8,329 matches
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI Autor: Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI Doar lui Ion Tereașcă și lui Toader Diniță le dezvăluise Valentin că voia în sâmbăta aceea să urce la Dâmpu. Primul era profesor de geografie, al doilea - profesor de biologie, fost director înaintea sa. Tereașcă era un tip scund
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Dâmpu, Valentin auzise binecunoscutul zgomot de motor, asemănător celui de tractor greu, al TAF-ului. Utilajul cobora la vale trăgând după sine o remorcă mică, având două roți doar, ticsită cu muncitori forestieri, aproape toți oșeni după aspect, purtând adică pălării mici și sumane mițoase, pe care ei le numeau gube, care vor fi fost cândva albe, acum însă mai degrabă păreau a fi cenușii. Unii păstraseră însă pe dânșii pufoaicele albastre, pătate și chiar rupte pe alocuri, în care munciseră
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
de nimeni. Și, se povestea apoi prin Timișoara, că arabii aceia ar fi mărturisit că de nimeni nu se speriau ei aici în România, nici de miliție și nici chiar de Ceaușescu nu se temeau, decât de tribul acela cu pălăriile mici. Fragment de roman Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Tribul cu pălăriile mici / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
ar fi mărturisit că de nimeni nu se speriau ei aici în România, nici de miliție și nici chiar de Ceaușescu nu se temeau, decât de tribul acela cu pălăriile mici. Fragment de roman Dan Florița-Seracin Referință Bibliografică: Tribul cu pălăriile mici / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dan Florița Seracin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
este de mirare că, de multe ori, străinii au făcut aici ceea ce nu reușeau la ei acasă, spunând despre România că este țara tuturor posibilităților (până și a celor imposibile altundeva). Capacitatea unor compatrioți de-ai noștri de a fura pălăria celorlalți, adică de a-i păcăli pur și simplu, și a dovedi că mulți dintre noi nu simt cu propria lor inimă și nu cugetă cu propriul lor cap s-a arătat din momentul în care a reapărut în spațiul
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
unindu-se cu o cultură de odăița unora, cu o capacitate a altora de a pune piedici realizării ideilor bune și a păcăli pe cei naivi. Aceștia încearcă să-și exercite abilitatea de hoț, furând românului de bun-simț, nu numai pălăria, ci și ideile bune de sub pălărie, cu alte cuvinte, ducându-l de nas, mai nou, manipulându-l. Concret, au lansat gogoașa (înghițită de mulți) a inutilității unei catedrale, pe motiv că ar presupune sume enorme într-o vreme când majoritatea
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
odăița unora, cu o capacitate a altora de a pune piedici realizării ideilor bune și a păcăli pe cei naivi. Aceștia încearcă să-și exercite abilitatea de hoț, furând românului de bun-simț, nu numai pălăria, ci și ideile bune de sub pălărie, cu alte cuvinte, ducându-l de nas, mai nou, manipulându-l. Concret, au lansat gogoașa (înghițită de mulți) a inutilității unei catedrale, pe motiv că ar presupune sume enorme într-o vreme când majoritatea românilor sunt săraci și, în subsidiar
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
de lemn,lîngă vînzătorul de samovare, iatagane și tipsii,și am visat cum cineva îmi spune că în fiecare noapteoamenii acestor locuri mai uită cîte puțin,astfel încît, în zori, fiecare e altcinevadecît a fost la apus,... XI. BĂIATUL CU PĂLĂRIE VERDE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. Nu mă întreba de ce în unele zile înnorate, băiatul cu pălărie verde așteaptă în zadar lîngă chioșcul de ziare, și apoi pleacă întristat. În acest oraș din ce în ce mai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
cîte puțin,astfel încît, în zori, fiecare e altcinevadecît a fost la apus,... XI. BĂIATUL CU PĂLĂRIE VERDE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2311 din 29 aprilie 2017. Nu mă întreba de ce în unele zile înnorate, băiatul cu pălărie verde așteaptă în zadar lîngă chioșcul de ziare, și apoi pleacă întristat. În acest oraș din ce în ce mai singur, în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești, eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi, ultimul drum, șăgalnic, al
