2,742 matches
-
familia lui Iacob a prosperat. Era pace la corturile noastre, doar Simon și Levi trăiau într-o continuă, mișcătoare nemulțumire. Fântâna, cea care făcuse ca pământul nostru să pară așa o afacere, se dovedise a fi un puț vechi și părăsit, o grămadă de pietre care a și secat curând după ce ne-am așezat noi acolo. Frații mei au săpat alta, dar și-au istovit spatele fără folos, pentru că prima dată locul n-a fost bun. Simon și Levi erau siguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că mi-e frică de-o fractură, și atunci i-am zis să-și țină gura, că nu sunt laș, și atunci Szabi a zis că e-n regulă, mai discutăm după săritură, și am pornit-o amândoi spre șantierul părăsit. Nu puteam merge prea repede, burțile ne erau umflate cu apă, la fiecare pas simțeam cum îmi bolborosește apa-n burtă, a trebuit să oprim o dată, pentru ca Szabi să facă pipi, și a doua oară pentru că mie mi s-a-ntors stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cutremurele cele mari. Rânjea, blestematul și puse o suliță din aceea micuță În creanga cea arcuită. - Tată, care ai făcut bolovani, m-am rugat eu cu glas tunător și, ca Întotdeauna, Tatăl m-a ajutat - În fața mea văzui o vatră părăsită, din pietre de prundiș. Mirat de glasul adânc ce părea să coboare din cer, uriașul se clătină preț de o clipă mult prea scurtă, dar așa se petrecea mereu când curge sângele Între oameni: frica n-apuca să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
uriașul se chirci cât ai clipi din ochi. Enkim Îl mai izbi cu un bolovan În cap dar, nu aveam timp de pierdut așa că nu l-am dat Umbrei, după cum se cădea. L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff! - Ah, chirăi Enkim, ascuțit. Căzuse În genunchi și avea o suliță din aceea micuță Împlântată În partea de jos a pășitorului. - Fugi! răcni Enkim. Moru te-a trimis pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
există marginalitate solitară ori În cerc restrâns; marginalul are În consecință o intimitate... publică, asemănătoare cu specific americana afirmare publică a convingerii religioase (pe care europenii o consideră o chestiune strict privată). Centrul nu e niciodată vacant, marginea este mereu părăsită; sfera publică și cea privată se confundă adesea, Își schimbă topologiile, conținuturile și funcțiile. Așa arată utopia marginalilor În Statele Unite și, În mai mică măsură, În Vestul Europei: o societate fără periferie, În care federația grupurilor minoritare de egali (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
-ntâmplă-n actu’ întâi...... Groapa din tavan....... Și cu violoncelul ce facem?..... Călătorul prin ploaie...... Anexă: Extrase dintr-un dosar de presă, 1991-1995 BUZUNARUL CU PÎINE Piesă într-un act Personaje: BĂRBATUL CU BASTON BĂRBATUL CU PĂLĂRIE În jurul unei fântâni părăsite. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE și BĂRBATUL CU BASTON stau aplecați deasupra fântânii. Scrutează adâncul și ascultă încordați. BĂRBATUL CU BASTON (Într-un târziu.): Ăștia nu sunt oameni. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-s. BĂRBATUL CU BASTON: Nici nu știi cum să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și se simt pale de vânt; aerul vibrează în jurul gării și se aude un tremur al lucrurilor marcate de apropierea a ceva fabulos; această apropiere își trimite semne tot mai puternice, vântul răscolește lucrurile aruncate pe ferestre, pătrunde în camerele părăsite și le golește de senzația locuibilului; în spatele personajelor care așteaptă trenul, gara, asemeni unei clădiri părăsite, aflate în ruină.) CASIERUL (Apropiindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule... Permiteți un foc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă rog... (CASIERUL se înclină, ia foc și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lucrurilor marcate de apropierea a ceva fabulos; această apropiere își trimite semne tot mai puternice, vântul răscolește lucrurile aruncate pe ferestre, pătrunde în camerele părăsite și le golește de senzația locuibilului; în spatele personajelor care așteaptă trenul, gara, asemeni unei clădiri părăsite, aflate în ruină.) CASIERUL (Apropiindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule... Permiteți un foc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă rog... (CASIERUL se înclină, ia foc și-și continuă plimbările fumând.) HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renunță.) ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu ascultare de atunci. Biruința crucii După câteva opinteli, cu locomotiva țipând speriată, extenuată, cu osiile scrâșnind încrâncenate, cu ciocnitul șleampăt al vagoanelor unul de altul, de parcă le-ar fi bălăngănit o foame năpraznică de spațiu, un nesațiu de câmpuri părăsite, personalul se urni. Tot așteptase, aproape un ceas, să intre Orient Expresul, dar cum vijelia aceea de tren nu mai venea cei de la mișcare se înduraseră și-i dădură liber. Popa Băncilă își porni obișnuita rugăciune a începutului de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
