44,744 matches
-
Arendt chiar îi recunoaște public ajutorul, Kazin pufnește disprețuitor, convins că asistă la un simplu gest de tandrețe maritală. El însuși nu pare să fi beneficiat de asemenea gesturi. Cele trei soții, de la care a avut doi copii, l-au părăsit după relativ scurte și pasionale căsnicii, fără a-l fi apreciat cu adevărat nici ca om, nici ca scriitor. De altminteri, există în tonul lui Kazin, foarte subtil dar extrem de distinct, sentimentul ne-recunoașterii, al ne-aprecierii. Unul dintre cei
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
ani și ani. Chiar și cînd, trecînd odată pe Armeană, și cînd nu erai defel vesel, cred că-ți aduci aminte de răstimpul acela al tău... Mi-amintesc... vreme idioată... Chiar și-atunci demonul glumeț din tine nu te-a părăsit. Am și altă afirmație. Una mai reușită. Dacă văd un tablou de Val Gheorghiu, poate fi semnătura acoperită, sau nesemnat, eu știu că-i un tablou de Val Gheorghiu. Și, în fond, probabil, asta face un pictor pînă la urmă
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
e atît de obstinat-proteic, știe să-și pună amprenta. Unică. Ai afirmat, recent, într-un interviu, ceva care pe mine mă pune pe gînduri, și anume am senzația, sau cel puțin tu așa sugerezi, sau chiar afirmi, că vrei să părăsești literatura și să te dedici exclusiv picturii. E ceva adevăr în asta? Da. Și am spus de ce. Vine un moment cînd trebuie să-ți mai faci niște economii în privința vîrstei. Dar pictorii sînt longevivi... Sînt... să dea domnul să fiu
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
o expoziție importantă, pe suprafețe mari, doi metri, trei metri, un metru (observă: înșirui dimensiunile astea mai mult pentru a-mi biciui bidiviul din mine), vine o vîrstă cînd trebuie să-ți chivernisești energia. Cum scriam prozele: primăvara sau toamna părăseam lucrul din atelier și fugeam la Cumpătu, de unde, după o săptămînă-două, mă întorceam cu o nuvelă. Iar acum nu mai ai timp de ieșiri din astea. Ba da. Dar nu-mi ajunge acolo vremea să respir ca atare, doar să
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
randevu, îți mai amintești de-o perioadă, cea de dinaintea plecării lui Mihai Ursachi, cînd tu împreună cu același Mihai și cu Eugen Andoni stăteați în Piața Unirii, în față la Florărie, și puneați note trecătoarelor? Da. Din păcate, Eugen ne-a părăsit, am rămas doar cu Mihai, Mișu... Mai faceți asta? Nu prea v-am mai văzut. Mde, niște prietenii din astea încep să... nu se sting... pălesc însă, le pălește acel prim pigment. Mă bucur că ai reținut, era un răstimp
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
și fost solicitat să fac asta, dar nu, n-am dat curs. Rămîneam consecvent primei mele trădări, a filologiei, și am preferat liniștea, muțenia atelierului. Apoi, timpul pe care l-aș fi furat atelierului, aere perennius... Practic, de cînd ai părăsit, în 1985, Editura Junimea, n-ai mai avut o slujbă stabilă, deci ai trăit din pictat și din scris. Eram atunci întrebat cu oarecare mirare: cum, o să fii pensionar? Nu, pentru că una e să lucrezi într-un domeniu economic, să
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
minimale cu opera brâncușiană. În primul rînd, stilistic, ele pastișează opera de maturitate a lui Brâncuși, dar sînt asociate cronologic cu perioada în care Brâncuși era încă elev sau abia intra în orizontul academist, cel pe care el îl va părăsi mai apoi doar în schimbul celui impresionist - rodinian. Așa cum viața însăși are logica ei, și formele simbolice au o viață și o logică a lor: soluțiile de maturitate ale oricărui artist sînt expresia unei procesualități, a unei dinamici interioare, a unei
Anomaliile anului Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16194_a_17519]
-
e în delăsare. Îl cuprinde dorul de ducă. Înainte de a pleca are norocul să găsească un concetățean, scamator ce-și spunea "Moldova Verde" care - mirare! - îi dă răspunsul pe care îl tot căutase amarnic. A doua zi, împreună cu scamatorul cultivat, părăsește Damascul. Ajunge la Sfîntul Munte, unde dă peste un călugăr care - uimire! - rostea în extaz versuri păgîne. Era un român ajuns monah la Athos. Se apropie de starețul unei mici mănăstiri, dar are nefericirea să descopere că e homosexual și
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
