3,617 matches
-
Cei ce vindeau, știa bine acest lucru, nu mai erau agenții de altădată, cu tacticile lor bine rodate și cu rafinamentul umbrelelor ucigașe. Cei de-acum stăteau prea puțin pe gânduri, ucideau mult și repede. Faptul că lui nu-i păsa de moarte îi uluia, luau indiferența asta drept o garanție de respectabilitate cu totul americană. Și reușea, căci depășea toate treptele imaginabile ale riscului. I-am spus, cu stângăcie și pe un ton absurd de moralizator, că treaba asta nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de corecție . De x. : „Spune-mi ce observi în legătură cu atacului/remorcii față de gard ? Cum a-i corecta-o ?” În acest moment ar fi necesar să se ofere profesorului un feedback descriptiv și corecțional : “Observă cum colegul tău realizează trecerea razantă pese gard; asigură-te că realizezi o impulsie și nu o bătaie înainte de gard astfel încât timpul de zbor să fie cât mai scurt”. Formulările de reflecție au valoare în ajutorul pe care îl oferă grupului de profesori în procesul de predare
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
revoltă și-L ia la bani mărunți pe Mântuitor, reproșându-I că n-a vândut parfumul pentru a Împărți apoi banii săracilor. De ce a făcut asta? Ioan vine cu un amănunt inedit, care desăvârșește diabolizarea: nu pentru că i-ar fi păsat lui de sărmani, ci pentru că, fiind vistiernicul grupului, și hoț pe deasupra, pierduse o bună ocazie de a-și băga o sumă frumoasă În buzunar: „Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii Săi, cel care avea să-L predea, spune: De ce nu s-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
frumoasă În buzunar: „Iuda Iscariotul, unul dintre ucenicii Săi, cel care avea să-L predea, spune: De ce nu s-a vândut parfumul acesta pe trei sute de dinari și nu s-au dat [banii] săracilor? A spus aceasta nu pentru că-i păsa de cei săraci, ci pentru că era hoț (lestes) și, ținând punga [comună], lua (bastazo) daniile (ta ballomena, exact: cele ce se aruncau În pungă). Isus a zis: Las-o, ca să-l păstreze pentru ziua Îngropării Mele! Căci pe săraci Îi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
din punct de vedere filologic și teologic. Partea a doua va fi rezervată interpretării fragmentelor În context, restrâns, evanghelic și, lărgit, biblic. Partea a treia va fi consacrată câtorva soluții patristice. I Matei 12,31-32 Di¦ toàto lšgw Øm‹n, păsa ¡mart...a kaˆ blasfhm...a ¢feq»setai to‹j ¢nqrèpoij, ¹ d toà pneÚmatoj blasfhm...a oÙk ¢feq»setai. kaˆ Öj ™¦n e‡pV lÒgon kat¦ toà uƒoà toà ¢nqrèpou, ¢feq»setai aÙtù· Öj d' ¨n e‡pV kat¦ toà pneÚmatoj
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu ceva mai blând... Mă uit la băiețaș care stătea liniștit pe bancă, la taică său, care și-a găsit obiectul muncii înjurând și ocărind din cale afară pe copila, și la maică sa, care stătea netulburată pe bancă, nui păsa de cea mică nici de preț de o privire, nu știu dacă era gravidă sau nu, dar lingea o înghețată cu un zâmbet perfid, parcă zicea: na, țiai găsit și tu să nu asculți de taică tău... Fetița era într-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
printre pini și printre mestecenii albi. Își numără În continuare mătăniile și, puțin câte puțin, acestea Își făcură efectul. Se simțea mai bine. Se hotărî să-și continue viața. Lefty nu avea să se Întoarcă În acea seară. Cui Îi păsa? Cine avea nevoie de el? I-ar fi fost mai ușor dacă nu se Întorcea niciodată. Dar Îi era datoare mamei ei și trebuia să aibă grijă ca el să nu ia vreo boală rușinoasă sau, mai rău, să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu! Se uita la ceilalți refugiați de pe chei, așteptându-se să-i vadă arătând cu degetul și spunând: ― Rușine să vă fie! Dar ei nu-și arătau decât chipurile fără viață, cu ochii goi. Nimeni nu știa. Nimănui nu-i păsa. Apoi auzi vocea emoționată a fratelui ei, care se aplecă și-i puse pâinea În față. ― Uite! Mană cerească. Desdemona Își ridică privirea spre el. Gura i se umplu de salivă când Lefty rupse chureki În două. Dar chipul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
