8,628 matches
-
Bratu Iulian Emil Dumitru, din Caracal, s-a prezentat la preselecțiile de la „Românii au talent” pus pe fapte mari. El și-a etalat nu unul, ci două talente, pentru a păși în faza următoare. Mai întâi a încercat să impresioneze juriul cântând, după care a trecut la dans. Astfel, a dansat pe melodia „Gangnam style”, într-un stil personalizat, care a ridicat în picioare întreaga sală. „Simt nevoia să mă retrag
Dansul ”Gangnam style,” reinventat la ”Românii au talent” - Video by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64940_a_66265]
-
maximum de adrenalină, scrie stirileprotv.ro. Oaspeții ghețarului Dachstein pot acum "pluti" deasupra pietrelor, experimentând un sentiment de libertate pură, grație unui pod inaugurat recent, suspendat la o înălțime de 400 de metri. În plus, cei mai curajoși turiști pot păși și pe "scara către nicăieri", platforma construită din sticlă, după cum explică site-ul locației. Deținând supremația la cel mai înalt pod suspendat din Austria, noua construcție de la ghețarul Dachstein, finalizată în doar șase luni, are o lungime de 100 de
Senzații unice pe "scara către nicăieri" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63863_a_65188]
-
cu o voce specifică vârstei a stârnit stupoare în rândul celor patru jurați de la "Americanii au talent" în momentul în care a început să cânte. Îmbrăcată ca o prințesă și afișând un chip angelic, micuța concurentă, pe nume Aaralyn, a pășit în fața spectatorilor și a juriului concursului "Americanii au talent", susținând că a venit să cânte, scrie cancan.ro. Doar că, după primele trei secunde, doi jurați au votat "X", înspăimântați de sunetele din melodia "Zombie Skin", scoase de concurentă. Cu
O fetiță cu chip angelic a înfricoșat juriul unui concurs de talente by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63960_a_65285]
-
spaimei mele, aproape animalice, de tot ce ține de tehnologie, care m-a terorizat încă din pubertate. La doisprezece ani îmi era frică de telefon, de ascensor, de patefoane, că dacă sărea un cățel din pâlnie? Corina Sabău, care a pășit anul trecut cu dreptul în literatură (...), m-a convins să-mi cumpăr prin februarie, anul trecut, un laptop; l-am botezat Saddam, că prea m-a chinuit mult, dar se pare că nu vârsta e cea care te face impotent
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6398_a_7723]
-
versiuni. Studii și texte reprezintă o valoroasă și, să recunoaștem, neașteptată contribuție la o nouă înțelegere a fenomenului cultural românesc în Evul Mediu. Renunțând la poncifele vechii istoriografii, atât de prăfuite, dar și la interpretările „estetizante", adesea hazardate, Gabriel Mihăilescu pășește pe un teritoriu nou, acela în care poetica și studiul cultural își dau mâna, pentru a surmonta, măcar parțial, distanța care desparte intelectul cititorului de azi de produsele cărturarilor noștri vechi.
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
sălbatici pe această insulă militarizată, care reprezenta tot ceea ce văzuse el pînă acum din Filipine. Nu știa ce să creadă despre țara aceasta. Voia doar să vîneze puțin în junglă. Umbla vorba că sînt cîțiva mistreți sălbatici prin părțile alea. Pășea cu băgare de seamă, gîndindu-se la șerpi și încercînd să nu facă mult zgomot - voia să audă mistreții înainte să apuce să-l atace. Era conștient de propriai încordare; de jur împrejurul lui jungla emitea zeci de mii de sunete, dar se
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
un număr de colaboratori ai Familiei Regale. Prea puțini pentru a se asemăna cu marile castele din Europa, atât la opulență, cât și la intrigi, colaboratorii Palatului sunt binecuvântați cu un loc de muncă unic, dar și cu sentimentul că, pășind pe Intrarea Românești, intri în România Regală, în afara timpului normal al istoriei. Este un sentiment pe care și eu îl am mereu, și parcă aș vrea ca de fiecare dată ofițerul SPP să îmi ștampileze pașaportul. Sabia care atârnă asupra
