2,791 matches
-
plecat în Germania din necesități de servici, am devenit atent la toate cotloanele casei și pot spune cu mâna pe inimă că mi-am ascuțit simțurile. Nu mai împart îngrijirea apartamentului cu cineva, deci trebuie să ochesc singur pânzele de păianjen, să identific anomaliile sonore în funcționarea țevilor sau robinetelor, să controlez dacă mocheta nu necesită curățare și să estimez dintr-o privire nivelul prafului depus pe televizor. Așa se face că, după ce mi-am antrenat văzul și auzul timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Platon crescuse cu un metru, și acum arăta ca un pin. Era de înălțimea mea. - Îți mai pun? - Nu, nu, sărut mâna, e suficient. Ați pus și îngrășământ, nu? - Păi sigur că da, făcu maică-mea, destrămând o pânză de păianjen de lângă ușă. Ei, cum mai e, se apropie apoi de Platon și-i mângâie ramurile, o să-ți fie dor? - O să-mi fie, mai ales că aș vrea să vin și eu cu voi. Vorbele astea o puseră pe gânduri. - Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
admirația mea pentru că făcuse acest efort; nimeni nu i-ar fi luat-o în nume de rău dacă nu s-ar fi amestecat. Toată lumea îl privea pe unul dintre mașiniști, care era, stingher, sus de tot, pe schelă, asemenea unui păianjen pe pânză, care se cățăra, sprijinindu-se în mâini, către scripetele prin care trecea cablul Tabithei. Toată lumea, cu excepția lui Ben, se uita drept în fața lui și înghițea cu greu. Unul dintre cei care lucrau la înălțime îi tot dădea indicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
își admiră „imperiul“. Cu permisiunea războinicilor yubani, era stăpân peste o bucată de selvă de mărimea Statului Idaho și Domn peste o mlaștină fără fund, cincizeci de râușoare, un milion de copaci și o întreagă curte de maimuțe, păsări, șerpi, păianjeni, jaguari, lilieci-vampiri, tapiri, pecari, cerbi, pești pirania, anaconde, caimani... Și o sută de mii de milioane de țânțari! Era stăpân pe ființa lui douăzeci și patru de ore ale fiecărei zile din an, stăpân peste ploi și peste cerul senin, stăpân peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de trudă. Dar aici, așezat la poalele unui arbore de cauciuc și privind focul ce se consuma făcând și mai neagră noaptea de jur-împrejur, se simțea în siguranță. Selva amazoniană, cu jaguarii, anacondele, miile de specii de șerpi veninoși, cu păianjenii, pirania, caimanii și indienii ei sălbatici îl ocroteau împotriva cățărătorilor de piramide, împotriva întregii Omeniri. Da; în întunericul pădurii se simțea în siguranță. Își sprijini capul de trunchiul neted și adormi. În dimineața celei de a treia zile, ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
oameni din selvă sau de pe râul din „muntele“ amazonian. Majoritatea erau străini de acele locuri: funcționari, militari, negustori și călugări sosiți de pe Masivul Înalt sau de pe îndepărtata Coastă; oameni care urau căldura lipicioasă, armatele de țânțari, permanenta amenințare a șerpilor, păianjenilor și scorpionilor și îndepărtatul răget al jaguarilor. Pentru militari și funcționari, Santa Marta reprezenta o treaptă obligatorie a primilor ani de carieră sau un „semi-exil“ pentru plata greșelilor. Pentru călugării fără vocație de misionari, Santa Marta era o penitență în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Nu. Sunt prea lașă... — Își lăsă ochelarii pe tejghea și se frecă la ochi cu un gest de oboseală. Părea mai în vârstă decât oricând, mai sleită de puteri, mai învinsă. — Nu e pentru că m-ar speria indienii, șerpii sau păianjenii... Nu e asta. Este depărtarea, singurătatea, lipsa de ocrotire... Am impresia că dacă aș pleca, ar fi ca și cum m-aș îngropa de vie, ca și cum aș dispărea pentru totdeauna de pe fața pământului. Și îi am pe fiii mei. Casa mea. Librăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în caz că avea chef. Acum, însă, nu mai era. Standardele provinciale ale jurnalismului erau de neînchipuit - ziarele locale erau pline de știri de nimic, iar pe prima pagină foloseau titluri de genul „Un pensionar cade și moare încercând să omoare un păianjen cu papucul“. Propriul ei jurnalism era și mai muribund. Maternitatea și provincia nu erau doar o cruce personală pe care Amanda trebuia să o care în spinare. Erau și o cruce profesională. Cariera ei avusese de suferit. Asta era indubitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Buzele reporteriței se mișcau ca și cum ar fi fost prinse într-un dans funebru al cuvintelor anticipate și erau date cu un roșu-aprins ispititor. Ploaia