1,801 matches
-
am învățat de la puja aceasta desfășurată în prezența lui SHRI MATAJI: în primul rând ar trebui să nu mai fim condiționați de prezența fizică a Mamei noastre. Ce contează mai mult: corpul sau subtilul? Dacă noi ne agățăm atât de pământean de prezența fizică a lui Dumnezeu, nu putem afirma că Îi simțim Forța, că Îi recunoaștem adevărata dimensiune. În schimb, Îi chinuim trupul cu... plângăcioasele noastre rugăminți! În al doilea rând, mi-a fost aplicată o lecție usturătoare de către un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
decizia lui Shri Ganesha permit lui Kundalini să se înalțe și să ne înnobileze, dar natura umană ne trădează de multe ori și ne urâțește. Suntem obligați să recunoaștem - dacă suntem sinceri cu noi înșine - că statutul de om, de pământean, ne coboară adeseori de pe piedestalul Sahasrarei! Știu, de asemenea, că acolo unde este plus, este și minus! Că frumosul se însoțește cu urâtul, deșteptul cu prostul... Ah, de-am fi mereu la plus, frumoși și deștepți... În această analiză încerc
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
atât de mulți sahaja yoghini, încât să nu ne mai recunoaștem fizic, ci doar vibratoriu și să ne aducem aportul la salvarea omenirii într-un mod absolut discret, dar eficient. De fapt, bucuria noastră pură este munca din subtil. Printre pământeni îmi doresc să trec ca un anonim, ca un om șters... dar să atrag prin frumusețea interioară. Câtă vreme voi fi un superficial în faptele mele, câtă vreme cauza înfăptuirii va veni dinspre exterior și nu din interiorul ființei mele
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vizau abuzurile, nu sistemul În sine. Și, de regulă, abuzurile din vremea lui Gheorghiu-Dej mai curând decât cele din vremea lui Ceaușescu. Nici o operă literară nu a depășit În acei ani faima romanului lui Marin Preda Cel mai iubit dintre pământeni (1980). Era un roman politic, dar țintea nedreptățile din anii ’50 (și nu cele mai grave dintre ele; și, În orice caz, nu comunismul ca ideologie și sistem). Preda critica mai apăsat ceea ce criticase și Ceaușescu. Mulți cititori au fost
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de poale/ Cerul plin de stele,/ Toate văzdurele”. Enumerația aglutinantă compune un tablou uranian total. Repetiția verbului predicativ are menirea de a spulbera orice îndoială asupra celor ce urmează, contemplarea peisajului astral adus pe pământ și, mai mult, pe un pământean, fiind accentuată de sentimentul că sferele sacre au devenit accesibile prin puterea flăcăului. Cercetătoarea Silvia Ciubotaru face trimitere în acest context la cultul mithraic, la cel al zeiței Isis și în creștinism unde „un veșmânt al splendoarei” de lumină este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de Sfântul Petru, împreună răsplătind sau pedepsind faptele muritorilor. Mai trebuie amintită imaginea din mentalul popular care face din Sfântul Petru chelarul de la porțile raiului. Poziția lui, de filtru între sacrul drept, preluând un termen de la Roger Caillois, și lumea pământenilor, transmite lui Petrea Făt-Frumos abilitatea de a ieși din profan și de a reveni în el, fără nici o contagiune periclitantă. Cheile de la porțile paradisiace simbolizează accesul la cunoașterea recompensă, ceea ce reprezintă momentul eliberator al încercării inițiatice. În basmul Voinic de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai grea și ultima din seria confruntărilor, frații mai mari reprezintă doar trepte intermediare către modelul eroic: de aceea, în plan social stau frații nesăbuiți, în plan mitic, frații infernali. Dacă ne referim la înfruntarea fraților mai mari între ei, pământeni contra zmei, vom descoperi o nouă funcție a mezinului în basme: el recuperează viețile consangvinilor săi, îi ajută să depășească moartea inițiatică și astfel le dăruiește statutul superior implicit. Sfaturile, luate în seamă sau nu, și actele eroice săvârșite în locul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o fertilitate hiperbolică smulsă sacrului (el trebuie să obțină recolte pe mare, pe munți, stânci...), pentru că acesta amenință lumea ciclic cu sterilitate. „Recolta simbolizează Creația, manifestarea triumfală a unei forme tinere, bogate, perfecte”, iată de unde vine grija obsesivă pentru roadele pământenilor. Efortul de supunere a tărâmului arid și convertirea lui la social este sugerat de metafora compoziției nefirești: „Cine-i ară pogonu de alamă și mâine dimineață să-i aducă pâine caldă, zâce, îi dă fata după el” (Fărcașele - Olt), „Iaca-mpăratu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și-i pomenim pe cei de acasă. Cu adevărat, când ne-am ridicat din genunchi parcă eram alții. Eram ca niște păsări zburătoare pentru că ni se luase povara grea ce-o purtam În trup. Ne descătușasem, parcă nu mai eram pământeni, ci niște ființe deosebite care pluteam. Eram atât de fericită, parcă nu mai aveam nimic pământesc. Cred că era În mine Duhul lui Dumnezeu care mă purta, mă transforma Într-o pasăre descătușată. Pluteam lăuntric și ființa mea radia. Eram
