3,219 matches
-
Îndrăzneață spre mijlocul Încăperii. Șobolanul nu dispăruse, stătea În același loc, cu coada șerpuind pe podea și mișcând din mustăți. Aluatul din care era plămădită această arătare dăduse totuși Îndărăt. Capul cenușiu, pe care strălucea un fel de coroniță de păun, nu mai atingea becul răhățit de muște, ci se afla ceva mai jos. Iar șobolanul scăzuse un pic din dimensiuni. Faptul acesta Îi dădu un oarecare curaj lui Ippolit: „Sunt pe drumul cel bun, Își spuse el. Dacă voi reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cap... Și când te gândești că adineauri ați reușit să intrați Într-o găurică În care un șoarece abia Încape...“ Șobolănița părea să se amuze, ca să zic așa, din tot sufletul, la aceste șotii ale brigadierului de salahori. Coronița de păun crescută În creștetul ei cenușiu se mișca Într-o parte și În alta, tresăltând parcă de râs. În sfârșit, ajungând la un pas de brigadier, vedenia Își băgă lăbuța stângă În marsupiu, de unde scoase un teanc de grive noi-nouțe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și frumusețe - ceva să ia de suflet ca femeia germinatoare, matriarha bazinelor și a grădinilor. Omenirea, Înnebunită după simboluri, Încercând să rostească ce ea Însăși nu știa. Până una alta, cotoarele de pană chelite răsfirânde În evantai: nu purpuriu de păun, nu albastru dulce, nu verde adevărat, doar pete În fața ochilor. Izbăvite de o senzație de căldură umană la discreție? Nu, nu puteai fi sigur. Încordarea efortului analitic de neoprit Îi dădea domnului Sammler dureri de cap. Cel mai rău era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler nu putea renunța la cuvintele vechi pe care le adunase cu atâta Încântare În Cracovia din cărți din secolul al optsprezecelea). Da, Govinda era un crai. Era În același timp sensibil, inteligent, neliniștit, pasionat, un bărbat arătos, elegant, un păun. O singură incongruență majoră: chipul rotund mărit de o barbă moale, dar viguroasă. În spate, omoplați subțiri ieșeau prin sacoul de in. Era ghebos. — Unde este fiica dumneavoastră, dacă Îmi permiteți să Întreb? — Coboară acum. Îi spun lui Margotte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
păianjen rupte... semn de trecere: sărut pe frunte. tuse asmatică... printre țepi, luna pitită; numai șarpele capul ridică; culoarea frunzelor prelinsă în carte semn de trecere: ultimul fluture. în ciuda plecărilor, din cramă vine un iz de voie bună. pană de păun la pălărie semn de trecere: pețitorul bate la ușă. picurând melancolii pe frunze arse... valuri de ceață acoperă satul. prin marmure îngeri se roagă semn de trecere: poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la pălărie semn de trecere: pețitorul bate la ușă. picurând melancolii pe frunze arse... valuri de ceață acoperă satul. prin marmure îngeri se roagă semn de trecere: poeme șoptite. imagini în oglinda retrovizoare în hamac nu-i nimeni noaptea asemeni păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
umbrele statuilor îl dăduseră o secundă în urmă ca să deseneze o gară în care rochia ta flutura precum a lui marilyn monroe mă luau în armată aveam atâta curaj încât am lăsat în fiecare dimineață pe aleile cazărmii coada unui păun deflorată de gândul că nu ne vom putea juca rolul până la capăt apoi a venit secvența cu nasul spart ce scenariu ciudat ne-au dat de data aceasta! a trebuit să-mi las ofrandă osul etmoid poate că boxul ar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pe un perete o pereche de ukulele păzește un flaut chinezesc de bambus tragi un pic la narghilea? de ce nu, ultima dată eram în club A, fetele purtau sacouri cu bureți la umăr și ne priveau de sub părul înfoiat de păun Madona abia se lăsase de prostituție atunci eram doar în primul cerc tu ai trecut dincolo de câteva ori aș vrea să-mi povestești să fiu doar un zidar fără echer și șorț să înțeleg cum ficatul lui este acum al