data asta, chiar nu mai vreau să mă-ntorc acasă. Iar mă-ncui și uiți de mine. Mai bine mă duc la Valentina. Mă mut la ea, îmi fac mutația definitivă de adresă, cu tot cu întreținere, la Valentina. E și ea părăsită, la tristețe și gânduri amare. Crezi că-i ușor să rămâi singură, după ce-a murit bărbatul cu care ai stat atâția ani? O trase spre trotuarul de unde plecaseră. Izbucni în râs. - A stat Lazarovici cu ea? Ăla mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
peste altul, parcă spre a se susține într-o ultimă deznădejde de a rămâne încă în picioare în asfințit, razele soarelui răzbăteau printre strama norilor molcome, rățlețe, biruite. O mână nevăzută le răsfirase rare, împrăștiate peste pietrele debarcaderului, peste șlepul părăsit, ancorat în dreptul fostei mori de piatră, peste anafoarele încrețind Dunărea în mari bulboane, răsucind apa în largi cercuri, un fel de răsfăț al plictisului de a curge leneșe în neștire. Se întindeau apoi razele peste malul celălalt, tot printre scame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu. Atunci, așteptam vaporul și stăteam tot pe banca aceea și priveam biserica de dincolo. Era năruită, fără turlă, neagră. Mă uitam la ea și mă rugam în sinea mea, Doamne, de ce-ai plecat și mă uiți! Mă simțeam părăsit, ca și cum chiar că nu mai aveam pe nimeni. Mi-era și mie frică, să știi. Mi-era frică și de gândul că am să mă întorc, după trei, patru ani iar între voi. Cum v-aș mai privit, cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
liniuțe care se mișcau peste paie odată cu trecerea orelor, vederea lumii întregi era greu de suportat. Am așteptat cu răbdare câteva secunde. În față trebuia să fie o casă galbenă, cu cotețul câinelui aflat aproape de gard, puțin mai la stânga - răzoarele părăsite, iar în partea dreaptă strada. Toate urmau să se limpezească în câteva clipe. Deocamdată curgea o ceață mare și dureroasă, pe care ochi mei se străduiau să o alunge clipind. S-a lămurit întâi casa, cu cotețul ei gol. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
asupra ei, încercând s-o acopere, și în ultima clipă, înainte ca păsările turbate să-i ciuruiască, exploratorul își smulse de pe cap aparatul virtual și se pomeni în atmosfera statică și albă a navei. Adevăratul corp îl aștepta aici, trădat, părăsit, alunecos și umed, pradă spasmelor. Bulversat de întreaga întâmplare (fiindcă nu e lucru mai grav pentru un om decât să iasă brusc din realitatea virtuală), chemă câțiva droizi care-l duseră la infirmerie. Roboții îi făcură o injecție cu tenderină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fiecare pas putea fi și ultimul. Nici nu se visa încă la șosele care să lege restul țării de acel podiș izolat și mizerabil. Nu prea era nimic de găsit pe înălțimi, cu excepția vreunei văi izolate sau a unei mine părăsite și nimeni nu s-a îngrijit să ducă civilizația și progresul până pe culmi. Indienii, vârâți în ponchourile lor, combătând frigul cu excremente de lamă ca unic combustibil, omorându-și foamea cu cartofi înghețați și un pumn de porumb și mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu te impinge nimeni de la spate, urechile nu-ți mai sunt agresate de tot felul de replici. Roagă-mă în genunchi și lumea va fi așa, de acum încolo. Da, s-ar putea să fiu mărinimos. Magicianul apucă umbrela uitată/părăsită/renegată de moșulică și începu să danseze, fredonând Singing in the rain. Reușea să îl imite foarte bine pe Gene Kelly, iar Scriitorul fu nevoit să accepte ideea că partenerul său de dialog era un dansator înnăscut. La finalul melodiei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai des amintirile despre mamaia ei... despre moartea ei... în ce chinuri s-a stins... Moartea mamei ei, o înnăspri și mai tare, și, se simți și mai singură și mai tristă... Au început remușcările... ”-Voi muri tot paralizată și părăsită, ca și mama... blestemul ei m-a ajuns..!”. Spunea ea printre lacrimi, cu presimțământul vinovăției. Noaptea... după miezul nopții, se trezea și murmura plângând încet... ”...Mi-ampărăsit mama singură acasă Intr-o casă pardosită cu necazuri și lut, In noaptea aceea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