Palatul Elisabeta sau România regală by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64280_a_65605]
-
29 de dolari. "Mi-aș dori foarte mult să aibă un astfel de scaun în camera ei și acest televizor deasupra patului. Este atat de drăguț. Casă poate fi văzută din depărtare. Am fost atât de încântate atunci când i-am pășit pragul", a declarat mămică unei fetițe care deja a vizitat casă Bărbie, pentru corespondentul CNN. "Fermecător, roz, extraordinar de frumos. Este visul oricărei fetițe" Veți avea parte de un machiaj rapid, după care veți învăța să mergeți pe podium"
Prima casă Barbie, în mărime reală, a fost construită. Vezi unde by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64316_a_65641]
-
ana, Elenă Badea Andra a pășit, vineri seara, pe scena de la Românii au Talent, în calitate de jurat, purtând o rochie albă scurtă, ca de mireasă, stârnid admirația publicului și a colegilor ei de platou. La apariția Andrei, cu părul strâns în coc și umerii goi, Pavel Bartoș
Surpriză la Românii au talent: Andra, în rochie de mireasă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64436_a_65761]
-
până la moarte. Instrumentul de lucru care îți crează și o enormă plăcere a fost inventat deja pentru om. L.T. Avem pe biroul în fața căruia stăm, unul dintre volumele relativ recente, publicate în România: Occident Express - Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre. Prima imagine care îmi revine în memorie este aceea a fetei care mărește turația ventilatorului și pulverizează parfum de mimoză ca să creeze tatălui orb atmosfera autentică de Orient Express, iar mai apoi îmi amintesc dialogul dintre doctorandul care
Matei Vișniec - „Și eșecurile sunt fructul eforturilor noastre“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6356_a_7681]
-
studiat în străinătate. Este o falsă problemă, dacă ne închidem în astfel de complexe regionale cred că nu este drumul cel bun", a considerat ministrul. "Datoria noastră este să avem un sistem de educație care-i face pe copii să pășească cu fruntea sus în lume, nu cu mâna întinsă. Când am plecat din România la 17 ani, în 1988, cu toate că mi-a fost teribil de greu să fiu singur printre străini, nu am stat nicio clipă cu mâna întinsă, am
Funeriu: "Faptul că familia locuieşte în străinătate nu are nimic de-a face cu sistemul de învăţământ din România" () [Corola-journal/Journalistic/47286_a_48611]
-
povestit cum a descurs întâlnirea emoționantă care l-a lăsat pe doctor cu ochii în lacrimi. De cum a trecut pragul scării blocului în care locuiește familia Ion, ochii lui Radu Zamfir s-au umplut de lacrimi și cu greu a pășit în apartament. A adus un buchet de flori și a precizat că este pentru Aura, moment în care a început să plângă. Familia Ion l-a condus în camera Aurei, unde a povestit care au fost ultimele cuvinte pe care
Radu Zamfir, întâlnire dureroasă. Medicul a izbucnit în plâns () [Corola-journal/Journalistic/47435_a_48760]
-
nici femeie, nici bărbat, care vine de nicăieri și de pretutindeni. Care apare, ca într-un hocus-pocus, dintr-o valiză, ca dintr-o cutie ce-și revarsă magia poveștii pe scenă. Cînd Danaos desface capacul, păcatul, vraja, iubirea și moartea pășesc pe scenă odată cu el. Purcărete este bîntuit de ce aude el în text, de muzicalitatea care îi vibrează în auz și în simțuri, de un dramatism pe care anumite accente îl dau unor anumite cuvinte. Este un devorator. Se încarcă de
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
pe dîra de lumină. Eu aveam un baston în mînă și Laudate a lui Mozart în cap. Mă ajutau, fiecare altfel, să țin pasul cu El. Eram singuri în mijlocul orașului. În mijlocul universului. În centrul visului. Două siluete pe drumul Lunii, pășind ușor, ca să nu tulbure liniștea orașului. Ca Gogo și Didi. Caut Luna pe cerul de la Bogota. E altfel. Cerul e mai aproape și Luna mai singură.