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Sf. Ioan, ucenicul Domnului. După ce Domnul a fost răstignit, Sfânta Fecioară a locuit În casa apostolului Ioan căruia i-a fost Încredințată. Așa a spus Domnul de pe Cruce. De atunci a rămas Mama noastră a tuturor, Maica Cerului și a pământenilor. Ea ne ocrotește și ne ajută, se roagă permanent la Fiul ei. Ea este Maica Iubirii și a Durerii. Prin inima ei de Mamă a trecut sabia ucigașă a Durerii. Nesfârșit de mare și adâncă a fost durerea ei când
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Ortodox! Și binecuvântare multă, Tuturor ce-ascultă! Amin! Gânduri la Izvorul Tămăduirii 25.11.2004 Sfântă Maică Prea Curată Apă vie nesecată! Tu ești Maica Celui Sfânt Și ești Maica pe pământ Tu ești Maica Sfinților Sfinților Părinților Și a Pământenilor Raza Soarelui frumos Miluiești pe păcătoși Și te rogi neîncetat Fiului Cel Preaînalt Să ne ierte c-am greșit Din zori până-n asfințit Ascultă! O Prea Curată Și la ruga mea te apleacă Că sunt ființă prea săracă N-am
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
1845, 1851, ne permite să constatăm atât varietatea meșteșugurilor și a ramurilor de negoț, cât și ponderea acestei populații, asigurând, astfel, târgului Huși un pronunțat caracter comercial și meșteșugăresc. În 1845, la Huși, din totalul de 68 sudiți, 10 erau pământeni trecuți sub protecție străină, patru erau veniți din Turcia, care depindeau de o putere străină, iar 54 au venit din alte țări. Supușii străini proveneau din următoarele țări: unul din Rusia, 42 din Austria, 11 din Prusia, nouă din Anglia
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
sârbi, șapte greci, doi unguri, un rus; dintre meșteri: 389 moldoveni, 47 bulgari, 10 sârbi, un polonez, doi arnăuți, cinci unguri, patru lipoveni, trei greci, doi ruși. În Catagrafia din 1851 sunt trecuți 71 de supuși străini, din care 14 pământeni sub protecție străină, patru care proveneau din Turcia, 53 originari din alte locuri cu pașapoarte. Printre sudiții menționați în documente, ca fiind sub protectoratul consulatelor austriac, prusac și rus, numeroși erau evrei, veniți de foarte multă vreme în Moldova. Documentele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
comerțul mărunt și dețineau monopolul absolut în domeniul zarafiei și al meșteșugurilor. Concurența era stimulată de regimul juridic și fiscal inegal, pe care sistemul feudal îl promova, în virtutea căruia se adânceau disensiunile și pe plan confesional. Evreii erau separați de pământeni sau de supușii străini atât prin regimul juridic, cât și prin sistemul de impunere și percepere a dărilor. Așa se explică faptul că în Condica liuzilor, care reprezenta recensământul fiscal din 1803, este trecută numai populația evreiască, care totaliza un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
afla în elementul ei. Ospiciul Galata a deținut și aici un rol de asistență psihiatrică, deși în aceste condiții nu putea asigura, nici pe de o parte, o rezolvare. Știm despre acest ospiciu, de asemenea, că primea bolnavi numai dintre "pământenii ce n-au închipuire de a se hrăni, betegii și neputincioșii". Cu toate acestea, la Galata condițiile erau de ospiciu și nu de spital. Găsim doar o infirmierie care asigura la nevoie tratamentul asistaților. Aceștia, cu excepția celor "în desăvârșită slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a simbolurilor poemului poate fi înțeleasă, pe deplin, doar din unghiul sciziunii profunde în însăși natura eului principal. Conform acestei interpretări, sensul global al textului este creat prin instituirea în text, în opoziție cu lumea Luceafărului și a celor doi pământeni care constituie, în ultimă instanță, un singur "câmp" semantic omogen, a unei lumi hyperionice sau transcendentale, ce figurează un cu totul alt tărâm, de statut semantic și substanță ontologică radical diferite" (Dedublarea nemuririi și a Luceafărului-Hyperion). Că demonstrația este lungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nouă de făcut? Desigur, să încercăm să ne reunim în numele credinței în Dumnezeu, să renunțăm la ambiții de mărire, avere și putere, să