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Guvernului un răspuns care să infirme ceea ce acesta deja declarase (era prea mult și ar trebui să existe măsură); nu vroiam, pe de altă parte, să incriminez pe un coleg pe care îl respectam și nici să devin eu acarul Păun. B. Evaluarea acestei acțiuni diplomatice 1. La sfârșitul celor patru ședințe, Președintele a tras concluzia în numele Comitetului, în sensul că membrii acestuia mulțumesc reprezentantului României pentru eforturile pe care le-a făcut, spre a răspunde întrebărilor care i-au fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nevoiți să așteptăm până seara ca să rămânem singuri în cortul somptuos pe care escorta sa îl ridicase pentru el. Excelența Sa Iscoditorul purta un turban înalt și greu din mătase albă, împodobit cu un rubin mare și cu o pană de păun. Dar curând și l-a scos, cu un gest de eliberare, dând la iveală un cap cărunt și care începea să chelească. Fără ocolișuri, începu prin a-mi potoli evidenta curiozitate: — După călătoria noastră comună la Constantinopol, am trecut ades
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coapsa protejată, acel provocator ar fi acum șchiop pe viață sau mort. Valerius observă că provocatores, care își vârau de multe ori capul sub propriul scut, nu aveau coifuri cu creastă. Calota era perfect netedă, cu excepția celor două pene de păun din dreptul tâmplelor. În schimb, coifurile tracilor și ale mirmilonilor, ca și acelea ale secutor-ilor aveau o creastă metalică. — Proculus, la ce servesc crestele de pe coifurile gladiatorilor? — Întreabă-mă asta mâine. Acum hai să ne gândim la antrenament. Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
poruncise să se pregătească un nou fel de mâncare, care trebuia să se numească „scutul Minervei“, în cinstea protectoarei orașului, și urma să conțină peste două mii de pești și peste șapte mii de păsări, ficat, creier de fazan și de păun, limbă de flamingo și țipari, ingrediente pe care flotele imperiale le căutaseră în ținuturile cele mai îndepărtate, din cel al parților până la strâmtoarea Hispaniei. Prinși în dispută, pentru că nu știau cum să utilizeze cantitățile acelea enorme, nu-l băgară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe an, adăugă, punând țiparul pe masă. Pește proaspăt, dădu el verdictul. — Toate astea costă mult mai mult... Ați mai văzut vreodată atâția țipari și atâția pești exotici? Ați mai văzut vreodată atâtea potârnichi și păsări flamingo, atâția fazani și păuni? Cu cât au fost plătiți pescarii și comandanții vapoarelor care au adus toate astea până aici? Dar vânătorii? Bucătarul-șef trecea prin fața coșurilor pline de pești, urmat de ajutoarele sale. Oftă. — La banchet au fost invitați cei mai de vază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius nu vrea să se știe că Vespasianus a fost ales împărat de legiunile din Africa... nu vrea ca poporul să afle! Listarius privi coșurile. — Chiar dacă tava Minervei e foarte mare, n-or să încapă toate astea pe ea. — De la păuni și păsările flamingo vom folosi doar limba, de la țipari - inimile, și tot așa... Trebuie să-ți explic asta tocmai ție, care ești preferatul împăratului? Bucătarul-șef agita cârpa de parcă ar fi vrut să alunge o muscă. — De parcă tu ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mirodenii ce trebuiau descoperite în păstăi sau cuibărite în inima florilor necunoscute. Desenă mâncăruri pe care nu le mâncase vreodată: o ciută suspendată deasupra unui foc împreună cu un șir de ingrediente care aveau s-o transforme în ceva magnific, un păun sărind printre căței de usturoi, un mistreț captiv într-o junglă de arbori de papaya. Cepele creșteau mai mari sub picioarele ei, plante agățătoare tâșneau dintre scândurile podelei, iar peștii înotau pe sub uși. În camera vecină se auzeau pașii domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lucru neînsemnat. Ammaji veni din bucătărie, unde pregătea cutiile cu prânzul. Kulfi gătea doar când o cuprindea inspirația; corvoada o lăsa pe seama lui Ammaji. Vreți paratha simplă pentru la prânz sau ați prefera cu ridichi? întrebă Ammaji. — Eu aș prefera păun cu rodii, spuse Kulfi atât de încet că nu o auzi nimeni. Domnul Chawla flutură nerăbdător din mână înspre mama lui, răspunzând pentru sine și pentru Sampath. Cu ridichi, și-i făcu semn lui Ammaji să plece. — Când șeful vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
să spui: O să mă ocup de asta imediat, domnule. Și aici ajungem la cea de-a doua latură importantă. Mama lui intră din nou în încăpere. — Pot să vă fac niște aloo bhaji, spuse, dacă nu vă ajung parathas. — Fazani, păuni, rodii, spuse Kulfi. Din nou, nimeni nu auzi, iar domnul Chawla se adresă mamei sale: — Noi purtăm o discuție importantă și tu ne întrerupi cu vorbăria ta despre cutii pentru prânz. Vreți aloo bhaji, vreți ridichi... noi povestim aici despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
