În termeni de alte creaturi sau de supranatural, să-i ierte În privința unui aspect, și anume să vadă În adâncurile lor tăcute și ceva protector, matern, chiar asemănător pântecelui femeiesc. De-a lungul istoriei, copacii au oferit sălaș și refugiu celor urmăriți și persecutați pe drept sau pe nedrept. În pădurea pe care eu o cunosc cel mai bine, există printre mesteceni o mică vâlcea, chiar la poalele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
totdeauna, își aminti el, un pepene mare, cel mai mare din câți erau ochiți de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria. Chiaburul ascundea acest pepene și nimănui nu-i dădea să guste din el. Îl bagă în pântecele femeii", clevetiseră, mai demult, limbi veninoase. Că Iustiniana, răposata nevastă a lui Petrea Păun, avusese burduhanul umflat, ca de ducă-se pe pustii, fiind bolnavă de dropică. Scoteau doctorii din ea, câte un lighean de zeamă roșie, în două cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
negre, ca sâmburii de pepene. Petrea Păun vindea câte o haraba uriașă, vârfuită cu ovale și verzi căpățâni de pepeni, îndesându-și bancnotele în chimir, până a le da doctorilor, care scoteau, iarăși, cu o siringă lungă, lichide roșii, din pântecele Iustinianei. Păun dădea și de pomană, totdeauna, mai cu seamă miercurea și vinerea și în zilele luminate. Dădea din bostănăria îngrădită de spini și păzită de frica dulăilor ciobănești, cât voiau să ia văduvele din Goldana și invalizii de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
chiaburului". Ce pierdere de vreme, să-i mărturisească și să-i zică moș Mardare, despre intrarea în colhoz, tocmai chiaburului se ghionteau, chicotind, copiii Goldanei! Chiaburul (zugrăvit mereu în caricaturi, în afișe propagandistice, în cântece, nu numai fiindcă are un pântece, care îl face tare caraghios, ci și pentru a i se observa, de către oricare, pidosnicia obstinată și recalcitranța de bou față de construirea vieții celei noi și plină de belșuguri hiperbolice), chiaburul, vă zic, oricum, n-avea cum să-l laude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mijloc de cureaua lată a chimirului. Înecându-se de bucurie, ofta astfel: Are să fie potop de roadă, tămădăii' mă-sei! Deci, adeveritu-s-au învățăturile tovarășilor de la Partidul nostru drag. Pe urmă, cu priviri furișe, în jur, o mângâia pe pântecele enorm, interogând-o: Tu, când răstorni căruța, Petronico? Ți-am mai zis, Nicanor: înainte de a se coace pepenii. Ce mă tot întrebi? protesta sfioasă Petronia. Acasă, privindu-și nevasta cât era de groasă, Nicanor considera: E din ce în ce mai strâmt, aici! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gura căscată, deasupra unei fierturi de măselariță și-și acoperise capul, să meargă aburul otrăvitor spre găunoasele contururi dentare, își coborî, pe umeri, ștergarul de in și privi cu atenție la icniturile Petroniei: i se cutremura, tot mai tare, rotundu-i pântece! Adresă, către Nicanor, un strigăt cazon, ca de plutonier major: Adu-o pe Kalia lui Gigel! Kalia, o țigancă de la bordeie, cu un nas nobiliar și un obraz, ca un bănuț de aramă pe care Gigel, ciobanul, înainte de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
O dimineață înnourată de septembrie, cu gust de cenușă și mireasmă de lemn mustind în vatră, le aminti de anotimpul culesului de roade, care totdeauna umpluseră coșarele din Goldana cu pulbere de aur. Înainte ca soarele răscopt din vară, cu pântece împovărat de lapți-i roșii, să salte pe culmile de dincolo de Baisa, bărbați eficienți și harnice femei se amestecară, lărmuind, printre combine întârziate, ce înțepeneau brusc, spre disperarea de paradă a asistenței. Tractoare capricioase, mai încăpățânate decât catârii de stepă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mineri, prinși în labirintul galeriilor de o revărsare de ape, care a explodat cu furie oarbă în interiorul Masivului montan găurit de noi, oamenii. Acești mineri au stat sechestrați de năvala puhoiului timp de douăzeci și una de zile și de nopți în pântecele muntelui, rezistând sub amenințarea izolării, a fricii de moarte prin înecare sau prin asfixiere, a foamei, a frigului, a epuizării... Între ei, s-a aflat cel pe care-l caut acum în Spitalul județean și pe care îl caut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
noi aici, don inginer? Căutăm argint viu, care ni se strecoară, mereu, printre degete? Sapa sondei cu care lucrez eu nu are nici o tragere de inimă. Bogăția de sulf nu e decât în mintea unora de la București, iar nu în pântecele acestui Munte! Acesta este omul, cel pentru care acum trebuie să săvârșesc extravaganța unui acces în Spitalul județean, fiindcă am senzația că lângă el, ascultându-i narația neobișnuită, devin asemenea acelor confabulatori nocturni ai poveștilor orientale, chiar dacă desfășurarea nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu ne mai găseam în măruntaiele cele dușmănoase și pline de puhoaie ale Muntelui Deci, Enea Căpută a priceput spre cine bate șaua Daniel Mărăcinescu și că pe el îl prepune de vinovată întârziere, deoarece fiind pofticios și rob al pântecelui, s-a dedat șederii cu bucatele dinainte și îndestulării, așa, ca ursul, înainte de intra în bârlogul lui, pentru iernat Și necăjindu-se el, foarte, de acestea, Enea Căpută, cel cu un ochi de un fel și altul de altfel, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu o plută Pamfil Duran și când a ajuns la gura nișei, înaintând pe mijlocul lui de deplasare, a văzut că de la apă, până în plafon, erau aproape zero și treizeci de centimetri Deci s-a băgat și mai încolo, pe pântece, cu pluta lui, să cerceteze ce este pe galerie și când s-a uitat mai cu atenție, i-a înghețat sângele în vine și a venit înapoi, degrabă Zicându-ne: băieți, ne aflăm în grea situație, galeria este plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]