6,523 matches
-
-ne dejunul și prânzul de-a doua zi. El era pe-atunci redactor la ziarul „Timpul”. Conștiincios și muncitor peste măsură, de multe ori Eminescu ducea singur greutățile gazetei. Câte nopți petrecute cu condeiul în mână! Ș-a doua zi, palid, nepieptănat, plin de cerneală pe degete, c-un teanc mare de foi scrise, intra în tipografie, unde rânduia materia, redacta informații, făcea corecturi, și numai seara, când gazeta începea să se vânture la roată, atunci își aducea el aminte că
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
viață, Se risipește gându-n șuvoi O lacrima se-anină pe față. Dragostea mea te cheamă aproape E atâta vreme de când nu te-am văzut, Crește iubirea, crește pe ape Zborul albastru e aproape pierdut. Și de la tine veșted și palid Gândul ajunge la mine hoinar, Lasă -mă doar să-ți sărut ochii Dorul meu pârjolește cu jar. Văd departe , acolo în zare Chipul tău la mine privind Vino te rog, cine te-oprește? Floare de tei iubire visând. Și țes
ŞI DACĂ NU AI EXISTA TU? de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371041_a_372370]
-
altfel, daca te însoțesc ambiția și iubirea, orice e posibil. — Obrajii tăi roșii sunt că doi trandafiri! Îți priește muntele, zăpada, schiurile. Auzind comparația făcută de Criști, obrajii că trandafirii, a început să-i zcâcnească inima. Se făcu dintr-o dată palida. Criști privind schimbarea bruscă din obrajii ei atât de delicați nu înțelegea cu ce a greșit. — Sper că nu te-ai lovit la picior atunci când ai căzut? Delia nu dorea să-i destăinuie lui Criști acea întâmplare, petrecută în urmă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369875_a_371204]
-
dispărut lupul (și s-au bucurat), dar nu înțelegeau de ce s-au oprit armăsarii și stau așa, nemișcați cu boturile în zăpadă. Repede începură să caute prin zăpadă, fiecare ce pierduse. Adică : biciul, bățul, pușca și felinarul. Bâjbâiau la lumina palidă a lunii care le zâmbea ironic din înaltul cerului. După ce găsiră obiectele căutate, alergară și văzură că la botul cailor zăcea Tudorel cu fața-n zăpadă. O clipă au crezut că este mort. L-au întors cu fața-n sus
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]
-
Iar de mi-ai dat cât n-am putut a duce, N-am protestat, nu m-am aprins ca para, Mi-am acceptat, făr’-a cârti, povara Punându-mi, pe grumaz, o altă cruce. Le-am dus pe toate-n palida-mi făptură Cuprinsă, și așa, de-o maladie. Cu-ntâia zi de viață mă sfâșie Iubirea neatinsă de vreo ură. Poate-ai vrut tu așa, să fiu bolnavă, Și mi-ai sădit iubirea-n măruntaie În inimă i-ai construit
SĂ NU MĂ VINDECI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369978_a_371307]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LABIRINTUL NORILOR Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 2066 din 27 august 2016 Toate Articolele Autorului Labirintul norilor Cristina Pârvu Du-mă, iubire, peste gleznele norilor, Sărută-mi buzele, lângă soarele palid. Șoptește-mi "te iubesc" în lumina zorilor, Cerul rămâne-va fără raze, falit. Sub norul cel mai 'nalt ne vom ascunde, Departe de ochii ființei și-ai zeilor. În labirintul cerului vom pătrunde, Pe veci pecetluită fi-va taina ieșirilor
LABIRINTUL NORILOR de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370026_a_371355]
-
am și fost atacat de o bandă de golani de cartier pentru a fi jefuit. Cum am opus - firește ! - rezistență, am fost înjunghiat de paisprezece ori. ********************************** Am bătut la o ușă și mi-a deschis un individ cu un ten palid, speriat, cu o țigară în colțul gurii - comisarul ! ... am constatat surprins - care mi-a luat totuși pliantul din mână, după care a închis repede ușa masivă din metal. Am coborât scările și am ieșit din bloc, destul de greu de altfel
EXAGERAREA SENTIMENTELOR ÎN DRAGOSTE DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII (SAU CE NU-I BINE SĂ FACI ÎN AMOR) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370037_a_371366]
-
plasa subțire mă face fachir Spintec văzduhul în stoluri de biți Zămislind ecouri ionice Oricât ar fi copiii de cuminți Hipnoza induce trăiri neuronice Îmi caut ființa cotrobăind prin dosare, Dar răspunsul îmi cade în sunet mut. Găsesc ecouri de palide felinare Și caut ca eul încă să mi-l ascult. Mă regăsesc în virtualele file Clădite cu greu transpirând uscat Patetic avatar al ființei mele, Ce-mi afișează doar stratul timbrat Fluxul fotonic îmi suge ființa Inhibând animalicele reacții Îmi
IMENSA PLASĂ PLANETARĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370369_a_371698]
-
