1,764 matches
-
sergentul a șoptit: Plecarea! Armele pregătite și atenție mare! Au ieșit în fugă, îndreptându-se spre spărtura din gardul de sârmă... O rafală de automat i-a făcut să devină una cu pământul... Aista-i rusul tău, Urecheatule. L-ai pălit cu milă. Al meu doarme dus - a remarcat Toaibă. Alte rafale de automat au pornit de-a lungul liniei ferate. Urecheatu, simțindu-se vinovat, s-a întors câțiva pași. I s-a părut că o umbră vine pe urmele lor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
s-a auzit vocea sublocotenentului Cicoare. Ne așteptați mâine seară începând cu ora douăzeci și două. De nu venim...ne așteptați poimâine seară începând cu aceeași oră... Dacă absentăm și atunci... înseamnă că... Dar să nu plângem înainte de a ne păli. Curaj feciori! După plecarea căpitanului Făgurel și a ofițerului care i-a însoțit, Cicoare a organizat studierea pantelor gârlei și a piscurilor, cu cea mai mare atenție. Când nu va mai fi lumină, vor hotărî modul de acțiune, în funcție de cele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au găsit unii să-i ajute pe cei răniți, iar pe cel lovit în cap l-au acoperit cu haina proprie... Ofițerul s-a ridicat și el de pe podea, privind curios la Toaibă. Apoi l-a întrebat: Unde te-a pălit ghinionul, sergent? Toaibă a rămas tăcut o vreme, ca și cum ar fi vrut să-și adune gândurile. În cele din urmă, a dat drumul vorbelor. Păi necazul m-o găsit greu, da’ m-o găsit. Vorba ceea: necazul te ajunge ori
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
când om mânca. Și ai aflat? De aflat am aflat, dar tocmai când să iau o bucățică, tigaia a început să sfârâie de mama focului și să împroaște cu boabe de mazăre și de fasole... Și o boabă te-a pălit rău de tot. Nu? 81 Întocmai. M-o pălit așa de bine, încât după vreo patru luni de zile abia mă pot mișca. Se vede. Și din câte mi-ai spus, mi-am dat seama că amândoi facem parte din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
aflat, dar tocmai când să iau o bucățică, tigaia a început să sfârâie de mama focului și să împroaște cu boabe de mazăre și de fasole... Și o boabă te-a pălit rău de tot. Nu? 81 Întocmai. M-o pălit așa de bine, încât după vreo patru luni de zile abia mă pot mișca. Se vede. Și din câte mi-ai spus, mi-am dat seama că amândoi facem parte din aceeași specialitate militară... Curios cum și unde ne-am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dușmănesc și nu se ajută la nevoie. Prin fața unui om ca Trestie nici să nu treci până nu-ți scoți cușma. Da, da! Să te pleci în fața lui!... Să știi, Marandă, că dacă nu era el atunci... atunci când m-o pălit glonțul, ajungeam în groapa comună a morților sau și mai rău rămâneam pe linia frontului inamic și mă lăsau să mă mănânce corbii, fără să știe nimeni unde am căzut... Primeai doar o țidulă în care îți spuneau că sunt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu s-o întors nimeni. Și tu ce zici, să merg sau să nu merg la primărie? Trebuie, că altfel trimite milițianul și te ia pe sus. Bine, omule... Să nu uiți să-ți iei cârja, că doar te-ai pălit la piciorul rănit. Bandajează-l și matale cât poți mai tare. Eu am plecat, că or trimite după mine. Uite aici o coajă de pâine și ceapă, să nu miroși a rachiu... Aproape de chindie, cu piciorul înfășurat în bandaje și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să lupte pentru tine pe cel mai mare gladiator din lume, vei pune să fie uciși cei învinși; acesta va fi sacrificiul pe care i-l vei aduce lui Marte. Lumina ce o învăluia pe Velunda începu să tremure, să pălească. În depărtare se auzi bubuitul unui tunet, iar cerul se întunecă. Adierea primăvăratică se înteți, retezând corolele florilor. — Voi ajunge împărat la Roma? — Da. — Îl voi pune pe cel mai mare gladiator să lupte pentru mine? strigă Vitellius, cuprins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tăcut. — Ce-ai făcut, mi-ai luat-o înainte? Ai ajuns la escortă, apoi te-ai întors să mă cauți? Listarius privi pumnalul din mâna lui Vitellius, apoi își ridică privirea: — Ai înfăptuit un sacrilegiu! — Ce vrei să spui? Vitellius păli. Oare Listarius îl văzuse? — Șterge-ți firimiturile alea de la gură, strigă băiatul. Ai mâncat prăjiturile mele cu miere și susan... Ai mâncat ofranda pentru Zeiță. Ți-am spus că ăsta-i un sacrilegiu! Vitellius ascunse pumnalul