9,357 matches
-
În perioada 02 - 07 iunie, Grădina de vară Capitol va fi gazda Nomad International Film Festival. Un ecran gonflabil de aproape 80 de metri pătrați, sute de „scaune de cinefil” și echipamente de proiecție performante vor transforma Grădina de vară Capitol într-un adevărat „cinematograf în aer liber”. Nomad International Film Festival propune publicului timișorean, seară de seară, lungmetraje care și-au câștigat faima pe
Nomad IFF – cel mai în vogă cinematograf în aer liber își deschide porțile în centrul Timișoarei [Corola-blog/BlogPost/93487_a_94779]
-
de lumânărele galbene crescute viguros până aproape la înălțimea balconului. Cea mai arătoasă dintre casele părăsite este însă cea a fostului inginer Emilian Donciu. Are un front larg, ușă la intrare din parchet lăcuit cu copertină deasupra, streșini și burlane pătrate din tablă arămită și jaluzele Eslinger la ferestre. Casa a fost construită de părinții inginerului, transferați la fabrica de fier după naționalizare, prin ’49 - ’50, de la Călan. Unicul copil al maistrului turnător, venit pe lume destul de târziu, a fost răsfățat
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
în ambele rezultatul îmbinării a două concepte spațiale diferite: pe de o parte conceptul spațiului centralizat, specific Caucazului, care își are potrivit cercetătorilor armeni și georgieni originea în locuința țărănească (glhatun în Armenia și darbazi în Georgia), anume o încăpere pătrată acoperită cu o cupolă, și pe de altă parte influența bazilicilor vechi caucaziene de origine nord siriană. În biserica Djvari din vechea capitală a Georgiei, Mțheta, mărturisește că a „rămas fascinat” de spațiul ce-l înconjura. În 1967 a apărut
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
nu vor să se pună rău cu Magistratul. Unul singur nu va renunța la ea, nici dacă se va răsturna Pământul. Eremitul. § Pe două cartoane lipite ai desenat harta Stațiunii. O schiță, așa ți-ai imaginat-o. Pe doi metri pătrați, ai trasat forme de relief, edificii, străzi. În spațiile libere notezi amănunte. Ai soarta Stațiunii în vârful condeiului. Hotărăști destine, plănuiești lovituri. Poți, de pildă, să-l împingi pe Filozof să spargă Banca. E sărac. Inteligent. Un om ca el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în Stațiune va fi o singură conștiință. Colectivă. În mintea tuturor, sunt modelul. Neputând să-l atingă, vor, uneori, să-l distrugă. Veșnica invidie a gloatei. Am dovedit oricui că este la fel de ticălos ca mine, așa sunt socotit. Doar capete pătrate. Figuri nedefinite. Terne. În timp, vor căpăta ceva din expresia mea. Chinezii sunt asemănători între ei pentru că, de mii de ani, și-au făcut un model din Confucius. Ori din Lao-Tseu. Indienii seamănă cu Buda. Europenii sunt cei mai neuniformi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În mozaic nu era Înfățișat bătrânul pornit la drum, precum sperase el, ci altceva, și mai surprinzător. Era vorba de o corabie, o galeră, pavoazată la castel prova ca de sărbătoare. Se recunoșteau În mod limpede rândurile de vâsle, vela pătrată Întinsă În vânt și o a doua velă desfășurată Într-o poziție neașteptată, sub chilă. Dante Își ascuți privirea, spre a surprinde mai bine fiecare amănunt. Poate că era vorba doar de o primă schiță. Desenatorul se gândise să situeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dinaintea fațadei Încă neterminate a bisericii. Acolo se sfârșea autoritatea teritorială a Comunei și se intra În jurisdicția Bisericii. Dădu ordin gărzilor să se alinieze la intrare, iar apoi se Îndreptă singur spre claustrul din partea stângă a edificiului. Marele spațiu pătrat, Înconjurat de porticuri, fusese lăsat deschis pentru cetățeni cu prilejul zilei de audiențe și dădea pe dinafară de bărbați și femei care se Înghesuiau așteptând cine știe ce. Poetul Își făcu loc Înghiontind Înspre trepte, Încercând să Își salveze veșmintele și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