dorul de iertare, Eram frânturile de huma. Iar timpul în clepsidra sună, Contradictoriu, pare, poposind, Să înfierbânte blândă luna, Să rezidească soarele , ce ne-a iubit... Cu vrednicia castelor grădini, Ce înfloresc, prin regasiri, sub soare, Ne este cald și palid în priviri, O stare-a noastră de... purificare... LILIA MANOLE Referință Bibliografica: CÂND, REGĂSIT... / Lilia Manole : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1596, Anul V, 15 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
CAND, REGASIT... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370388_a_371717]
-
se arătă În inima și pe-obraz Că și frunzele în mugur Câtă la lumina zilei Vor intrare-n cel tezaur În cuvintele-omenirei Pentru-a ta tristețe lungă Și-al vieții tale necaz Până unde va s-ajungă Grosul tău palid obraz? Ah! și repede-ți năzare Că tu știi tot adevărul Cine să-ți mai dea crezare Omul nu, poate doar cerul? Critici voi, veștede frunze Care nu ați înverzit - Prea ușor să spuneți multe Fără să le fi gândit
CRITICILOR MEI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370505_a_371834]
-
de lăută Și bardul vestește: Frumos Ganimede, copil din Frigia Răpit și adus în Olimp de Aqvilă Avea tinerețea lui dată ca milă Băiat la schimb pe doi cai și efigia Acelui ce varsă nectarul în cupă, Lor, zeilor. Chipul palid seduce, Stârnind-o pe Hera, geloasă să-l urce Etern Vărsător, și în cer îl surupă. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Atâtea legende, sfârșit e cadranul, Eter împânzit de zeești faetoane Pe
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
se putea! Mai măsor și a treia oară... Tot așa! Reglez instrumentele, le șterg de praf, le curăț și repet măsurătorile. Aceeași minune!... Cercetez mai cu atenție steaua aceea și constat că lângă ea apăruse încă o stea, puțin mai palidă. O stea nouă? Sunt prea sigur pe mine, steaua aceea mică nu existase până atunci! Niciun catalog din lume nu o conținea... Eram de-a dreptul uluit! Să fiu tocmai eu martorul unui eveniment atât de rar, când o stea
PUTEREA RAZEI ALBASTE (4C) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369288_a_370617]
-
de exemplu, nu la vreun psalt ortodox de renume, la Chris Normann, la Aurelian Andreescu sau la încă alți mii de cântăreți pe care i-am putea numi cu multe dintre cântecele lor manifest, probabil că termenii noștri ar deveni palizi și foarte discutabili. Amândoi. Dar dreptul la exprimare e liber așa că, repet, accept termenii și putem continua dialogul. - Deci, când și cum a apărut reacția? - Reacția mea a apărut târziu. Cineva mi-a zis așa... în treacăt despre un scandal
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
apoi soție vreme de un deceniu și ceva, ține de domeniul trecutului. A fost frumos la început, ca un vis, dar a trecut. Ca orice vis frumos. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină, de proastă calitate, cumpărată la contrabandă. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinse cearșaful la câțiva pași de
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
conte de Karabey”. Mai mult, imaginându-se drept urmașul unor neamuri aristocrate sub numele de „prince Bassaraba - Apaffy”, Mateiu încearcă să se impună prin vestimentație, gestică și ținută de nobil, mai ales prin „solemnitatea pasului și expresia disprețuitoare a figurii palide cu ochii negri și reci, care scrutau fără indulgență în jurul lui”, părând obsedat de ascendența sa: „Eu cobor din ilustva familie a conților Cavacioni. Eu sunt ultimul descendent...al familiei Cavacioni” (Cella Delavrancea), o deficiență de vorbire făcându-l să
FIUL CELEBRU AL UNUI TATĂ CELEBRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369450_a_370779]
-
Atasament > CE SIMPLU...AI PLECAT Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1734 din 30 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului CE SIMPLU...AI PLECAT Ce simplu ai plecat de lângă mine! N-ai tresărit privindu-mi chipul afundat în noapte? În palida-mi odihnă, auzeam o lină melodie plutind sub geana râului de dor. Mă uit blând în amintire, ce simplu ai plecat de lângă mine, netulburat de groaznica-mi singurătate și de vidul care-mi zace-n palmă. Mai uită-te -măcar
CE SIMPLU...AI PLECAT de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369511_a_370840]
-
rară. Nu-i nici sus, nu e nici jos, Dar mă taie pan’ la os Și nu-mi este de folos, Cănd din ea ce-i sec am scos. Mâna ta, câmp de cicori, Gândul - drumul pan’ la nori, Ochiul palid, uneori, Înflorește-n loc de flori. Nu sunt jos, nu sunt nici sus, Drum de gânduri m-a tot dus De la Est pan’ la Apus - Tot ce-i spus e și nespus. 3 iulie 2016, Constantă Sursă foto: Chivuța răsăriteana