imitativ. Atitudinea de izolare romantică orgolioasă este deopotrivă "byroniană" și "macedonskiană". Cu anume deliberare, romanticul român din acea etapă traduce din Pelerinajul lui Childe Harold fragmentul Adio, țara mea natală. Plecarea orgolios-demonstrativă, expatrierea voluntară stă în firea ambilor poeți. Byron părăsește ostentativ Anglia la 28 de ani, în 1816, Macedonski procedează identic în 1884, la 30 de ani". Nu mai puțin îl interesează pe poetul nostru Alfred de Musset, pentru, spre a-l cita, "ușurința cu care trece de la serios la
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
de o dură realitate istorică: regimul totalitar, forma a treia, actuală, apare ca rezultat al unei sinistre farse jucate istoriei de către un grup de profitori. Drumul drept, care se deschidea către o democratizare autentică, reparatorie a traumelor trecutului, a fost părăsit de conducerea restauraționistă ce a monopolizat Revoluția din decembrie, ținînd a obține puterea cu orice preț. "Șansa unică de a face istorie" a fost astfel irosită. Avînd putința de-a alege între continuitate sau înnoire, reconciliere sau fractură, minciună sau
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
de-al nostru a publicat o carte la Paris, îl dăm afară și îl hulim". Apoi a citit o scrisoare primită de la Dorin Tudoran care făcea greva foamei. Dumitru Radu Popescu s-a ridicat în picioare și a vrut să părăsească ședința". Și acum, pour la bonne bouche, o întîmplare cu haz. În decursul torturantelor discuții, Bujor Nedelcovici se apleca adesea spre geanta ce-o așezase lîngă sine, pentru a-și scoate pipa și a fuma. De fiecare dată însă, era
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
imposibilă, Laura, el se sustrage, de altfel, și disciplinei conjugale, ducând o viață de don Juan. Din numele femeilor cucerite de tânărul inginer în doi timpi și trei mișcări s-ar putea alcătui un dicționar. În scurtă vreme, destrăbălatul își părăsește nevasta și își schimbă și serviciul, ajungând temporar inginer de întreținere la acvariul din Constanța și, apoi, profesor de fizică la un liceu, unde, inevitabil, se culcă nesăbuit cu una din fetele din clasele mari (la inițiativa ei, dar ce
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
fizică la un liceu, unde, inevitabil, se culcă nesăbuit cu una din fetele din clasele mari (la inițiativa ei, dar ce mai contează!). În cele din urmă o cunoaște pe o elvețiancă venită la mare, se căsătorește cu ea și părăsește România. Faptele în sine nu spun însă nimic cuiva care n-a citit romanul. Caruselul farmecului literar se pune în mișcare abia în momentul lecturii pe cont propriu a textului. Ce poate fi nemaipomenit la o nuntă? Iată ce poate
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
iarnă grea cu o epidemie printre animale care a făcut ravagii, țăranii fiind folosiți ca vite de povară; alții au fost luați cu forța în Bulgaria, pe câmpiile pustii și bântuite de ciumă ori în flăcări, pentru a recolta grâul părăsit de turci." Cea de a șaptea invazie se produce în anii 1848-49 ("Amestecul rușilor lui Kiseleff în înăbușirea revoluției a fost hotărâtor. În spatele represiunii și a măsurilor guvernamentale românești antirevoluționare au fost rușii, la originea deportărilor, arestărilor și maltratărilor."). Prilej
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
visezi! Lumea a primit Lumina Sfântă din cer! Mărire ție, Doamne! Mărire ție! Sfânta Lumină este un semn de îmbărbătare pentru creștinii ortodocși, care de-a lungul vremurilor au fost batjocoriți, dar lisus, în multa Lui bunătate, nu ne-a părăsit și nu ne va părăsi niciodată! Lumina va coborî până la sfârșitul veacurilor, pentru că nu depinde de vrednicia noastră ci de mila și dragostea lui Dumnezeu. Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu. Auziți
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
Sfântă din cer! Mărire ție, Doamne! Mărire ție! Sfânta Lumină este un semn de îmbărbătare pentru creștinii ortodocși, care de-a lungul vremurilor au fost batjocoriți, dar lisus, în multa Lui bunătate, nu ne-a părăsit și nu ne va părăsi niciodată! Lumina va coborî până la sfârșitul veacurilor, pentru că nu depinde de vrednicia noastră ci de mila și dragostea lui Dumnezeu. Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu. Auziți până la marginile pământului, căci cu
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
viu și n-ar fi tulburat liniștea familiei sale. În orice caz, el n-a dorit asta. E în fond un om generos, bun, cultivat. Doar că nu poate da vieții lui un rost și, deși își iubește soția, o părăsește ca s-o dezlege de orice obligație, de el însuși, care-i este povară, crezînd că așa o face fericită. În spectacolul de la Teatrul Național din București rolul lui Protasov (singurul cu greutate în dramă) e interpretat de Mircea Rusu