păreau să prindă corp din rămășițele străvechilor părinți, ca viermii dintr-un hoit. Dar, În locul acela, transformările erau mai puțin evidente. Construcția Își menținuse forma inițială: o serie de camere Încăpătoare la parter se aliniau pe laturile unei curți interioare pătrate, cu o galerie la exterior. Deasupra acestora se dezvolta un al doilea nivel, Împărțit În cubiculumuri restrânse. Intrară În străvechiul impluvium, transformat În adăpătoare, pășind peste resturile pardoselii. Sub picioarele lor, o corabie Înconjurată de delfini negri sfârșea prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aluzie la „numărul de aur”! Cel care l-a numit astfel este un român, prințul Matyla Ghica, iar botezul s-a Întâmplat abia În deceniul patru al secolului al XX-lea. Strict matematic, „numărul de aur” este egal cu rădăcina pătrată a lui 5 adunat cu 1 și Împărțit la 2, adică 1,61803... și urmează o infinitate de zecimale care - atenție! - nu se repetă niciodată. Și să știi că au fost calculate până la a zecea milionime, În speranța că doar-doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
larg vistiernicul Ximachi pe cei doi călugări, după ce străbătură în liniște câteva coridoare tapițate cu piei. Metodiu și Iovănuț se puseră în jilțuri pregătindu-se să șadă, dar când ridicară privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea pe cei patru pereți o mulțime de capete împăiate, unul mai fioros decât altul și toate cu limba scoasă. Erau capete de urși, de lupi, de vulpi, de râși, de țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de mufloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gonesc de la un capăt la altul al deșertului purtând anunțuri publicitare și datorită piloților care le conduc, acoperiți și ei din cap până-n picioare cu anunțuri publicitare. Important nu este omul sau mașina, ci prețul la care ajunge fiecare centimetru pătrat al acestor anunțuri și cât timp se poate vedea pe ecranele televizoarelor din toată lumea în orele cu cea mai mare audiență... Se întoarse spre interlocutorul său și-l întrebă: — Înțelegi ce-ți spun? — Fac un efort să înțeleg, dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bine plasați franctirori să iasă din ascunzătoarea lor. Înaintând mereu, fără să se piardă din vedere unii pe ceilalți, era convins că vor avansa strângând cercul, cu prudență, răbdare și o perfectă coordonare, fără să lase în urmă nici un metru pătrat necercetat cu de-amănuntul. Totul părea prevăzut în mod meticulos, dar cu toată precizia lansării, un român, pe care ghinionul părea că-l urmărise cu o perseverență deosebită încă de la naștere, avu neșansa ca exact în locul unde trebuia să aterizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pervazul ferestrei și, ca un făcut, fusta i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați de paiantă și cercelul de argint sclipind În urechea tuciurie a găzarului. Capoate de zenana În jurul ceștilor de cafea, capoate de zenana la porii, capoate de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atâta sos tartar cât să nu dea peste margini și m-am pus pe treabă. * * * După o oră, cu stomacul plin până la refuz, conduceam încet pe lângă stația de metrou Warwick Avenue înspre străzile largi ale Micii Veneții, cu case albe, pătrate și cu geamuri înalte. Bărci pe canale, pictate în culori primare luminoase ca jucăriile de plastic cu care se joacă copiii în cadă, erau ancorate pe ambele părți ale apei adânci și verzi. Peste canal se arcuia podul jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Charles Addams într-una din zilele lui proaste. Am traversat strada și m-am apropiat cu precauție de ușă. S-a despicat de la mijloc, deschizându-se. Impresionant. Recepția avea dimensiunile unui teren de fotbal, pavat cu și mai mulți metri pătrați de marmură roz. Un birou enorm în formă de semicerc lua curba în mijlocul camerei, ca un val roz imens care s-a spart de perete și s-a întărit acolo. în spatele lui stătea o femeie cu părul prins într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sau măcar a lui Reli. Ceea ce se întâmplase fusese un lucru între mine și mine. Nimeni n-avea dreptul să mă tortureze cu întrebări. Totul devenise absurd, inexplicabil. Când s-a înserat, am văzut prima stea a nopții prin fereastra pătrată. Am recunoscut planeta Venus cu lumina ei albă. Am fost uimită, parcă venise la patul meu roșu, „râzând“, bineînțeles nu în felul oamenilor. Și cât de ușor m-am molipsit și eu de la „veselia“ ei. Ne-am fixat - două materii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