copilăriei. Pe la șapte ani auzeam, mai ales când era liniște În jur, niște glasuri care Îmi spuneau ceva foarte repede, ceva ce eu nu puteam Înțelege. Dacă le lăsam să vocifereze, deveneau din ce În ce mai arcuite, ca niște bolți Înalte de case părĂsite. Atunci când nu mai suportam Îmi astupam urechile, băteam din palme și din picioare și, ca prin farmec, vocile se opreau. Trebuiau să se oprească. Uneori mă Întrebam ce s-ar Întâmpla dacă Într-o bună zi aș bate din mâini
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În fața ochilor mei era de-a dreptul horific, Încât numai să-i privesc pe toți la un loc era pentru mine cea mai mare pedeapsă. Unii rânjeau, alții grohăiau, dar cei mai mulți aveau niște priviri rătĂcite și semănau cu niște case părĂsite cărora li se bălĂngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate În stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. răul Își desă- vârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
copilăriei. Pe la șapte ani auzeam, mai ales când era liniște în jur, niște glasuri care îmi spuneau ceva foarte repede, ceva ce eu nu puteam înțelege. Dacă le lăsam să vocifereze, deveneau din ce în ce mai arcuite, ca niște bolți înalte de case părăsite. Atunci când nu mai suportam îmi astupam urechile, băteam din palme și din picioare și, ca prin farmec, vocile se opreau. Trebuiau să se oprească. Uneori mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă într-o bună zi aș bate din mâini
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în fața ochilor mei era de-a dreptul horific, încât numai să-i privesc pe toți la un loc era pentru mine cea mai mare pedeapsă. Unii rânjeau, alții grohăiau, dar cei mai mulți aveau niște priviri rătăcite și semănau cu niște case părăsite cărora li se bălăngăne ușile și feresterele a pustiu, gata să fie luate în stăpânire de orice duh rău care s-ar fi nimerit prin preajmă. Răul își desăvârșise opera prin ei și, apoi, ca pe niște păpuși de cârpe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
așa cum li se Întîmpla atîtor bărbați. Or tocmai asta Îi lipsise, o iubire nebună, care să Îi ia mințile: altfel s-ar fi rînduit, pe urmă, viața lui; ori s-ar fi ales praful. Ar fi avut familie, copii sau, părăsit, ar fi trăit decepții insuportabile; s-ar fi sinucis, și asta s-ar fi putut Întîmpla. Era viu, singur. Ingrid nu era femeia așteptată, care ar fi putut să Îi schimbe decisiv viața sau să i-o piardă, copiii lui
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rudiment, mereu la pîndă sub oasele capului, ostil unui sentiment aparte; iubirea Însemna să ți pierzi somnul, liniștea, rațiunea, se murise din dragoste, se mai murea; Își luau zilele, uneori, liceeni Îndrăgostiți de profesoare, eleve amorezate de studenți, destui bărbați părăsiți: aceștia mai mult din disperare și din spaima de singurătate. VÎlvătaia iubirillor nebune trecea repede, Thomas avea nenumărate exemple, mai rămînea ceva jeratic, cine știa să-l păstreze, cei mai mulți adunau doar cenușă. Pe care, la despărțire, amorezii de odinioară și-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
este programată o reuniune cu toți șefii grupurilor de cercetare. s-ar putea să participe la ea și Directorul General al Institutului. Ideea că ar putea fi deja în întîrziere îl oripilează. X trece nepăsător pe lîngă sutele de mașini părăsite, încearcă să nu calce pe genți, umbrele și pălării, refuză să se uite în vitrine, încearcă să nu vadă că toate orologiile publice s-au blocat la ora 6 și 37 de minute, nu se miră că tone de mărfuri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unei intuiții de «milostivire». Nu este o întâmplare că această intuiție apare în inima Domnului Cristos în momentul în care își dă seama în ce situație se află mulțimile: «i s-a făcut milă de ele, căci erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor» (Mt 9,36). În mod magnific, evanghelistul Matei vorbește despre instituirea celor «doisprezece» (Mt 10,1) tocmai în contextul acestei privirii milostive și într-o etapă destul de înaintată în cadrul narațiunii catehetice a Evangheliei
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]