CHIVUŢA RĂSĂRITEANĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370652_a_371981]
-
și atunci și altă dată poemul lui, „Copila română”, din comedia „Nu vătămați fetele bătrâne”. Orașul i s-a părut frumos, îngrijit, înfloritor, oamenii civilizați, binevoitori. Pascaly i-a povestit despre greutățile cu care se luptă artiștii din România. E palid, slăbit, se vede că e bolnav. Doamna Matilda e „cu copilașul în brațe” așa cum stă, i se pare „o bravă mamă română.”. Cei doi abordează și chestiunea fondării unui teatru românesc în Imperiul austriac, despre posibilele piedici. Nefiind în cea
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
facă opinci, precum și nelipsitele bâte din lemn de corn, trecute de trei ori prin foc, ca să le întărească, și acoperișul piramidal din șiță de brad. Acolo, în hodăița aceea, am crescut cu toții: patru copii, părinții și bunicii noștri, la lumina palidă a lămpii, cu gaz lampant, cumpărat de la singurul magazin sătesc, gestionat de nea Bădiță, un om bun ca pâinea caldă. Acum, Hodăița nu mai este, căci a luat-o pârâul, ce trece pe lângă casă și se varsă în Valea Găujanilor
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
la capătul unui drum și vocea ta, de departe, tace a oboseală, trudește-a tăcere De ce nu ești viu măcar cât spaimele mele Tată, părul tău alb ca sâmburii de migdal, mâinile, mâinile ca narcisele ți-au ajuns, firave și palide... tu le rupi și mi le-arăți prin ecran, tremuri că eu voi înțelege mai mult din toată povara cu care-mi zâmbești, obosit și bătrân, ducându-ți mâna la inimă să nu sară din piept și să plece până
PARCĂ PLOUĂ MEREU... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369583_a_370912]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub cer spuzit de albe lampioane reci Se cuibăresc timide-n șoapte-ndurerate Umbre disperate pe lungile poteci, Sunetul pașilor s-a afundat în noapte. Soarele rătăcit a asfințit în pripă, Își arde inima în palid bob de jar, Se sprijină pe vîrf de munte înc-o clipă, Privirilor, ce îl petrec, vremelnic far. Pădurea pălește-n lumina ce moare, Orbite frunze ard în adieri, foșnit; Mai tremură visând fierbintea-mbrățișare; Ziua-și lăcrimeză fioru-i nesfârșit... Referință
FIORUL ZILEI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369694_a_371023]
-
de foc, M-am rătăcit pe-o rază de joc Și-am căzut în același întunecat labirint, În timp ce umbrele m-au înconjurat ca-ntr-un cerc infinit. Umbre, mereu umbre, prea multe umbre, Umbre subțiri, umbre dese, umbre sumbre; Umbre palide, umbre reci, peste tot umbre, mii, sute, O pădure de umbre uscate și mute. Cu ochii legați printre umbre călcam, Căutam raza soarelui de-argint și n-o găseam, Iar timpul zbura pe lângă mine șuierând ... Și omul și viața se
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
încât atunci când te arunci de pe stâncă să simți aerul și să-ți înalți capul fără să stingi lumânarea de care ești legat cu o sfoară, colacul tău de salvare. Magia umbrelor Ca o iluzie a eternității pătează fața văzduhului umbre palide, umbre temătoare, că vraja se va destrăma în mai puțin de-o clipă. Ca o imagine a umbrelor, pătează fața pământului, oamenii; oameni însetați de viață, dar pândiți de moarte la fiecare pas; pândiți de moarte ca umbrele de întuneric
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
de vieți și pentru sufletul meu se face din ce în ce mai târziu. Atunci când totul în jur își retrage spinii și sufletul va rămâne liber să vibreze o să fie târziu, Prea târziu. Muzica umbrelor Am ascultat într-o seară plânsul umbrelor în lumina palidă a lumânării. Erau niște umbre gigant care doreau să cucerească lumea, dar flacăra lumânării dădea semne de oboseală și ele deveneau din ce în ce mai mici. Se frământau pe pereții clădirilor umbre fumurii întreținute de lumina palidă a unor felinare, se frământau ca
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
o seară plânsul umbrelor în lumina palidă a lumânării. Erau niște umbre gigant care doreau să cucerească lumea, dar flacăra lumânării dădea semne de oboseală și ele deveneau din ce în ce mai mici. Se frământau pe pereții clădirilor umbre fumurii întreținute de lumina palidă a unor felinare, se frământau ca lovite de furtună și își plecau capul în toate direcțile ca o busolă uzată. Își strigau cântecul făcând mătănii lângă candele a căror ochi mai arunca sfidător câte o flacără, umbre, vieți omenești apuse
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]