De-acum păr și piele. Pe chei, Lefty și Desdemona stau În picioare alături de toți ceilalți, lângă oameni prea buimăciți ca să reacționeze sau Încă adormiți pe jumătate sau bolnavi de tifos și de holeră sau prea obosiți ca să le mai pese. Și apoi, În cele din urmă, toate focurile de pe deal se unesc Într-un singur zid de foc care se Întinde În tot orașul și - e deja inevitabil - Începe să coboare spre ei. (Și acum Îmi amintesc altceva: pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
familie nicăieri. ― Familia mea s-a dus. I-au omorât. ― Săracul om, a spus Desdemona. Nu mai vrea să trăiască. ― Trebuie să-l ajutăm, a insistat Lefty. Mi-a dat bani. Mi-a bandajat mâna. Nimănui altcuiva nu i-a păsat de noi. O să-l luăm cu noi. Cât au așteptat ca verișoara lor să le trimită bani, Lefty a Încercat să-l consoleze pe doctor și, până la urmă, l-a convins să vină cu ei la Detroit. ― Numai să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
schimb o lecție de istorie. Pentru ce studiem istoria? Ca să Înțelegem prezentul sau ca să-l evităm? Milton, cu tenul măsliniu făcându-i-se mai palid cu o nuanță, spuse doar: ― Uită-te. Vezi roata? Așa că mijesc ochii. Fără să-mi pese, la nouă ani, de probabilitatea de a-mi apărea labe de gâscă, privesc În zare peste centrul orașului, jos, spre străzile pe care mi le arată tatăl meu (fără să se uite totuși). Și iat-o: jumătatea de capac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai mare parte a timpului, iar ea a ajuns să mă Învețe cum se sărută. Când i-am spus doctorului Luce povestea vieții mele, momentul În care devenea interesat era, invariabil, când ajungeam la Clementine Stark. Lui Luce nu-i păsa de bunicii atinși de păcat sau de cutiile pentru viermi de mătase sau de serenadele la clarinet. Până la un punct, Îl Înțeleg. Chiar sunt de acord. Clementine Stark m-a invitat la ea acasă. Fără a se putea compara măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcea să par gârbovit de ani. Vocea mea pe jumătate schimbată avea o calitate dematerializată, atinsă de har. De asemenea, Tiresias fusese femeie, desigur. Dar pe atunci nu știam acest lucru. Și În scenariu nu era prevăzut. Mie nu-mi păsa În ce rol joc. Tot ce conta și singurul lucru la care mă puteam gândi era că acum aveam să fiu lângă Obiectul Obscur. Nu lângă ea așa cum eram În timpul orelor, când mi-era imposibil să vorbesc. Nu lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sus și am simțit stăruința lui Jerome apăsându-mă. Încerca să-mi bage din nou mâinile sub cămașa mea. N-aveam sutien. După duș rămăsesem fără el, aruncând În closet șervețelele. Terminasem cu ele. Mâinile lui Jerome urcară. Nu-mi păsa. L-am lăsat să mă pipăie. Să pipăie ce era de pipăit. Dar dacă speram să-l dezamăgesc, n-a mers. Mă mângâia și mă frământa În timp ce partea inferioară a corpului i se arcuia precum coada unui crocodil. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cameră și am Început să plâng imediat. Am plâns multă vreme, Încercând să nu fac zgomot. În timp ce suspinam, spuneam tot felul de lucruri, În șoapte Îndurerate. „De ce nu mă placi?“ spuneam și „Îmi pare rău, Îmi pare rău!“ Nu-mi păsa cum sună. Aveam otravă În organism și trebuia să mă curăț de ea. În timp ce-i dădeam așa Înainte, am auzit ușa de jos trântindu-se. M-am șters la nas pe cearșafuri, am Încercat să mă calmez și am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
multe despre lume, dar știam ceva despre colegii sau cel puțin despre temele de acasă, așa că susțineam că mă duc la Stanford, să stau Într-un cămin. Ca să fiu sincer, șoferii care mă luau nu erau prea suspicioși. Nu le păsa nicidecum. Aveau treburile lor. Erau plictisiți sau singuri și voiau să stea de vorbă cu cineva. Ca și cum m-aș fi convertit la o nouă religie, la Început am Întrecut măsura. Undeva În apropiere de Gay, Indiana, m-am șmecherit. Zâmbeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nationalgallerie. În faimoasa clădire Mies van der Rohe, am trecut pe lângă celebrele chipuri catifelate ale faimosului artist pop. Neue Nationalgallerie este un muzeu de artă minunat, cu o singură excepție: nu ai unde să expui arta. Mie oricum nu-mi păsa. Mă uitam la Berlin prin pereții de sticlă și mă simțeam aiurea. Îmi Închipuisem că la inaugurarea unei expoziții vor veni artiști. Erau numai sponsori, jurnaliști, critici și oameni din lumea mondenă. După ce am primit un pahar de vin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
