1,724 matches
-
afirmativ. -Mâine o să-ți fac o surpriză...Dar nu-ți spun nimic, vei vedea... Au mai lungit preludiul cu vreo zece minute, apoi s-au oprit, s-au sărutat iar și iar, îmbrătișându-se pătimaș. Lăură îl săruta cu disperare coborând pătimaș porțiune cu porțiune până când își simți dintr-o dată sexul mângâiat cu tandrețe de buzele ei. Avea parcă o tandrețe nemaiîntâlnita până atunci, iar mângâierile ei exact în zonele cele mai intime îl scoteau din minți. O urmărea cu atenție, gâfâind
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
lemn domnesc: ,,Noaptea-și duce umbră la Ciric pe jos/ Tot mai sunt prin Cucu străzi patriarhale/ Pe sub dealul Bucium tandru și spătos/ Fierbe-n vinuri scumpe hanul Trei Sarmale/ Liniștea respira fir domnesc de nalba/ Neștiuți se musca ochii pătimași/ Luna Încălțata cu păpuci de tablă/ Numără băbește ziduri vechi din Iași”... (Romanticii mei gâscani). Unde s-ar Încadra literar Alexandru Tăcu, și-a dat cu părerea prietenul său Aurel Ștefanachi. Care Îi este poziția politică ne-o spune Însuși
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe pământul urgisit. Dar, iată, a bătut vântul putred al comunismului și aripa revoluției s-a umezit de suspine de prunci. De ce ai lăsat, Doamne, În mare milă Ta, să fie uciși și Întinați atâția tineri? Poate sunt turbat și pătimaș, Doamne, dar nu pot să-i iert pe cei care l-au omorât pe Malin Tăcu, adolescentul poet. Și pe alții, si pe alții. De ce nu l-ai cruțat pe Malin, Doamne, de ce ai lăsat să fie ucis un adolescent
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Iacob Negruzzi. Argumentele aduse de Xenopol, care l-au hotărât până la urmă pe Panu să intre în Junimea, au fost destul de simple. „Mai întâi Maiorescu nu se uită la asemenea nimicuri... Cât despre Jacques Negruți,...este drept că-i mai pătimaș, însă are și el o patimă, mai mare decât toate, aceea de a avea cât se poate mai mulți colaboratori la Convorbiri literare. E destul să-i dai un articol la Convorbiri, ca să se împace cu tine pentru tot restul
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
fiindcă o crede nebună : De nu ți-ar fi stârnit Apollon însuși rătăcirea minții, tu n-ai scăpa nepedepsită pentru menirile de rău cu care împovărezi plecarea căpeteniilor mele din această țară [...] feciorul drag al lui Atreus alege și iubește pătimaș o fată pradă nebuniei, la patul căreia, cu toate că sunt om sărac, eu n-aș râvni vreodată. Deoarece ți-e mintea zdruncinată, bârfește-i cât poftești pe argei și laudă-i pe frigieni ; eu las în seama vântului spusele tale. Taxat
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Ce fel de iubire e asta, să-l desparți de tine ca să-l svârli în calea morții ? - I 3). În mod evident, Chrysis și Ifigenia nu aparțin aceleiași lumi. Clitemnestra lui Eliade este mai palidă și mai puțin maiestuoasă decât pătimașa eroină a lui Euripide care își apără dârz fata ajungând ca în tulburătorul discurs final să-i arate soțului la ce se poate aștepta la întoarcerea dintr-un război câștigat cu prețul sângelui propriului copil. După cum sugerează indicațiile de regie
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care a comis cândva o crimă se răzbună împotriva rivalei, ca și a propriilor copii, din dorința de a-i provoca cea mai mare suferință bărbatului infidel. Caracterul personajelor prezintă de asemenea destule similitudini : ca și eroina mitică, Marghioala este pătimașă, capabilă de orice excese în iubire, gelozie și ură ; ca și Iason, Ionel este un profitor interesat, dornic de putere. Și alte trăsături individuale se regăsesc în cele două lucrări dramatice, de pildă cunoștințele particulare ale protagonistei, aproape inaccesibile muritorilor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cei de sus, cum crede Maurice Croiset, ci realizează decizia sorții ca agent, nu ca victimă, înțelegând, ca și Eteocle, că are de împlinit un rost în economia Destinului (p. 230). Cât despre Clitemnestra, ea dă iluzia dramatismului prin ieșirile pătimașe, fapta ei datorându-se doar impulsiunii elementare a urii (p. 232). Fără a fi atins încă nivelul moral, regina se lasă stăpânită de instinct (p. 233). Natura ei emotivă lipsită de control nu exclude inteligența, dar o subordonează temperamentului (p.