legumă ciudată. Și, pentru a arăta exact ce părere avea despre modul în care leguma aceea ciudată își petrecea ziua, își luă cutia pentru prânz și mărșălui cu pași fermi și zgomotoși în jos spre scări, plecând la serviciu. — Fazani, păuni, rodii, cartofi... bietul Sampath, murmură Kulfi pentru sine. 4 Oficiul poștal, la fel ca multe din clădirile guvernamentale, era vopsit în galben. De-a lungul anilor, se decolorase astfel încât să se asorteze cu nimbul de praf care îl învăluia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
peste tot. Nu era zestrea miresei, pusă sub cheie, desigur, sau bijuteriile prețioase ale mătușicilor, dar era la fel de încântător. Hainele necesare pentru câteva zile de sărbătoare erau împrăștiate pe podea, pe paturi și pe scaune. Zărea volane de mătase de păun și încrețituri din satin rozaliu, fâșii de material și sari-uri în toate culorile imaginabile. Materiale străbătute de fire de aur, presărate cu paiete și bucățele de sticlă, cu papagali brodați și flori de lotus. Erau forme de mango colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și păunilor, ale ciocănitorilor și bărbătușilor... Și totuși, maimuțele își continuau drumul. Mai sus și mai sus. Ca o pală de vânt venită de nicăieri, ce trece printre copaci și se topește în neant, asemeni fantomelor. Mulțimea stătea cu răsuflarea tăiată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lui Vultur-în-Zbor se scursese mult timp de când nu mai fusese solicitat să aprobe vreun domeniu de interes. Cel mai adesea dormea, fuma, se plimba prin grădină sau mânca. Viața stârnea în el prea puține momente palpitante, prea puține ambiții. Era păunul și se mulțumea să se învârtă țanțoș. Nu l-ar fi deranjat o moarte normală. Doar teama Irinei de bătrânețe și nevoia ei de companie îl făcuseră să accepte nemurirea atunci când i s-a oferit, iar când societatea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o fereastră deschisă, într-un șuvoi constant de veniri și plecări. Pe piedestalele micuțe din jurul încăperii era o scăldătoare pentru păsări, erau puse tot felul de semințe, iar un bazin de scăldat pentru păsări era piesa centrală a camerei. Niște păuni pășeau țanțoși pe podea. Dar nu toate păsările erau vii. Creaturi împăiate odihneau în vitrine de sticlă peste tot prin jur, imobilizate pe vecie în scene tipice vieții lor: păsări mâncând, păsări curtându-se, păsări împerechindu-se și clocind, păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Iași. Astăzi, Alexandru Mânăstireanu, prezent număr de număr în revista „Academia Bârlădeană” cu cronici de carte, lucrează la un nou volum literar, un jurnal al vieții personale aflat în fază finală. Ceva peste 90 de ani avea și Viorel N. Păun, veteran de război, care a decedat după ce și‐a văzut tipărit volumul de versuri „Rime”, cu un „Cuvânt înainte” de Nicolae Viploveanu. După ce a publicat „Cronica de la Bucium”, „Mon ografia comunei Boțești‐Gugești și alte scrieri literare, în prezent, la
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
ceea ce îi privește. Acum vând cu toții telefoane mobile. Era și timpul. Stricau imaginea orașului. Niște mitocani, sincer. —Așa e. James Rattray-Potter nu-mi plăcea deloc; ironia era că puteam să îmi dau seama după cum se umfla în pene ca un păun în călduri, după cum se încredea, zicându-și că mă dă gata. Deci ne mișcăm de aici? zise Belinda, bosumflându-se drăguț. Se fâțâia pe loc, atrăgând atenția asupra picioarelor ei, care, în dresurile pastelate, erau subțiri și lungi ca ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Lia îmi spusese că hotărâseră la partid să mă facă organizator de grupă (celulă!). Am tocat banii la restaurantul „Favorit“, atunci deschis, continuând distracția la „Melody“. Din ce mi-a mai rămas am cumpărat o cravată de lână, „coadă de păun“, o pereche de butoni suflați în aur și o Biblie, găsită la Anticariatul de pe Bulevard, de peste drum de „Gambrinus“. Fotografiam, fascinat de aparatul primit, într-o frenezie a descoperirii Lumii. Am început cu o țigăncușă de cinci-șase ani care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]