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
preia structura și dinamica acesteia, dar și permanentizează totul, solidifică discursul și imaginea asemenea unei materii care se agregă lent după momentul acut al combustiei. Implicîndu-se direct în aceste evenimente, dincolo de efortul financiar și de consumul de timp, George Lecca părăsește condiția neutră și exterioară a sponsorului și devine el însuși, prin investiția de sensibilitate și de inteligență în relația directă cu arta românească de astăzi, un partener al artistului și, în același timp, agentul activ al unei realități căreia comunismul
Artă și parteneriat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16240_a_17565]
-
Andreea Deciu Rusoaica Svetlana Boym a emigrat din Rusia sovietică la începutul anilor 80. Părăsind Sankt Petersburgul natal, a ales ca atîția alții America, unde actualmente predă literatură comparată și slavistică la Harvard University. Autoarea unui scenariu de film produs la Hollywood, de povestiri, un roman, eseuri (reunite pînă acum în două volume, dintre care
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
Constantin Țoiu Aerodromul din Ardeal, Vințu de jos?, 23 august 1944, dimineața. Piloții români, buni prieteni cu piloții germani, alături de care au zburat deseori, se trezesc în ziua aceea singuri, părăsiți pe ascuns de camarazii lor germani. Înștiințați în secret de ce se petrecea la București, aceștia decolează pe furiș, iar puțin timp după aceea îi bombardează pe români. Și erau ca frații. Ca toți aviatorii, între ei, indiferent de naționalitate, pericolul
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
unde vor fi fiind, unde stau ascunși acești oameni valoroși? Starea sănătății populației este dezastruoasă, a învățămîntului, de asemenea, peste un milion și jumătate de analfabeți, în plus, mult mai mulți analfabeți cu diverse diplome, tineretul și oamenii de acțiune părăsesc țara, am ajuns izvor gratuit de informaticieni, medici și supradotați pentru "lumea civilizată", criminalitatea, subcultura agresivă au atins culmi periculoase, cultura este cu fiecare an tot mai ignorată, subvenționată mai prost ca oricînd, și multe altele. Or, în această situație
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
întîmplat căderea, la Naționalul bucureștean, a piesei D'ale Carnavalului, care a fost fluierată (semnalul l-ar fi dat D. Racoviță-Sfinx de la România liberă). Și piesa fusese, mai înainte, premiată de Comitetul teatrului. Bacalbașa apreciază că "D'ale Carnavalului a părăsit repede scena, spre a nu se mai reîntoarce". Viitorul a dezmințit cu asprime aprecierea lui Bacalbașa. Și tot în acest an 1885 s-a jucat pe scena Naționalului bucureștean un spectacol de operă, cu Lucia di Lamermoor, cu mare succes
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
dintre guvern și Opoziția unită înregistrează abandonarea, de către Take Ionescu, a partidului liberal și trecerea lui în opoziție. De atunci începe, de fapt, cariera lui Take Ionescu în Partidul Conservator, căruia îi va aduce mari daune, sfîrșind prin a-l părăsi în 1908, creindu-și Partidul Conservator Democrat. Și tot în acest an 1881, în aprilie, publică G. Panu în Lupta, în semn de protest, celebrul articol antidinastic Omul periculos. Panu scria în acel furtunos articol: "Instigatorul acestei manoperi, omul care a
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
Bacalbașa, care i-a fost constant ostil dramaturgului, afirmă că numirea a fost nefericită, Caragiale neavînd autoritate asupra actorilor (cărora, pînă mai ieri, le fusese un fel de coleg), unii dintre cei mai importanți (Gr. Manolescu, Aristița Romanescu, C. Nottara) părăsind teatrul, pe scena căruia se jucau numai biete farse și în fața scaunelor goale. În Viața lui Caragiale, Cioculescu demonstrează că, de fapt, directorul (de aici apelativul de mai tîrziu "Her Direktor") dovedise capacități organizatorice și administrative, că repertoriul subțire i-
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
chiar și mai rău, fiind obligați să meargă acești 50 de metri prin noroiul specific orașului iarna. Clădirile par mai bătrâne decât de obicei, iar priveliștea e mai greu de suportat. În astfel de momente, înțeleg de ce ai ales să părăsești imaginea asta pentru una care cel puțin se anunța a fi mai bună. Acum vrei să te întorci aici. De ce? Nu știu. Cutia de lapte murdară, vânzătoarea plictisită și oamenii care stau la coadă nervoși completează începutul promițător al dimineții
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]