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
izbânda va fi obținută cu ajutorul arcului divin. Departe de a acționa după stricte legi de observanță religioasă ori morală, Filoctet se conduce după bunul plac, ființa lui fiind dezordonată și supusă mâniilor și violenței inerente temperamentului de luptător (p. 63). Pătimaș, ieșind din limitele îngăduite ale schemei morale a tragediei, el îl blamează pe Odiseu de parcă ar fi exclusiva cauză a nenorocirilor sale (p. 65). Ca și în Aiax, confruntarea cu regele Itacăi are valoare simbolică : luptătorii ale căror minți nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Dumnezeu, doamnă. Pince-nezul căzu sec pe genunchii doamnei Dunin: "Nu crezi în Dumnezeu!" Samovarul își ținu răsuflarea. În liniștea așternută, se auzi respirația crizantemelor ofilindu-se. Pince-nezul sui la locul lui: "Văd în focul privirii dumitale că ești o fire pătimașă, chiar excesivă. Vei avea mai mult decât oricare alta nevoie de Dumnezeu." Pince-nezul coborî iar, ostenit: "Întoarce-te la El, El te va ierta, El singur iartă totul, chiar și necredința." Auzul fetei țiui ca un aparat dereglat care scoate
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
micului cerc de prieteni, numiți în treacăt "neisprăviții din Bugaz", nu făcea decât s-o agraveze. Ne-a dus cu preșul pe toți drăguța de Lillișu, mai spuse învățătorul, care sub aparența lui de bun simț comun ascundea o fire pătimașă și răzbunătoare. Era cât pe-aci să se încaiere cu Panaiota, dar am mușamalizat noi afacerea din cauza lui Grigore. Doar Caterina, maică-ta, a rămas în afara oricărei ispite extraconjugale. N-am văzut niciodată femeie mai devotată bărbatului și căminului ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
acționez ca și cum eu, cel condiționat în persoană, aș fi cel necondiționat“. Am putea spune că la aceste aberații nu poate ajunge decât lumea pierdută și e adevărat; dar să nu uităm că la pierzare se ajunge treptat și că îndrăgirea pătimașă a egocentrismului, manevrată de satana, poate să ducă la niște concluzii incredibile. 57. Trebuie să-L predicăm și să-L descoperim lumii oarbe și confuze pe Cristos «Uită-te la noi!» În acel moment cuvântul era adresat unei persoane precise
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Creștină), pentru a explica apariția și evoluția omului și a universului. La rândul ei, știința, în cadrul disciplinelor pe care le studiază, susține teoria evoluționistă (formulată și argumentată de Darwin, în 1858, și susținută de adepții săi). Ambele au generat confruntări pătimașe în ultima sută și jumătate de ani și de la început s-a pus problema incompatibilității celor două teorii. În acest context, se poate pune întrebarea: dacă, cum și când se poate realiza o punte de legătură între știință și religie
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Rosetti a fost Eminescu, care, cu nici un preț n-a voit să admită președinția directorului Românului. Eminescu erea un om mare, căci era un poet genial, dar în politică vedea strâmt, n-avea lărgimea de orizont a lui Rosetti, erea pătimaș, nu ierta lui Rosetti cele două mari păcate, întâiul că erea liberal, al doilea că avea și sânge grecesc în vine. Rosetti era cel dintâi ziarist al epocii lui, cine-i putea contesta aceasta, președinția unei Societăți de presă se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
a format un guvern alcătuit exclusiv din membri ai P.N.L.. „Iorga este furios și declară că regele și-a vândut sufletul liberalilor și mi-a comunicat că el și ai lui nu vor veni la botez. Ce bătrân nebun și pătimaș” !, nota Regina Maria, la 19 ianuarie 1922. Iorga considera că, fiind ignorat de monarh în viața politică, „am dreptul să ignorez Coroana ajunsă vasală Brătienilor”. Ceilalți lideri ai partidelor politice s-au raliat părerii lui N. Iorga, astfel încât la botezul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
primul rând, e vorba de „formula” în care călătorim, o formulă inedită, denumită „formula patru”. Sunt însoțită de cei trei fii: Cristian, Dragoș și Alexandru, un grup „forte”... deoarece suntem patru personalități diferite. Cristi e un „rac” tandru, sensibil, dar pătimaș. Este ceea ce se numește „latin lover’’. Din când în când îl mai numesc “filosoful” familiei. Dragoș este un „scorpion” elegant, radical, mândru și senzual. Dragoș e atras de mister, îi place să pătrundă în esența lucrurilor, despicând firul în 99
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
