1,752 matches
-
a autorului (p.106), începînd din 1929. Sistematică, bine documentată, valorificînd o bibliografie internă și externă (preponderent franceză) apreciabilă, ea depășește, sub raportul informației istorice și al analizei, tot ce s-a scris la nivelul criticii noastre interbelice despre avangardă, „păcătuind” însă printr-un dogmatism conservator vehement polemic și printr-o anumită cecitate estetică, în sine semnificativă. Autorul - profesor de liceu și avocat, asistent la Catedra de Estetică a Facultății de Litere și Filozofie între 1921-1934, discipol al lui Mihail Dragomirescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Nu este omisă, de altfel, nici contribuția - indirectă - a misticismului ortodox, prin „desconsiderarea pe care o aduce elementului rațional, singurul care coordonează și modelează forțele inconștiente în procesul creațiunii”, cu observația că „ambele curente, și cel mistic, și cel intelectualist, păcătuesc, în genere, prin exagerarea unei singure funcțiuni sufletești în detrimentul celorlalte”. În multe dintre aceste privințe, Const. I. Emilian se întîlnește - cum am văzut deja - cu Henri Massis din Défense de l’Occident. Remarcabile sînt incursiunile avizate în istoria simbolismului autohton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cer, soarele a răsărit, Cu razele-i strălucitoare, Și peste tot este dorit, Căci, azi e sărbătoare! Toată lumea-i în biserici, Căci, azi Domnul a înviat, Și cu toți cântăm în cor: Din mormânt El a plecat! Deși, noi am păcătuit! Dumnezeu tot ne-a iubit, Mai mult ca pe Fiul Său, Căci, El a fost răstignit! Ștefan Fabiana, clasa a V-a Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Primăvara Primăvara, primăvară Dragă primăvară, Ai venit mai
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
totul și cu totul ciudat, de aceea Înspăimântătoare a lui Ambrogio. Poate că trăsăturile groazei se aseamănă toate Între ele, Însă nu și manifestările lor, Își zise el. Există o gamă cât se poate de Întinsă a modalităților de a păcătui. Poate că era nevoie să exploreze toate locurile crimei, să le rezume Într-un plan comprehensibil, să schițeze harta cetății păcatului și sulfului, hotarele lui Dite. În jur, lumea continua să se Îmbulzească, râzând de nenorocirile fantoșei. Preacurvia se apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acea clipă, de partea cealaltă a școlii, prizonierul tuși. Daru îl ascultă, aproape fără voie, apoi, furios, azvârli cu o piatră, care șuieră prin aer și se înfundă în zăpadă. Crima prostească a acelui om îl revolta, dar ar fi păcătuit împotriva onoarei dacă l-ar fi predat. Gândul acesta era de-ajuns pentru a-l face să se simtă umilit până la nebunie. Îi blestema pe ai săi, pentru că i-l trimiseseră pe arab, dar și pe acesta, fiindcă îndrăznise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
slujba instituției pe care cu onoare o conducea și a celor cu spirit de prevedere. Cei care mai credeau În frumos hotărâră că dimensiunile jerbei de apă vor Întrece orice apreciere și că nu era cazul, prin urmare, să mai păcătuiască prin umilitate. În consecință, o declarară monumentală. Un soi de amețeală cuprinse mulțimea care Își vedea răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați pe un uriaș disc rotitor, oamenii Își simțeau măruntaiele gata să iasă În lume odată cu zumzetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
că ești prea sensibil; dacă nu ești învinovățit că umbli cu capul în nori, te trezești învinovățit că ești prea lucid. De scăpat, nu scapi. A muri nevinovat înseamnă doar a muri prea devreme, înainte de a fi avut timp să păcătuiești. Dar există vinovății și vinovății. Când locuiam singur, la marginea orașului, trebuia să scot apă din puț în curte ca să mă spăl și, iarna, asta era destul de chinuitor. Întârziam câte un ceas în pat înainte de a mă hotărî să cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a o crea peste tot și dintr-o dată reprezintă secretul spiritelor naive și distinse. Dacă analizează toate lucrurile de prost gust care afectează toaletele, apartamentele, discursurile sau felul În care un necunoscut Își ține corpul, observatorii vor constata că acestea păcătuiesc prin derogări mai mult sau mai puțin evidente de la această triplă lege a unității. Viața exterioară este un soi de sistem organic ce Îl reprezintă pe individ tot așa cum culorile melcului se regăsesc pe cochilia lui. În același mod, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În Spațiu și, drept urmare, nu vor mai fi eclipse de Lună. Sau, și mai bine, aș putea să le compar cu... Gata! Ajunge cu atâtea asemănări și similitudini; la drept vorbind, este greu de stabilit dacă Teufelsdröckh sau noi Înșine păcătuim mai mult prin acest exces. L-am Învinuit de multe ori pentru obiceiul lui de a alambica și suprarafina totul; ne-am familiarizat demult cu tendința lui spre Misticism și Religiozitate, care Îl face să simtă Încă În toate mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