e, da, zice el, prinzând grimasa îngrijorării lumii, fără să vrea, pentru că este foarte expresiv acest Bogdan al meu. Își încrucișează brațele și așteaptă ca eu să trag o concluzie. Zadarnic însă. Mă uit la ceea ce îmi arată degetul său pătrat și încerc, chinuit, să dau un înțeles următoarelor cuvinte ori cifre. Zice așa: fie un poligon convex EMBED Equation.DSMT4 . Dacă domnul Blinchevici Stroe, închipuit chitarist și regizor bulgar, de meserie impostor, este un punct interior poligonului astfel încât laturile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ai săi, căci cu nimic diferită de nemărginirea nopții stelare este nemărginirea gândurilor umane, acolo înăuntru, deci, era o agitație ieșită din comun. Drept dovadă, Clossettino începu să alerge absolut nebunește prin încăperea nu mai mare de douăzeci de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de șah ce se afla încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când, în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre cer, după care scotea limba, bolborosind absolut întâmplător câteva incantații adresate soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
orbindu-mă după semiîntunericul în care îmi clătisem ochii înainte de a intra. Încăperea avea, din câte puteam să-mi dau seama, o înălțime de aproximativ opt metri și o suprafață de, să zicem, tot cu aproximație, o sută de metri pătrați. Perdele masive și mov, pline de praf, aproape că acopereau geamurile la care mă tot holbasem în vreme ce încă mai șovăiam în fața clădirii, astfel că foarte puțin din lumina naturală putea pătrunde în interior. Un candelabru asemănător celui din încăperea precedentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Bine că ești întreg, dragule, îl bătu el ușor pe umăr, ne-ai tras o sperietură zdravănă. Credeam că te-am prăpădit sub pietrele astea. Cristian gemea de fiecare dată când bătrânul îl atingea, îi făcea impresia că fiecare centimetru pătrat de piele este o rană deschisă. Dădu din mână căutând să se ferească de loviturile lui. Tusea se calmă și se ridică în capul oaselor. Privi spre locul unde trebuia să se afle intrarea în peșteră. O grămadă de bolovani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și, pentru creșterea rentabilității, râșnițele s-au perfecționat, fiind mori acționate de forța omului. Cele care au fost folosite pânăă prin anii ’50 ai secolului trecut consta dintr-o piatră rotundă fixă (stătătoare), așezată pe un postament din lemn, aproape pătrat, peste care era așezată o altă piatră de aceeași formă care se învârtea cu mâna. Piatra care se rotea avea în mijloc un orificiu rotund prin care se introduceau boabele. În acel orificiu rotund, mai exista o piesă din lemn
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Portul popular al răzeșilor din Fruntești s-a pierdut mai repede decât al bejenarilor bucovineni. Se mai știe astăzi că unele femei bătrâne purtau cămașă din 343 in sau bumbacă (și amestec), cu un croi simplu, față-spate, cu o deschidere pătrat pentru cap, care avea marginile cusute cu un model geometric. Se purta fustă alb din bumbac, peste care se purta un brâu lat țesut sau împletit de care atârnau niște franjuri lungi, unul lângă altul, acoperind fusta. Atât femeile, cât
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
paiele, chirpiciul, cărămida, tabla, țigla, dranița, piatra, cimentul și toată gama de materiale folosite în noile construcții, după 1989. Exceptând locuințele improvizate, sezoniere, vom spune că pe o temelie de piatră se așeza o structură de lemn, de formă rectangulară (pătrată sau dreptunghiulară). Lemnul era de „pe loc”, adică din locul unde s-a început defrișarea pădurii, era prelucrat sumar, cojit, folosit cât era de lung, iar la capete se decupa cu toporul un loca rotund, până la jumătatea grosimii. În aceste
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru ca fumul să iasă în lături. Capătul ridicat al hornului acoperit și cu cele două deschideri laterale se numea ursoaică. Casa era acoperită cu stuf, dar nu ploua în ea. În ogradă mai era o casă veche bătrânească, mai mult pătrată cu o lai groasă și lată unde se putea dormi. Partea de deasupra era netedă și lungă cât ținea peretele casei. Casa era foarte joasă, în față avea ferestre mici de tot. Acoperișul casei se prelungea în josă cu vreo
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în contul ratelor de împroprietărire în tabel lipsește cantitatea totală de cereale care trebuia predată de fiecare împroprietărit pentru suprafața primită. De asemenea, este neclară și rubrica „Rata anuală socotită în grâu” unde este înscrisă la unii suprafața în metri pătrați, la alții 100 sau 50, bănuim, kg. Sunt puțini cei care au predat o rată în contul plății pământului. Un indiciu asupra plății pământului primit îl avem la nr. 251 - Anica T. Romedea, împroprietărită cu 1 ha, pentru care achită
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]