neajunsuri. Orice s-ar spune despre mauri, sunt foarte pricepuți făuritori de arme, poate chiar mai Îndemânatici decât creștinii!“ Totuși, cu toată admirația pentru spada lui Bodo, nu-i scăpa nici una dintre vorbele acestuia și-l asculta cu același interes pătimaș pe care-l punea În tot ce făcea. — Așa deci, venețienii au ales un nou doge! Sunt mulțumiți cu el? — Prea mare lucru nu se știe deocamdată despre el, Înălțimea Voastră, răspunse Bodo. Dogele Domenico nu-i prea vorbăreț și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prima dată a auzit de Enisala dintr-o carte de poezie a poetului Mărășanu, încă din 1984, dar nu știa că e o cetate. În confuzia asta a cantonat și Fănuș un timp: credea că e vorba de o iubire pătimașă și clandestină cu o trupeșă brăileancă, pentru că în poezioara cu pricina, intitulată chiar Enisala, mărturisesc astfel: Am iubit la Enisala / fata mării Polimnia! / Toată vara, toată vara / Îmi surâse cununia, / Dar spre toamnă goală-i sala / Mării; sună trist pustia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
etc. Desigur, o stratagemă, căci umilindu-mă în exordiu ca moșneag și ca "băsmuitor", copiii aceștia se lasă totuși seduși de discursul decomplexat și cult al "magistrului". Sufletul infantil nu s-a schimbat (un copil își va iubi oricând mai pătimaș cățelul decât computerul), codurile de comunicare, da! A.B.Ați scris vreo carte pe care acum să regretați că ați tipărit-o? Deși în biografia mea figurează 18 titluri, consider că eu n-am scris cărți, ci "bucăți", așa cum unii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
neputincioși, dependenți de o societate săracă și insuficient de atentă cu înaintașii ei, o societate ce uită că, oricine și oricând, poate ajunge la o similară dependență fizică și/sau materială... Meditând ulterior la statutul nostru de pământeni, de pământeni pătimași și supuși erorilor, am găsit unul din răspunsurile la problemele existențiale ce-mi frământă gândurile, și anume: care este cauza karmei ce ne urmărește din viață în viață? Răspunsul l-am înțeles sau, mai bine zis, l-am intuit după
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de prin partea locului, / Strălucesc în iarbă licuricii.../ De fapt, cine ar putea să iubească / așa cum iubește cel mai mic om din lume / sau cel puțin de prin partea locului? / Și-a aruncat hlamida verde de pe umeri / și mă ține pătimaș, mă ține / la ceea ce s-ar putea numi / pieptul său / cu degete mult mai lungi / decât toate cărările... Interesant mi se pare, date fiind condițiile, că frumoasa și apetisanta Concordia, cu alură literară de adevărată revistă, este redactată și realizată
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fac în numele statului, actul eroic, cinstit, patriotic, dar și înșelăciunea, furtul, escrocheria, spiritul de gașcă, dușmănia, corupția etc.” Și mai departe: „Iată unde se găsește nefasta tradiție a fanarioților, bizantinismul! Noțiunea de stat prin nechibzuință, prin toleranța răului, prin guvernare pătimașă, fără scrupul în jefuirea bunurilor publice, au îndepărtat această instituție de inimile tuturor. Statul apare acum ca ceva tiranic, ca un exploatator al nevoilor noastre, ca ceva dușman, ca o bestie nesăturată, cruntă, nemiloasă, sângeroasă și nedreaptă”. După război, „s-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Nistor, Grig. D. Grecul, Const. Vicol, Victor Morariu, Corneliu Gheorghian, Ilie Tabrea, Const. și G.Turtureanu, Filimon Taniac, Tudose Dracea. * Gazeta Bucovinenilor nr.42 din 22 noiembrie 1936, părintele Gh. Ignătescu publică sub titlul „Cuvântul preoțesc și Mitropolitul Bucovinei” o pătimașă răstălmăcire a articolului nostru din numărul trecut: „Cereri îndreptățite”. (Din Cuvântul preoțesc, anul III, nr.22/23 1 decembrie 1936) * Gazeta Bucovinenilor, organ de informație și cultură, apare la București între 1 noiembrie 1934 - 30 septembrie 1938. Director Grigore D.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
era să mă las transportat în trecut, să avansez regresiv și să modific câte ceva. Povestirea ca negare. Curând vocea lui Patrick Bateman începu să vibreze, șoptită și pierdută, până când pâlpâi stins și se vidă. (Însă era teribil de curios, poftea pătimaș, argumentă scriitorul. Să fi fost vina lui că își abandonase sufletul?) Chiar și atunci când e mistuit de flăcări, el declară: „Sunt pretutindeni.“ Exact în momentul în care definitivam această ultimă propoziție, vocile care răzbăteau din DVD m-au forțat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
are probleme de sănătate. Schimbă vorba și-mi spune că încă îi vâjâie capul după periplul prin Rusia și Belarus. Nu s-a simțit bine deloc, a fost cumva contrariată în așteptările sale. O lume încremenită. Da, rușii sunt vii, pătimași și uneori excesivi, cum i-a cunoscut și înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, dar „cadrul” în care se mișcă azi este vetust, ferit parcă de schimbările dinamice ale lumii contemporane... O ascult, îi dau dreptate, dar nu comentez, pentru că reflecțiile mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]