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
noi se vor întoarce la arhaicele lor obiceiuri, apoi nu am mai văzut decît niște manechine de paie, ici și colo, îmbrăcate ca pentru o nuntă modestă, ... Citește mai mult Nu mă întreba de ce în unele zile înnorate,băiatul cu pălărie verde așteaptă în zadar lîngăchioșcul de ziare, și apoi pleacă întristat.În acest oraș din ce în ce mai singur,în care zidurile caselor păstrează nealterată dulceața vechilor patimi boierești,eu nu cunosc decît spaima dinaintea zorilor de zi,ultimul drum, șăgalnic, al trăsurii
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii, prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu, orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fie cînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid, cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie, sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca un copil isteric, dorința ta de-a mulge din papuri lapte prins, și-o iei pe arătură, tiptil, spre-un cîmp himeric, cu-o
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
rîu,în zbucium de lăute și ștreanguri iluzorii,prin nunți mistificate sub ploi de-orez și grîu,orașu-acesta mamă și tată vrea să-ți fiecînd te repezi cu viața de rumeguș prin zid,cînd te sfințește cioara, din zbor, pe pălărie,sub un noian de patimi ce-nșeală și ucid. Și-atunci îți crește-n suflet, ca un copil isteric,dorința ta de-a mulge din papuri lapte prins,și-o iei pe arătură, tiptil, spre-un cîmp himeric,cu-o
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
voi interzice sarcinile din prima lună de după Carnaval. Doctorul de mult trebuia să-mi sugereze așa ceva... Prima noapte a serbării a fost stricată de către Astrolog! A apărut, în carne și oase, cu un bandaj imaculat ieșit, ca o dungă, de sub pălăria de fetru. Arăta bine. Drept, zâmbitor, sigur. Pentru că nu se temea de nimeni, fusese omorât o dată, lucru dovedit; cine poate fi ucis de două ori? Raționament perfect, până în clipa în care unul din oamenii Magistratului i-a turtit capul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
stocarea textului notat Stațiunea în Depozitul de memorie „SOCIAL”. Eventual, eliminarea din orice bancă de date. Delir de grandoare neagră: trece. Cumpără-ți un costum elegant; două: unul de zi, altul de seară; cămăși fine, încălțăminte ușoară, din chevreau. O pălărie de fetru, pentru ocazii, ochelari cu ramă fină, cum ai văzut, la televizor, că poartă un ex-președinte american. Nu-ți mai suporți hainele, așternutul, cunoscuții, mai toți; vrei să pornești viața de la capăt. Un prunc bătrân - cu ceva minte - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
logic articulat decât cel În temeiul căruia acționasem eu. Avea totuși, În pofida logicii lui impecabile, un mărunt defect: nu ne-ar fi condus la descoperirea locului unde erau ascunse Statutul și lista de conturi În vecii vecilor. În rest, jos pălăria! Care era ideea Evelinei? În noaptea precedentă, aflaserăm din scurtul dialog dintre Zoran și Bergman că, de mai multă vreme, ei cotrobăiau cu sârg printre hârtiile adunate de-a lungul anilor În depozitul-arhivă al Centrului. Dat fiind faptul că până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
seama că sîntem străini și, cum e mai rău, străini de-ai lor. Am văzut casa Margarethei, all die alten Gassen, locurile pe unde a umblat tînărul Goethe. Am intrat În catedrale. Am văzut femei bătrîne În pardesie negre, cu pălării mici de fetru trase pe frunte cum erau și la noi, la Maiandacht, așteptînd să le vină rîndul la Weihwasserkessel. Frankfurtul mi-a amintit de Sibiu, mai ales de Ursuline. Apropo, i-am Întîlnit aici pe Willi și pe Herbert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ferestre circulare par niște hublouri de vapor, se află o grădină de vară. La o masă mai retrasă Niki Bârsan este absorbit Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră, iar