18,714 matches
-
care sunt străini. Vă rog foarte mult să vă gândiți la gestul dvoastră, și s-o primiți Înapoi la programul religios! adaugă mătușa mea, pe un ton ferm, aproape amenințător. Nu-l cunoașteți pe tatăl acestei fete! Când bea două-trei pahare cu vin, devine alt om... unul violent În fața căruia nu trebuie să stai. Cine credeți că primește toate „sudalmele” și, nu de puține ori, loviturile fizice? Cine? Nimeni alta, decât cea care se chinuie să crească zece copii, rugându-se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu mai merg În casă. Curtea era destul de mare și iarba ajunsese până la genunchi. Firele de mușețel, răsărite din loc În loc, Îți Încântau privirea. Ana a venit din casă cu o pătură decolorată de vreme, cu o sticlă și două pahare. Frumoasă iarba, dar cred că ar trebui să chemi pe vecinul Anton s-o cosească. Mai trece lumea pe drum și ce o să zică? Iaca nu mai pot eu de lume! Nu mă doare nici În călcâie... și a Început
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sărbătoreau! Era ziua de naștere a uneia dintre ele. Destul de Îmbujorate, au venit la mine În bucătărie, fiind nerăbdătoare să le povestesc despre prima mea zi ca inginer la I.A.S. Tulcea. A fost o picătură prea mult pentru un pahar prea plin! Desigur, până să apară ele, În bucătărie, am găsit pe masă o sticlă cu wisky, din care mi-am turnat Într-un pahar vreo 50 de grame, pe care le-am dat peste cap dintr-o singură suflare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
zi ca inginer la I.A.S. Tulcea. A fost o picătură prea mult pentru un pahar prea plin! Desigur, până să apară ele, În bucătărie, am găsit pe masă o sticlă cu wisky, din care mi-am turnat Într-un pahar vreo 50 de grame, pe care le-am dat peste cap dintr-o singură suflare. Asta m-a ajutat să mă eliberez de toată suferința adunată. O sfâșiere neînțeleasă mi-a pătruns În suflet, la Început lent, apoi tot mai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Poezia. Un testament În versuri, fără timbre fiscale” “ Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate și de har.” “Poezia este arta de a face să intre marea intr-un pahar.” “Poezia este dimineața omenirii, istoria sentimentelor Înălțătoare, Îndemnul permanent către bine si adevăr.” Noaptea și-a Întins aripile peste Întreg cuprinsul, dar eu nu m-am lăsat prinsă În mrejele ei. N-am reușit să pun geană peste geană, renunțând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cerșetor, zic ei că este ca o încurajare. Dacă azi dai unuia, mâine mai vin și alții. Ioana se gândea să procedeze la fel ca toți oamenii civilizați. Când ajunse în dreptul cerșetorului, acesta își întinse mâna în care ținea un pahar. Mâna Ioanei s-a dus fără voie la buzunar. Găsi cei doi euro pregătiți pentru autobuz. Îi luă și îi puse repede în paharul cerșetorului. Simți rușine față de cei din jur și grăbi pasul. Auzi cum acesta îi mulțumi. Când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ca toți oamenii civilizați. Când ajunse în dreptul cerșetorului, acesta își întinse mâna în care ținea un pahar. Mâna Ioanei s-a dus fără voie la buzunar. Găsi cei doi euro pregătiți pentru autobuz. Îi luă și îi puse repede în paharul cerșetorului. Simți rușine față de cei din jur și grăbi pasul. Auzi cum acesta îi mulțumi. Când se mai îndepărtă puțin, se simți mai liniștită și începu să se gândească la cele petrecute. Imediat, îi trecu prin minte cum hotărî spontan
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ce bine! Când merge în ospeție la ei, îi poate vedea pe toți odată. Era vineri seara și se adunaseră toți cu soții, soțiile și copiii lor la Ionel acasă. Se pregătise masa cu de toate și nu lipsea nici un pahar de vin de la mama de acasă, care fusese păstrat anume pentru acea zi timp de două luni. Erau toți bucuroși că se aflau din nou împreună. Ioana își iubește mult nepoții, pe fiecare din ei l-a purtat în brațe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