plecaseră, se rușinau să se arate privirilor. Și ea mai adăugă, cu o voce covârșită de tristețe: — Atunci când nu asculți de voia Celui-de-Sus, e mai bine s-o faci pe ascuns, căci a te împăuna cu păcatul tău înseamnă a păcătui de două ori. Îi repeta necontenit tatălui meu acest lucru, fără a izbuti să-l clintească. Singurii ochi care se uită după mine pe străzile Granadei sunt aceia ai oamenilor care n-au plecat. Ce învinuiri ar cuteza ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din primele clase primare, Între care și fratele victimei, târâse o fetiță de aceeași vârstă, pe care o chema Stela și care râdea inconștientă tot timpul, revelația că și În Ebraică, și În greacă verbul tradus În Biblie cu „a păcătui” are ca primă semnificație „a rata”, scena spânzurării lui Iuda ghinionistul, desemnat de hazard să-l trădeze pe Isus, deși, dintre cei doisprezece apostoli, Iscarioteanul Îi era cel mai devotat Mântuitorului, visul etajat din repetabilele coșmaruri care mă cutreierau uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de ateu s-o formulez cu glas tare. Mă mulțumesc să spun atât: de multe ori am impresia că Dumnezeu nu este o soluție, ci, mai degrabă, o problemă. Am două nedumeriri. Prima: bun, omul a devenit muritor pentru că a păcătuit față de Tatăl Său, gustând din fructul interzis. Cu ce au greșit Însă animalele de au Împărtășit aceeași soartă? Sau, cumva, ele au fost muritoare de la bun Început? Poate nu-mi aduc bine aminte, dar am impresia că Biblia nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o oarecare îndestulare, se îndepărtau de Iahve, apropiindu-se de divinitățile Baal și Astarte ale vecinilor lor. Numai catastrofele istorice îi sileau să se întoarcă din nou la Iahve. Iar atunci au strigat iarăși către Domnul și au zis: "Am păcătuit, căci am părăsit pe Domnul și am slujit Baalilor și Astarteelor; izbăvește-ne acum din mâna vrăjmașilor noștri, și-ți vom sluji!"" (I Samuel, XII, 10). Evreii se întorceau către Iahve atunci când asupra lor se abăteau catastrofele istorice și când
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Este singurul dintre monarhiști care înțelege că partidele de guvernământ au compromis atât monarhia cât și toate instituțiile tradiționale portugheze. De aceea începe o luptă neînfricată împotriva lor. "Și unii și alții sunt la fel!" Atât regeneratorii cât și progresiștii păcătuiesc prin lipsa lor de moralitate politică și personală. "Portugalia nu poate continua să fie țara de rușine a progresiștilor și a regeneratorilor". Joîo Franco împrumută ceva din mistica revoluționară: o zgomotoasă sinceritate, apeluri patetice la virtute și la onoare, formidabilul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se face apologia democrației și sunt atacați monarhiștii. Centrul activează politic cu foarte mult dinamism și abilitate. Sidonio îl încurajează, pentru că îl ajută să fărâmițeze blocul monarhist, iar în Parlament sunt aleși mulți deputați catolici. Integraliștii, care nu voiesc să păcătuiască împotriva credințelor lor catolice, evită să ia atitudine față de propaganda filodemocrată și filorepublicană a Centrului. Dar Centrul Catolic nu se mulțumește cu o atitudine ambiguă și pasivă. Portughezii catolici sunt somați să se înscrie în Centrul Catolic, și numai în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
n-a depășit încă stadiul diletantismului. Popor înzestrat cu admirabile însușiri sufletești, dar sentimental, incoerent și imaginativ - portughezii dau la iveală, în fiecare generație, un număr surprinzător de mari poeți, dar foarte puțini oameni de știință. Chiar adevărații savanți portughezi păcătuiesc uneori printr-o metodă incertă sau printr-o primejdioasa tendință către diletantism. Salazar - care-și propunea pe atunci să facă oameni noi, și-și va propune într-o zi să modifice structura întregii nații - voia să lupte, mai ales în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mă rog, fac un fel de înțelegere cu El. Știu că nu este demn să mărturisesc aceasta. Dar mărturisesc pentru că, cred aceasta, poate din greșelile mele, cel care vine va avea un prilej de gând, de îmbunătățire și întărire sufletească. Păcătuiesc atât cât mă pricep și am conștiința păcatului, în virtutea acestui gând ascuns al înțelegerii cu Domnul. El mă vede, îmi cunoaște și judecă păcatele și, îmbunat de rugăciunea mea, îmi iartă unele, arătându-mi calea mântuirii. Nu mint când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