deasupra pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu irizări roșiatice și verzui În rotunjimile sticlei, relicvele unei existențe care se anunțase cîndva strălucitoare. Fotografiile Îngălbenite pe care le ținea Într-o cutie de pantofi, Înfățișau un bărbat frumos, În costum gri, Încheiat la două rînduri, purtînd o pălărie de fetru moale cu borul lăsat, alături de o femeie tînără, suplă, cu ochi foarte blînzi. Părea să nu le lipsească nimic pentru a fi fericiți. Absolvise dreptul, ajunsese directorul unei secții importante la telefoane, scotea și o revistă, scria el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
această dimineață pîcloasă mi-aș scărpina creierul ca un porc de toate zidurile scorojite iadul e ferecat raiul are flori de hîrtie oare ajunge să-ți oprești bicicleta cînd trece o căruță pe lîngă tine ca să fii un sfînt ajunge pălăria aruncată În praf și piciorul acela lovindu-te Între buci cu o deosebită condescendență pietricele În pantofi ca dinții de viperă una mai ascuțită decît alta bei ceaiuri de ghimpe Îți cresc ghimpi În tălpi și În palme ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
De la zoaia aceea imensă de zăpadă topită prin munți, care apoi irigă pământul patriei. Am reușit să încropim un fel de ceremonie, ceva între Vechiul, Noul Testament și înmormântarea militară. Cei câțiva care au venit își scoteau și-și puneau întruna pălăriile pe cap. Eram zăpăciți, pentru că nu ne-a învățat ceremonia dinainte. Singurul lucru clar era că crucea nu i se potrivea. Așa s-a priponit acolo singura coloană ciuntită printre stâlpii aceia ciopliți din lemn de brad și unși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
iar morții noi erau înmormântați la cel puțin douăzeci de metri de el. — Eu vă invidiez - i-am spus eu. — Pe cine? Păi pe voi, evreii. Și de ce, mă rog? m-a întrebat Iosif. — Pentru că nu trebuie să vă scoateți pălăria în fața Lui. — Și crezi că e ceva de invidiat? — Desigur. Nu-l slăviți pe Domnul, ci, care cum vine, se postează în fața lui. Aveți lucruri mai importante de făcut decât să vă tot ploconiți de cinci mii de ani. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să vă tot ploconiți de cinci mii de ani. Îi spune fiecare ce are de zis și cu asta, basta. Așa-mi închipui eu. Ștergea praful de pe capul mumiei, râzând. — Eu cred că mai degrabă pentru el noi prețuim cu pălărie cât alții fără pălărie. Dar știi ce? Te primesc în rândul evreilor, ca să nu ne mai invidiezi atâta. — Mă primești? Cum să nu! Măcar atâta să fac. L-am primit și pe Baár Andor. Avea aceleași probleme ca dumneata. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de cinci mii de ani. Îi spune fiecare ce are de zis și cu asta, basta. Așa-mi închipui eu. Ștergea praful de pe capul mumiei, râzând. — Eu cred că mai degrabă pentru el noi prețuim cu pălărie cât alții fără pălărie. Dar știi ce? Te primesc în rândul evreilor, ca să nu ne mai invidiezi atâta. — Mă primești? Cum să nu! Măcar atâta să fac. L-am primit și pe Baár Andor. Avea aceleași probleme ca dumneata. Numai că se simțea jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
rândul evreilor, ca să nu ne mai invidiezi atâta. — Mă primești? Cum să nu! Măcar atâta să fac. L-am primit și pe Baár Andor. Avea aceleași probleme ca dumneata. Numai că se simțea jignit în demnitatea lui să-și ridice pălăria față de toți netalentații. El era de părere că cel care a făcut toate astea a fost un ageamiu. — Și n-a avut dreptate? — Păi, uitându-mă la șuvițele tale blonde, cred că ba. Și voi mai aveți și norocul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fi născut cu părul cărunt, nici măcar atunci. Și ce m-am mai pregătit. Nu-i așa că-i îngrozitor? Deci nu-mi mai rămâne decât să vă invidiez în continuare. Iar dumneata să suporți. — Măcar de-aș ști ce invidiezi în afară de pălăria mea. — Faptul că dacă sunteți bogați, voi sunteți și mai bogați, dacă sunteți săraci, și mai săraci, dacă sunteți loviți, sunteți loviți și mai tare etcaetera. Sunteți fără discuție poporul ales. — Iar te iei de evrei? Crede-mă că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]