înlocuim ura și dorințele de răzbunare cu iertare, cu înțelegere și iubire acordată din toată inima tuturor pământenilor din toate semințiile, religiile și din toate zonele geografice, indiferent de limba pe care o vorbesc și zonele geografice în care trăiesc, să încercăm să ne împăcăm cu Mama Natură, pe care în ultima vreme am făcut-o atât de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și plimbă ogarii pe pajiștile domeniului. Vorbea altfel. Acum trebuie să te miști repede, ochii pe butelie. Interesant la el mai era că avea program de lectură. Se scăpase odată când l-am întrebat dacă citise Cel mai iubit dintre pământeni, carte care mie unuia îmi plăcuse la nebunie. Cică nu, aia mai târziu. Peste vreun an avea fixată lectura. Asta era ordinea. Atunci când îl întrebasem, citea Hegel. La Hegel. Trei pagini pe seară. Nu înțelegea mare lucru, dar se chinuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca să audă între ei. Nu trebuie să-ți ceri scuze dacă ai talent sau ceva preocupări mai intelectuale. Pe vremuri se citeau pe furiș scena din Răscoala când cu violul Nadinei. Sau o scenă asemănătoare din Cel mai iubit dintre pământeni. Chestiile mai vulgăruțe erau subversive. Subminau cumva cultura oficială. Azi, cultura asta oficială nu prea mai există. Vulgaritatea și prostia au căpătat legitimitate. Disident devii dacă citești literatură de calitate. O formă de protest. Să citești pentru a te răzbuna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă mai frământ zadarnic, fiindcă n-am cum să deslușesc răspuns la atâtea întrebări încuietoare și cel mai înțelept e să las lucrurile în voie, să aștept să vină de la sine răspunsurile. Drept care, ascultând de primul impuls (cu mentalitatea de pământean, pe care, iată, n-am pierdut-o definitiv), decid să-mi încropesc un adăpost, cât de cât, acolo. Locul cel mai potrivit mi se pare o mică peșteră, la poalele unui munte. Adun crengi, iarbă și-mi fac un pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în chip vădit stânjenit. Nu știe, sau nu vrea, sau nu poate să-mi ofere răspunsul? Într-un târziu, dându-și seama cât de mult mă preocupă întrebarea asta, caută o soluție colaterală: -Truman e specialist în visele acestea cu pământeni, să mergem la el, să ne zică el. Pornim spre stânca unde își are sălașul Truman, condorul care vorbește. Ajungem acolo plutind. Truman pare să fi prevăzut vizita noastră: nu se arată mirat că îl căutăm. Ne măsoară cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o carte interzisă în anii aceia în orășelul Serenite... Numai că eu, iată, de data asta, îi citesc gândurile, am căpătat și eu însușirea aceasta cerească, e semn că încep să devin mai degrabă o făptură a slăvilor decât un pământean, da, da, îi citesc gândurile și, mai mult chiar, știu și ce conține Noul Testament, fără să-mi fi aruncat ochii pe el, hotărât lucru, încep să devin un locuitor al cerului, să mă aclimatizez, cum s-ar zice... În acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
asiste la o anumită scenă care, în mod sigur, deține el informații, va avea loc îndată. Mă uit la micul spectacol pe care-l dă condorul ca să ne atragă atenția: și el, ca și mine, adeseori are gesturi, reacții de pământean. De altfel, cele mai multe dintre creaturile de aici, din văzduh, fac un fel de balans între cer și pământ... Și nu e normal, nu este văzduhul un spațiu intermediar, o casă improvizată, o sală de așteptare în drumul pământenilor spre ceruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
reacții de pământean. De altfel, cele mai multe dintre creaturile de aici, din văzduh, fac un fel de balans între cer și pământ... Și nu e normal, nu este văzduhul un spațiu intermediar, o casă improvizată, o sală de așteptare în drumul pământenilor spre ceruri și al ființelor cerești în coborârea ori în căderea lor spre pământ?... Se pare că a sosit clipa. Lazarus se apropie de mine cu înfățișarea lui de o bunătate inexprimabilă. Mă mângâie plin de blândețe cu o mână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
avea un corespondent și în limba română, deoarece noi nu trimiteam rachete pe Lună și spre Marte. Recunoșteam trei cuvinte din zece, dar și acelea în contexte care le făceau de neînțeles. Informaticianul era un extraterestru, pe când eu doar un pământean care descopeream și ceea ce ne deosebea pe vecie, nu numai ceea ce ne asemăna. Aveam în comun limbajul de bucătărie și de fumat țigara în balcon, precum și acela care nu interesa muncile superspecializate ale firmei. Mai aveam în comun niște amintiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]