memoriei uitate. Fascinantă în mreaja pe care ți-o întinde, dar periculoasă prin credința că tu ai ajuns să spui adevărul, doar tu. Majoritatea cărților de memorii publicate de foștii demnitari comuniști, câți au avut vanitatea să și le publice, păcătuiesc tocmai prin tonul acesta fals al adevărului deținut de unul, doar de unul singur. Dacă n-ar fi fost ei atunci, la momentul potrivit, chiar s-ar fi ales praful de tot și de toate. Așa, uite, a mai scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
trebui să piară și dacă ar exista posibilitatea să fie salvată printr-o minciună, mai bine să ne abținem să proferăm această minciună, iar neamul omenesc să fie lăsat să piară. Dacă, mințind, îl poți împiedica pe semenul tău să păcătuiască, mai bine îl lași să păcătuiască decât să minți. Chiar și atunci când prin minciună l-ai putea împiedica pe semenul tău de la pedeapsa veșnică, mai bine îl lași să piară decât să îl salvezi trecând peste adevăr.“ Când iubești într-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
exista posibilitatea să fie salvată printr-o minciună, mai bine să ne abținem să proferăm această minciună, iar neamul omenesc să fie lăsat să piară. Dacă, mințind, îl poți împiedica pe semenul tău să păcătuiască, mai bine îl lași să păcătuiască decât să minți. Chiar și atunci când prin minciună l-ai putea împiedica pe semenul tău de la pedeapsa veșnică, mai bine îl lași să piară decât să îl salvezi trecând peste adevăr.“ Când iubești într-atâta delirul funebru, care adevăr? * După ce
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nouă dialectică a greșelii, a păcatului. Atunci orice profeție va deveni inutilă. * Câtă vreme teologia pune în centru omul material, aberațiile și inepțiile spectaculoase fac deliciul posterității. Probleme ireale, de pildă dacă „Dumnezeu poate reda fecioria unei femei care a păcătuit trupește“, furtunos dezbătută în Evul Mediu catolic, au creat adevărate schisme. Tot ce nu are de a face cu credința își află un teren sublim de discuție în spațiul bisericii, acolo unde enoriașul știe ce face și ce vrea Dumnezeu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
provideri ilegitimi, dacă nu de-a dreptul șarlatani, care este nejustificat de scump și care mai încalcă și dreptul de proprietate : moartea este a mea, a individului, și ca atare trebuie consumată doar în intimitatea acestei proprietăți private ! Această moarte păcătuiește însă, în primul rînd, prin prezență, în timp ce dincolo, în țările civilizate, serviciile funerare fac toate cele necesare pentru a o oculta și a nu deranja lumea fericită și eficientă cu astfel de inconveniente. În rest, ce să spun, este o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
trăiau - bărbați și femei - fără carne, fără vin, fără tutun, fără păcat trupesc și se închinau la icoana sfântului lor. Evdoșka avea și el un micuț sfânt Selivanov acasă la el, pe strada Birjarilor. Numai de sudalme nu se dezvățaseră, păcătuiau cu limba mai rău decât alții cu un trup care își are cheia iadului. Și Leon Margulis știa că, din fericire, la el cheia e în foarte bună stare, iar Agata n-avea motive să se plângă. Se avansa greu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care ne va ocroti descompunerea. Singura ființă căreia Dumnezeu a îndrăznit să-i spună că va muri este omul. Tot la discreția viermilor vom fi și dincolo. Superlativul morții este uitarea. Mormintele eroilor trebuie să genereze meditație, nu lacrimi. Trupul păcătuiește în continuu, știind că el nu se va prezenta la Judecata de Apoi. Misterul suveran al vieții rămâne moartea. Poate singurul mare mister lipsit de frumusețe este moartea. Oamenilor de valoare le cresc punți și după moarte. Moartea este asemenea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
zâmbi printre lacrimi fericită. Moașa schimbă priviri cu înțeles, cu Anton și cu bătrânul Toma, care au priceput că despica vreo amintire scumpă inimii ei. Tăcea cufundată în bucuria, durerea și suferința ei. Deodată, se întunecă, mistuita de gânduri. „Am păcătuit amarnic, și nu mai pot răbda păcatul din mine... trebuie să-l deșert...“ își zise ea în gând. „Nu îndrăznesc, mi-e groază de mine singură, își continuă ea gândul, și iadul are să se înspăimânte de mine, îi prea mare
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]