merg la Biserică, trăiesc cinstit, sunt oneste, ajută și fac bine multora. Ce va fi cu ele? Nu se vor mântui? Nu pot să cred că vor merge la iad. El îmi răspunse cu cuvintele din Sf. Evanghelie: „Aceștia spală paharul pe din afară, dar înlăuntru îl lasă murdar, sunt morminte văruite și îngrijite pe din afară, iar înlăuntru pline de putregiune și putoare. Aceștia, dragii mei, lucrează faptă bună pentru ochii lumii, nu pentru Dumnezeu; pentru a fi văzuți și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mirele rămaseră singuri. Cel mai mare îl învăța pe cel mai tânăr multe despre viață, îl sfătuia așa cum își sfătuie orice părinte bun copilul său când e gata să pornească pe drumul vieții, dar avea și grijă să nu rămână paharele goale nici pentru un moment, tot îndemnându-l să mai cinstească din vinul său cel bun. Moș Ion aștepta cu nerăbdare momentul în care i se va spune care era zestrea fetei, după ce urma să se mărite. Pentru el era
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
era zestrea fetei, după ce urma să se mărite. Pentru el era foarte important acest lucru. Tatăl fetei nu se lăsă așteptat mult, nu întârziase în a-i spune tot. Tânărul rămase destul de mulțumit. Acuma aveau toate motivele pentru a închina paharele cu vin, care mereu erau pline. Mirele, fericit, se cherchelise de-a binelea. Părea să fie mulțumit și tatăl fetei. Peste ceva timp, apărură mama cu fata care era gata de a porni la drum. Purta un cojoc care o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Dacă acesta nu mai putu să se prezinte la al doilea examen, nici el nu se mai duse. Se făcu tractorist în colhoz, spre bucuria tatălui său, dar nu și spre fericirea lui, pentru că foarte repede se făcu prieten cu paharul. Îmi amintesc cum noi, copiii, ne jucam prin uliță și apărea el, se oprea și începea să ne pună fel de fel de întrebări din fizică, chimie, biologie, matematică ș.a., la care noi nu puteam răspunde. Atunci el ne spunea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
timp, cineva din cunoscuți îi lăudase o fată din satul de peste deal și îl sfătui să-și încerce norocul. Îi ajută să se cunoască și, nu trecu mult timp după aceea, că o și aduse mireasă acasă, numai că din cauza paharului, nici ei nu reușiră să lege un nod trainic. Istoria se repeta. Certurile nu se terminau. Moș Ion era bătrân și nu mai putea munci, cum muncea odată. Via lui cea dragă începea să simtă lipsa mâinilor lui. Înainte de a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
amuzam de enormitățile ei, care pe undeva mă ungeau totuși, la inimă. 11 noiembrie 2009, Sydney Ne așezăm toți trei pe canapea, eu de o parte, Silvia de partea cealaltă, Mihai în mijloc. Silvia se uită galeș la Mihai prin paharul de coniac în timp ce soarbe haiducește din el. Mă interesează la această cină să aflu cât mai multe despre Australia, impresii de la fața locului, nu dintr-un ghid turistic, și mai ales informații despre viața aborigenilor. Ceea ce știu este extrem de sumar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cărți nu. Cei din familie mă cred scrântită când mă văd "chinuindu-mă cu prostii", tratează nevoia mea de a scrie ca pe o impertinență, iar eu o tratez ca pe un adulter. Silvia se îndreaptă spre mine cu un pahar de whisky în mână, se uită la al meu, plin ochi, "să nu-mi spui că nu-ți place whisky-ul, să nu recunoști, că te faci de rușine între nătărăi, dacă nu-l bei să-l păstrezi pentru mine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-l prezintă, după care îi spune: "Să ai grijă de ea", îi face cu ochiul și dispare în sufragerie. Acum e acum, îmi spun în mintea mea, Silvia se uită la mine, ne facem cu ochiul, Jozsi se uită la paharul meu și spune galant: "se pare că misiunea mea de paharnic va fi foarte ușoară", într-un grai ardelenesc, desăvârșit, are un fel de bucurie șmecherească pe chip, ne așezăm pe o canapea, începe o conversație cu o femeie de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi bârfesc pe ceilalți, toți se victimizează. Deschid acest subiect cu Jozsi, care alege mâncarea și îmi recomandă și mie. Viața e grea, mai ales printre străini", îmi spune zâmbind îngăduitor". Înseamnă că ești un om norocos", îi spun închinând paharul. "I am, yes, sunt un norocos". O spune cu o ușoară tristețe. Cei de la masă vorbesc toți deodată, mănâncă, beau și bârfesc. O femeie îl înalță pe Ceușescu în slăvi, mi se face frig pe șira spinării, îl întreb pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-și bage nasul în treburile lor, nici nu s-ar fi priceput. O să le spună verde în față. "Eu am să stau cu burta la soare, undeva după un răzor, mă mulțumesc cu o bucată de pâine și cu un pahar de apă, numai să mă lăsați în pace. Seara voi ajuta femeile să servească cina tractoriștilor, ca în Cina cea de Taină, o să lipsească Iisus Cristos, dar am să-l înlocuiesc eu", rănile mele sângerează de mult, mă târăsc pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți din sacoșa aia împuțită și restul șampaniei", stau lângă Mihai, în jurul nostru se țese pustiul, cele două femei au alunecat în somn ca în moarte, Mihai vrea să-mi mai toarne șampanie dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală, cu ochii uscați, fără lacrimi, cu un zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a ajuns la apogeu, copiii se plimbă printre trupuri adormite, clopoței fosforescenți, steluțe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ce oaspete neobișnuit ne calcă pragul! Recunoaște, Jane, că se împlinește anul de când nu am ciocnit amândoi un păhărel, așa e? - O fi, că eu nu țin contul zilelor care trec pe lângă mine ca rapidul prin gările mici, ci al paharelor pline cu bucurii lichide! Dar în cazul nostru, se pare că tu, Alex, la capitolul memorie, ai sărit câteva pagini. Nu am sărbătorit noi împreună noua ta construcție? - Că bine zici. Atunci, asta s-a întâmplat acum două luni! - Și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cenușăreasa băuturilor sale tari... - Da’ sticla aceea care nu prea are față comercială ce tot o dosești? - E țuică, țuică de-a noastră, de la primarul din Vutcani, dar dacă vrei... - Hai să lăsăm deoparte toate importurile și să gustăm câteva pahare din rodul autohton! Să știi un lucru, e mult mai sănătoasă țuica noastră bătrânească. Are o dulceață împrumutată din seva acestui pământ și e lipsită de chimicale. Și mai are o calitate : numai după câteva pahare, te ia cu călduri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și să gustăm câteva pahare din rodul autohton! Să știi un lucru, e mult mai sănătoasă țuica noastră bătrânească. Are o dulceață împrumutată din seva acestui pământ și e lipsită de chimicale. Și mai are o calitate : numai după câteva pahare, te ia cu călduri de la călcâi și te face să-ți amintești toți strămoșii până la a opta spiță! Se binedispuseră amândoi. Alex urmă: - Cum vrei tu, Jane, musafirul nostru, stăpânul nostru! - Ei, hai, asta o știi de la comercianții tăi! Eu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dat cu rafinatele, glumi el. Ina aduse pe o faianță gustări reci, cașcaval, debrețin, salam uscat, numai produse bune pentru sporirea apetitului. Jan se înfrupta din gustări, dar ochii îi erau la rachiul care, turnat deja de un timp în pahare, își juca năbădăios mărgelele ca flăcăii la hora satului. Gustară din bunătățile puse pe masă de Ina, ciocniră câteva pahare de țuică fără să le numere, privind cu jind la sticla aproape golită. Discutară nimicuri prezente pe frontispiciul zilei. Timpul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sporirea apetitului. Jan se înfrupta din gustări, dar ochii îi erau la rachiul care, turnat deja de un timp în pahare, își juca năbădăios mărgelele ca flăcăii la hora satului. Gustară din bunătățile puse pe masă de Ina, ciocniră câteva pahare de țuică fără să le numere, privind cu jind la sticla aproape golită. Discutară nimicuri prezente pe frontispiciul zilei. Timpul curse o dată cu țuica ce se lăsase cu tot plumbul tăriilor în picioare și le înflăcără obrajii celor doi. Se priviră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cum v-am mai spus, nu este îngăduită dragostea în afara căsătoriei. Ei, domnule avocat, de acum trebuie să fiți tare, începe marea noastră petrecere. De bulibașă și avocat se apropie o pirandă cu o farfurie, pe care se aflau două pahare mari cu rachiu roșu. Starostele îl îndemnă pe oaspete să guste din licoarea unei cupe, pe marginea căreia jocul îndrăcit al unor mărgele, cât bobul de mei, nu mai conteneau dansul lor nebunesc. Numai ce atinse buza paharului, sorbind o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]