torențială spăla caldarâmul și eventualele urme... 5 Se simțea prins, acaparat, agățat într-o pânză de păianjen lipicioasă, perversă, o capcană perfectă din care evadarea era imposibilă. Nu vedea insecta, însă o bănuia ascunsă pe undeva, stând la pândă, pofticioasă, intuia chiar și gândurile ei, vine ora mesei, ha-ha-ha, delicios prânz, ha-ha-ha, gândurile acelea bănuite zbârnâiau ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nemulțumiți, dați-ne banii înapoi, PĂCĂLICILOR! -, încercă să se miște și firele lipicioase îl strânseră suplimentar, poate că nu îi este așa de foame (îi trecu prin minte un gând năstrușnic, născocit prin amestecarea diferitelor senzații în creuzetul fricii), la păianjen se referea, v-ați dat seama, poate e sătul, s-au mai văzut cazuri. Se iluziona cu ideea că până și dintr-o pânză de păianjen poți scăpa dacă ai ață pe mosor (iată geniala filozofie de viață practicată la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prin minte un gând năstrușnic, născocit prin amestecarea diferitelor senzații în creuzetul fricii), la păianjen se referea, v-ați dat seama, poate e sătul, s-au mai văzut cazuri. Se iluziona cu ideea că până și dintr-o pânză de păianjen poți scăpa dacă ai ață pe mosor (iată geniala filozofie de viață practicată la colț de stradă, cu o doză de bere în mână, așezat în cur pe bordură), însă nu-și amintea, totuși, unde citise asta sau dacă citise
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din joben și pus la loc, în întuneric, acolo unde toate spaimele dau năvală și te invită la dans, făcându-ți inima să o ia razna, nu-i dădea pace. Simți din nou și strângerea sigură a unei pânze de păianjen. Strigă: - Taci! Taci! Se așeză în fața laptopului... 6 „Omul cu Tatuaj stătea pe bancheta din dreapta a Land Roverului și fuma un Camel fără filtru pe care tocmai îl aprinsese cu o brichetă Zippo de aur”... Privi cuvintele. - Pot să îmi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
prevăzută cu butonul shut down care nu te mai ajută să scapi de coșmaruri, nu poți să fugi după ce tai gratiile de la celulă cu pila de unghii. He, he, Scriitorule, nu poți, nu poți, nu poți... Ești prins, plasa de păianjen te ține legat și tot ceea ce poți să faci este să urmezi scenariul. Credeai că tu ești autorul, ce nebunie, ce iluzie permanentizată aiurea, ar trebui să îți revizuiești complet atitudinea, nu tu ești cel care agită sforile, tu ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu bani, cuvintele Luciei, singura care văzuse manuscrisul romanului neterminat) și, evident, puteți să trageți draperiile, acesta este finalul, iată și concluzia, urmează petrecerea, cu acel scriitor de pe pod, nu cu altul. Punctul central al întregii afaceri era el. Scriitorul. Păianjenul care așteaptă răbdător, în vreme ce musculițele cad în plasă și nu mai au cum să scape. Detectivul schiță un zâmbet. Dacă erai OmulPăianjen mai spuneam, poate ajungeam la o înțelegere. Dar așa, ai dat de dracu`... Revăzu în minte bilețelul pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Să mă omor? Pentru ce? - Fiindcă n-ai să mai poți trăi cu ideea că toată viața ta de până acum a fost un fals. Fake. Făcătură. Minciună. Un scenariu prost în care te-ai lăsat prins. O plasă de păianjen. - Presupun că tu ești păianjenul... Ți-e foame? Miam-miam... - Întotdeauna. Dar nu în sensul în care crezi tu. Nu acea foame. Simt nevoia să mă hrănesc cu viețile false ale unor oameni care se mint. - Urmează o dizertație pe această
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Fiindcă n-ai să mai poți trăi cu ideea că toată viața ta de până acum a fost un fals. Fake. Făcătură. Minciună. Un scenariu prost în care te-ai lăsat prins. O plasă de păianjen. - Presupun că tu ești păianjenul... Ți-e foame? Miam-miam... - Întotdeauna. Dar nu în sensul în care crezi tu. Nu acea foame. Simt nevoia să mă hrănesc cu viețile false ale unor oameni care se mint. - Urmează o dizertație pe această temă? Un discurs? Nu, mulțumesc
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
joc oribil, o invenție de coșmar! murmură el. El evocă măcelurile, omorurile, toată drama cumplită ce se ascunde sub iarba pe care stăm lungiți și gustăm ceea ce se cheamă dulceața naturii... Călugărița care își devorează masculul în vreme ce acesta o fecundează; păianjenul care prinde musca în plasă și pompilul care îl vânează pe păianjen... Tot acest măcel pe un colțișor de pământ, și de la un capăt la altul al lumii, acelaș lucru pretutindeni până în adâncul oceanelor. Ce fel de Dumnezeu este acest