și își șterse gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fântână, trasă cercuri din ce în ce mai mici și numără vrăjit vălurelele care dispăreau încet-încet. „Plec“, se gândi. Își trecu mâna peste piept. Degetele dădură peste amuletă. Amuleta Velundei. O strânse în pumn, apoi o privi în lumină: strălucea, transparentă. Frumusețea ei nu pălise, de parcă Velunda n-ar fi murit, de parcă nu l-ar fi părăsit. Era oare cu putință ca ea să nu mai fie în stare să treacă pragul dintre lumea celor vii și lumea morților? În fiecare noapte așteptase să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iarbă și ascultase trosnetul ușor al flăcărilor, invocând-o pe Velunda. Când jarul se stinsese, luna dispăruse printre copaci. Vântul împrăștiase cenușa în iarbă, printre florile, tufișurile și rădăcinile ce se iveau din pământul umed. Valerius privise cerul până când stelele păliseră în lumina zorilor și dispăruseră. Atunci Lurr, care îl însoțise pe parcursul întregii călătorii, se scuturase ca și cum ar fi auzit o chemare și intrase în pădure. Nu se mai întorsese. Nu avea să se mai întoarcă, fiindcă îi aparținea Velundei. — Potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ceilalți să râdă zgomotos. — Vorbește! Nu vezi că nimeni nu ne bagă în seamă? Ceea ce-ți voi spune îți va da și mai multă putere, sunt sigur, zâmbi băiatul. Fratele tău se luptă cu vitellienii, tot la Bedriacum! Valerius păli. Îl luă pe băiat de umeri, tulburat. — Ce spui? Antonius Primus și răzvrătiții au ajuns până la Cremona? — Se află pe același câmp de bătălie unde a învins Vitellius în primăvară. Deocamdată nu se știe cum s-a terminat lupta. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zeului și... Vitellius îl întrerupse: — Armata flaviană stă pe loc? Atunci soldații mei or să acționeze. Asta e ziua cea mai potrivită ca să întoarcem norocul de partea noastră. Dă ordin să fie atacat Capitolium-ul. — Să fie atacat Capitolium-ul?! Allius Cerpicus păli de indignare. Privi în jur, așteptând ca toți cei prezenți să protesteze. Asiaticus continua însă să scrie, iar Listarius privea în pământ. Fiul lui Vitellius dormea lângă tatăl său. În fundul sălii, sclavii se întorseseră cu spatele. — Să fie atacat Capitolium-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
drum, și au venit păsările și au mîncat-o. 5. O altă parte a căzut pe locuri stîncoase, unde n-avea pămînt mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pămînt adînc. 6. Dar, cînd a răsărit soarele, s-a pălit; și, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat. 7. O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut, și au înecat-o. 8. O altă parte a căzut în pămînt bun, și a dat roadă: un grăunte a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
fardată În straturi succesive de alb pînă dincolo de hipoderm, diferit Însă de albul aristocratic al prietenei ei, Jeanine, mireasa din povești. Maniera excepțional balansată din punct de vedere narativ În care cea din urmă Își povestește nunta putîndu-l determina să pălească chiar și pe Dinu Săraru, la conacul căruia s-a desfășurat inubliabilul eveniment, ori pe Borges, care e nevăzător. Mireasa dă la iveală un text ultrasensibil, aproape un metatext, din care izvorăște bucuria de a trăi, de a fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînge pe lamă, dar n-au găsit decît urme de merlucius. Sașa le-a explicat Într-o limbă universală că nu veniseră să se autodenunțe, nu ei erau agresorii celor șase ci invers. Cum satisfacția de pe chipurile ofițerilor amenința să pălească, au privit Încă și mai mult timp, cu mare interes, pașapoartele mototolite. Au citit la profesie: cercetători științifici principali. La starea civilă: căsătoriți. Unul, și respectiv doi copii. S-au uitat la vize trecîndu-și unul altuia o pereche de ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care se voia- misterioasă și oarecum sentimentală). O luă tremurând în mână, o privi puțin și apoi începu să râdă, cu atâta poftă, încît trebui să se rezeme de ușă. ― Asta nu e floarea mea, spuse ea, foarte fericită. Probabil pălii puțin, căci mă privea biruitoare. ― Cum îți vine să spui asta? mă prefăcui eu indignat. ― Floarea aceea avea, împletit, un fir din părul meu... Mă privi încă o dată, pasemite foarte amuzată, și fugi. O auzii, până târziu după miezul nopții