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
bolovănos și îngust care-și schimbase din nou traseul. Frânturi de amintiri, de fraze sau de cuvinte, ecouri ale unor întâmplări banale se întretăiau, se urmăreau, se prindeau de urechi sau de nas cu o vioiciune care sporea cu cât pășeam mai repede. Iată și casa Suzanei. Îndată ce va afla că am venit, va ieși în fugă și se va învârti în jurul casei lui tata-mare până când ne vom întâlni. În mișcări avea ceva de fluture și de barză în același timp
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
despre autorii din canonul literar românesc, chiar atunci când i-am parcurs cu atenție. Ar fi o impostură să afirm că mă revendic unuia sau altuia dintre ei, deși e o evidență că noi toți, cei care citim și scriem azi, pășim în urmele adânc săpate în piatra timpului de către ei. Dar asta nu ne împiedică să stabilim relații profunde. Dacă Eminescu rămâne, pentru mine, enigmatic, dacă Rebreanu îmi apare ca un individ impozant, mi-e ușor să admit că I.L. Caragiale
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
una, să zicem, mai mult morală și mai puțin stilistică). De ce să-și fi schimbat acum, trente ans après, capriciile? Alexandria din Motanul e aceeași Alexandrie din Epitaful primei cărți: „A locuit în singurătate/ cum alții în Alexandria// zile întregi pășea prin odaie/ pentru a uita cine este// și el a fost carnea/ care a aprins trompetele.” Iar finalul amintește de finalul unui alt poem din junețe: „Mai lacomă va fi crăpătura/ în plânsul celor ce nu știu decât să șoptească
O seară la operă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4705_a_6030]
-
vor să-l cunoască cu adevărat: „În ultimele timpuri, cei care vor lucra cu adevărat lui Dumnezeu se vor ascunde cu înțelepciune de oameni și nu vor face printre ei semne și minuni ca în vremea de față. Și vor păși pe calea unei nevoințe topite în smerenie și, în Împărăția Cerurilor, se vor dovedi mai mari decît Părinții care s-au proslăvit prin semne.” 7 Între ultimele scrieri semnate de autor se numără un poem trimis spre publicare revistei pariziene
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
unor „legități”, așa cum Răul ar fi, în gîndirea augustiniană, doar un gol al Binelui. Dar nici golul ca atare nu e suportabil. Cînd se surpă materia, apare spaima de irealitate precum de o dezumanizare. E un vis mut prin nonsens: „Pășeam,/ pe drumul deschis în vis,/ deși știam că un drum care nu există/ nu mă poate duce la tine.// O, și strigam,/ strigam după tine, cum strig și acum.// În gînd, neîncetat, strig./ Măcar el, strigătul meu mut, sunt sigur
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
ușile deschise, sala fiind arhiplină. Dar popularitatea în rîndul melomanilor îi va atrage repudiul autorităților, care nu vedeau cu ochi buni simpatiile artistice care depășeau un anume prag. După 1979, Celibidache va sta departe de București și nu va mai păși în țară decît în 1990. Bazată cu precădere pe informații scoase din arhiva CNSAS, cartea Ioanei Raluca Voicu-Arnăuțoiu surprinde mai puțin omul Celibidache și mai mult diligențele Securității spre a-l aduce în țară. Că au reușit să-l aducă
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
situația cu a gânditorilor elini care și-au legat soarta de o plantă, Socrate și Pitagora: Și de-aș fi fost măcar cine știe ce mare filosof grecesc! Aș fi mâncat, fără multă vorbă, cucută sau ceapa ciorii și, scurt, aș fi pășit fie ad inferos, fie la nemurire; m-aș fi mulțumit chiar cu smerita glorie a lui Pythagoras, care mânca bob și născocea table de socoteli (214). Când își amenajează adăpostul în scobitura unei stânci, el evocă întâmplarea care îi îndreptase
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
iz iute și lungi descrieri de epocă pandurescă: „pe când umbra domniilor fanariote se retrăgea pentru totdeauna în golfurile aurii ale semilunii”, „Umbră își făcea loc privind fără grabă în părți, lăsându-se purtat de mersul molcom al calului. [...] Mai apoi, păși pe podul Mogoșoaiei. [...] Ulițele asudau parcă de atâta mulțime. Bucureștii erau un bazar și-un loc al dragostei, crescut peste noapte din niște noroaie”. Parfumul rozelor tremiere încearcă (la provocarea lui Ion Vartic) un final la Sub pecetea tainei utilizând
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
vedeta s-a impus ca lider de audiență, atât în rândul telespectatorilor din mediul urban, cât și la nivel național. "Next Star" este un show care merită văzut deoarece se îmbină perfect talentul, emoția cu pauzele de râs, copiii care pășesc pe scena de la Antena 1 fiind de-a dreptul impresionanți.
Dan Negru a spus tot adevărul despre emisiunile de la Antena 1 () [Corola-journal/Journalistic/44412_a_45737]
-
-le, clănțănind, ca pe niște foarfeci. Animalul emana același fluid: în jurul lor se aprinsese un soi de tipsie din aur fosforescent, cu margini ondulate. De cum s-a terminat tot procesul, în câteva secunde calul s-a și ridicat, dând să pășească. Dar întreaga baterie de tunete a explodat deasupra lui. Pe ceea ce părea a fi bezna din crugul nopții, se întrețeseau trăznete mai subțiri și mai groase. Pe munți veneau de-a dura scântei albe cât o odaie, iar fulgerele păreau
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
EU, EU ! Trebuie că-s eu... dar chiar sînt? Este întrebarea pe care trebuie că și-o pune hoțul în noaptea în care forțează prima fereastră și se spune că este întrebarea pe care o au mirii în minte cînd pășesc în fața altarului. În cele cîteva secunde în care trupul lui se propulsa către marginea acoperișului, autoanaliza la care se supusese Ozzie deveni tot mai încețoșată. Aruncînd o privire în jos, către stradă, însăși problema din spatele întrebării îi deveni neclară: care
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]