M-am așezat la catedra din fața sălii și mi-am așteptat colegii cu capul sprijinit pe mâini. Eram deja obosit. Nu am apucat să stau mult așa, căci ușa a început să scârțâie încet și prelung, chinuită parcă. Nu îmi păsa cine intrase. Eram așa de obosit... Pași mărunți, temători, într-un fel, răsunau pe parchet, din ce în ce mai aproape. O mână puțin rece mi-a atins palma stângă și am tresărit când am auzit glasul cristalin: Bozov, te simți bine? Am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în care el a copiat pe rupte și eu m-am fâstâcit la răspunsuri. El a luat un 8, notă mare, și eu un 3. Nu sunt mândru de ce am putut să fac în lucrarea aia, dar nici că-mi păsa. Oricum, cărțile erau deja făcute și la facultate vor intra doar elevii din cercul de apropiați al decanului sau al Ministrului sau al oricărui alt sus-pus, așa că de ce să mă chinui să obțin o notă mai bună când știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sângele său începând să se prelingă din rana de la tâmplă. Pieptul nu i se mișca, ochii nu-i tremurau în inconștiență, iar el stătea acolo, întins pe podea, adormit pe veci în mijlocul nostru. Înmărmurisem cu toții. Nerealizând ceea ce tocmai făcuse, sau nepăsându-i de sănătatea elevului său, dirigintele s-a uitat superior în jos la masa de carne care nu mai avea suflet zicând: Și niciodată, vierme, să nu mă mai întrebi ce fac cu timpul meu dedicat educației voastre și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
că ai crescut fără un tată te-a influențat în felul ăsta, spuse zeflemitor. Nu știu când am revenit, căci părea să nu fi plecat niciodată din peșteră. Am auzit limpede ce mi-a spus. M-am înfuriat. Nu-mi păsa cine era și ce rol avea. Va muri! Mi-am dus mâna la plăselele sabiei și am apucat-o strâns. Am simțit voința ei pe degetele mele, încheietura mea, devenind una, și am dat s-o scot. Am crezut c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe toți: AFARĂ!!! Și toți îl ascultară pentru că era stropit din cap până în picioare cu sângele altora și avea întipărită pe față o expresie care nu îngăduia neobediența. Blocă intrările și dădu ordine clare să nu fie deranjat. Nu îi păsa nici dacă lumea se sfârșea în afară! Într-un pat din infirmerie zăcea Ana. Așternutul îi era pătat de sânge, dar rănile îi fuseseră deja cusute și îngrijite de Sarah Medico. Părul îi era murdar și fața lividă, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a cuprins ca o febră pe toată lumea din interior. Pentru că toți se uită unii la alții cu o privire în care parcă instantaneu a apărut iubirea de sine și de cel de lângă tine, acel simțământ care te face să-ți pese de cei din jur și de soarta lor. Acea pornire sufletească ce te împinge la a-i da neputinciosului întins lângă un perete mantia de pe tine ca să știi că doarme liniștit și bine. Gloanțele lunetiștilor cădeau ca picăturile de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se apleacă ușurel înainte. — Plautius Silvanus e prost ca un bivol, dar maică-sa, Urgalania, e o femeie deșteaptă. Ridică un deget în aer: — Ea e cocoșul și, după cum cântă ea, joacă toți. Așa că de părerea ei trebuie să-ți pese, nu de cloanța scorpiei ăleia fudule și a nerodului de bărbatu-său. Îi face semn să-și strângă calabalâcul. — O s-o pun pe Livia să vorbească cu Urgalania, iar Claudius o să-i dea peste bot nevesti sii. Mormăie încet: — De-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a depășit măsura. Deformat la chip de un rictus macabru, bătrânul împărat îi arată cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu corespondența imperială care așteaptă în anticameră cu un vraf de tăblițe în brațe. Trece ca o vijelie pe lângă secretarii imperiali, Polybius și Hilarion. După câțiva pași se oprește clătinându-se. Dacă vreunul dintre ei își imaginează că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]