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și de aici porni o discuție asupra religiilor, susținută mai ales de Mantii și de mine, pe care Maitreyi o asculta cu ochii în gol, fără să spună un cuvânt. ― Ce știți voi despre religie? izbucni ea deodată, roșind, apoi pălind, gata să plângă. Rămăsei surprins, neștiind dacă trebuie să mă scuz sau să mă explic. Mantu voi s-o mângâie, dar ea se smulse și fugi în bibliotecă. Îmi sfârșii ceașca de ceai, intimidat. Nu mai vorbea nimeni. M-am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doua zi am avut mult de lucru la birou și m-am întors târziu după masă. Maitreyi mă aștepta cu dejunul în sufragerie. Își adusese fișele și le clasifica alfabetic, într-o cutie cu tot atâtea despărțituri și litere. A pălit văzîndu-mă și mi-a adus îndată să mănânc. S-a așezat apoi aproape de mine, cu șalul trecut peste cap până aproape de frunte, privindu-mă! Cât sufeream eu atunci, neștiind ce să-i spun, temîndu-mă să nu par vulgar (căci eram
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
elev, vorbi Zamfira zîmbindu-i. Înnoptează... Dar privi buimac în jurul lui și începu să-și frece ochii. Apoi privi din nou, clipind repede, încercînd să se trezească. Erau în porumbiște, și parcă niciodată nu auzise atâția greieri deodată. Deasupra lor, cerul pălise, dar stelele încă nu se deslușeau. - Unde-i Ivan? întrebă Darie. - Odihnește sub pământ, vorbi Zamfira. Numai cruce n-am avut de unde să-i punem. - Ne-a purtat noroc, adăugă Iliescu. Ce-a mai fost și pe-aici! Mai rău
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și nu un alt an, bunăoară 1956 sau 1960? - Nu, recunoscu timid Pantelimon. Acum, că-mi spuneți d-stră, parcă mi se pare și mie suspect. Căci, în fond, de ce 1966?... Celalt izbucni în râs. - Prea mă crezi prost, tovarășe. Pantelimon păli și încercă zadarnic să zâmbească. - Eu? începu. De ce să vă cred cum spuneți d-stră?... Eu... Dar se întrerupse, văzând apropiindu-se foarte grăbit, aproape în fugă, pe tânărul cu șapca trasă pe frunte. - Plecase de-acasă, șopti gâfâind. Plecase cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
germană, știam că o interesează... Am voit să-i fac plăcere. - Dar nu i-a mai ajuns, continuă Năstase, pentru că, între timp, tovarășa Irineu schimbase din nou adresa. A fost trimisă în misiune în Suedia și a rămas acolo... Pantelimon păli, își trecu mâna prin păr și începu să-și șteargă picăturile de ploaie, parcă atunci le-ar fi simțit pentru întîia oară. - Nu știai că a rămas în Suedia? - Nu, răspunse absent Pantelimon. Apoi își privi mâna udă și o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
această legătură, destul de suspectă, să fi fost utilizată drept momeală; și anume, ca să ne mobilizeze toate energiile în jurul unui complot intern, fictiv, camuflând sursa și caracterul internațional al operației. Dacă este așa, au reușit, căci am pierdut trei luni... Ghibercea păli ușor și-l privi încruntîndu-se. - Ce-am fi putut face? - Nu e un reproș, continuă Pantazi. Pentru că, în orice caz, ați anchetat cu eficiență pe Zevedei, i-ați comunicat lui Pantelimon declarațiile - mă refer în special la pasajul despre von
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
jumătatea drumului. M-aș fi așteptat să sugerezi lui Năstase să se procedeze la descifrarea mesagiilor ținând seama de fazele lunii și în afara teritoriului nostru ținând seama, bunăoară, de calendarul lunar din Franța sau Rusia sau Mexic. Sau Uganda. Pantelimon păli și-și înălță brusc capul. - Dar e pur și simplu absurd! exclamă. Dacă apar ediții clandestine, cu eventuale mesagii cifrate, în România, mesagiile nu pot fi decât în românește și adresate românilor. - Pare, într-adevăr, absurd, începu Pantazi căutîndu-și o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Spuneați ca au fost trimise mesagii și în limba română, îndrăzni târziu Pantelimon să rupă tăcerea. - Numai unul singur, dar a fost trimis de mai multe ori: "Fericiți cei săraci cu duhul căci a lor va fi împărăția Cerurilor!"' Pantelimon păli, și-și trecu de mai multe ori mâna pe frunte. - "Cei săraci cu duhul", repetă în șoaptă. Dacă nu sunt indiscret... - Nu ești. Acest mesaj, singurul, în limba română, nu poate fi descifrat decât ținând seama de calendarul lunar din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]