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
toată drama cumplită ce se ascunde sub iarba pe care stăm lungiți și gustăm ceea ce se cheamă dulceața naturii... Călugărița care își devorează masculul în vreme ce acesta o fecundează; păianjenul care prinde musca în plasă și pompilul care îl vânează pe păianjen... Tot acest măcel pe un colțișor de pământ, și de la un capăt la altul al lumii, acelaș lucru pretutindeni până în adâncul oceanelor. Ce fel de Dumnezeu este acest Dumnezeu care îngăduie asta?! Ce tablou mai e și Creația Lui!... Un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de lângă bucătĂrie, În care dacă intri, mintea Începe să-ți joace feste. Acolo timpul curge invers, În sensul misterului de la Începutul existenței mele - rămas pentru totdeauna nedezlegat prin moartea prematură a mamei Ana. În aceste două locuri În care doar păianjenii se Încumetă să-și țeasă pânza, În care vântul Încă mai poate fi auzit printre crengile de pe care au fost culese fructele legate În borcane cu compoturi rămase Încă de pe vremea când trăia mama Ana, făcute chiar de mâna ei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cinale - mentă, mușețel, salvie, roiniță și măcriș... Din acesta din urmă nouă, copiilor, ne plăcea să mâncam până când ne apuca burticaria. Nu existau În casă bomboane sau televizor, distracția noastră era să mâncăm măcriș din grădină și să prin- dem păianjeni ca să „le facem operația“ : să le smulgem, unul câte unul, picioarele. Șaman 25 Deasupra, În vârful dealului, la nivelul stadiului volatilizat al existenței, se află biserica și cimitirul, la care se poate ajunge ieșind din livadă pe o mică portiță
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de lângă bucătărie, în care dacă intri, mintea începe să-ți joace feste. Acolo timpul curge invers, în sensul misterului de la începutul existenței mele - rămas pentru totdeauna nedezlegat prin moartea prematură a mamei Ana. În aceste două locuri în care doar păianjenii se încumetă să-și țeasă pânza, în care vântul încă mai poate fi auzit printre crengile de pe care au fost culese fructele legate în borcane cu compoturi rămase încă de pe vremea când trăia mama Ana, făcute chiar de mâna ei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
plante medicinale - mentă, mușețel, salvie, roiniță și măcriș... Din acesta din urmă nouă, copiilor, ne plăcea să mâncam până când ne apuca burticaria. Nu existau în casă bomboane sau televizor, distracția noastră era să mâncăm măcriș din grădină și să prindem păianjeni ca să „le facem operația“ : să le smulgem, unul câte unul, picioarele. Deasupra, în vârful dealului, la nivelul stadiului volatilizat al existenței, se află biserica și cimitirul, la care se poate ajunge ieșind din livadă pe o mică portiță de lemn
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dădu abia acum seama de enormitatea situației, de faptul că o deranjase pe doamna Warnotte pentru nimic, de faptul că aceasta ar fi putut efectiv să-l creadă pe cale de a înnebuni. — Ce ați văzut, domnule Bernard, în pat ? Un păianjen ? Cuvîntul pronunțat de patroana pensiunii fu salvator pentru bătrînelul panicat din fața ei. Bernard îl captă din zbor, fericit că i se oferea o poartă de scăpare. — Da. Unul mare. — aveți alergie la arahnide ? — Da, teribilă. — nu e grav, domnule Bernard
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din fața ei. Bernard îl captă din zbor, fericit că i se oferea o poartă de scăpare. — Da. Unul mare. — aveți alergie la arahnide ? — Da, teribilă. — nu e grav, domnule Bernard. este perioada cînd bestiile astea invadează tot. Iar anul acesta păianjenii sunt mai numeroși decît în alți ani. Din cauza marilor maree. Vreți să schimb cearceaful ? — nu. — am să vă trimit un spray anti-insecte. e bine așa ? — este foarte bine. — Vai, domnule Bernard... ați început să îmbătrîniți și dumneavoastră. să știți totuși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mai numeroși decît în alți ani. Din cauza marilor maree. Vreți să schimb cearceaful ? — nu. — am să vă trimit un spray anti-insecte. e bine așa ? — este foarte bine. — Vai, domnule Bernard... ați început să îmbătrîniți și dumneavoastră. să știți totuși că păianjenii de interior sunt extrem de necesari într-o casă veche. treaba pe care o fac ei nu o poate face nimeni. ei curăță totul, de fapt... Bine, vă las, că nu vă place subiectul... rămas singur, Bernard începu să inspecteze din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]